ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 421 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal respins a respins acțiunea reclamantei A. ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.

Prin Decizia nr. 3487 din 13 septembrie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 421 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că a obligat Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 11.03.2011, până la emiterea titlului de despăgubire.

Prin Decizia nr. 1257 din 19 aprilie 2016, Înalta Curte a admis contestațiile în anulare formulate de contestatorii B. - Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și C. - fost președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Deciziei nr. 3487 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat Decizia nr. 3487/13 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și a stabilit termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.

Înainte de termenul de judecată din data de 25 octombrie 2016, recurenta-reclamantă A. a depus o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata recursului.

De asemenea, intimata-pârâtă C. - fost Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.070,97 de RON.

Înalta Curte, având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul renunțării la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al pății, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A..

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

"Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă, Înalta Curte apreciază că suma de 1.070,97 RON solicitată de intimată nu respectă principiul proporționalității, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) din C. proc. civ., va obliga recurenta A. la plata către intimată a sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 316 cu referire la art. 246 alin. (1) și 2 din C. proc. civ., Înalta Curte ia act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de reclamanta A. și obligă recurenta, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., să plătească intimatei C.- fost Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor suma de 300 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 421 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta să plătească intimatei C.- fost Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor suma de 300 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.

Procesat de GGC - GV