ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3487/2012

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 24 februarie 2011, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrii săi - S.O.M., M.I.M.D., D.I.V., I.G.I., G.S.P., C.I.I., M.I.D.I., etc. - a chemat în judecată Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Administrației și Internelor pentru anularea deciziilor de recalculare a pensiilor; menținerea deciziilor prin care calcularea pensiei de serviciu a fost stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001; obligarea la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2004 și H.G.

nr. 735/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la data plății efective a pensiei inițiale. Prin Sentința nr. 784 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Suceava, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, care prevăd că astfel de cereri, îndreptate împotriva caselor de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a disjuns cererile formulate de M.I.M.D.

și M.I.D.I., formând un nou dosar, iar prin Sentința nr. 1751 din 23 februarie 2012, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010. Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.Ap.N., M.A.I.

și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalul Suceava. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Deciziile contestate în cauză au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 24 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziilor contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului". Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010. Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanților, respectiv Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2012. Procesat de GGC - AA