ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4957/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4957/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de
competență de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Iași la data de 18 mai 2011, contestatorii P.C., A.A., M.E.B.V., R.C.,P.I.,
L.T.
M., E.E.T., E.E.T., N.M.,
N.Z., I.D.E., P.V., M.E., P.F., S.V.F., S.C., R.Ș., P.G., T.I., V.C., P.I., P.M.,
B.V., P.G., M.I., P.A., A.M., F.G., V.V., C.M. prin Sindicatul Cadrelor
Militare Disponibilizate in Rezerva si in Retragere (S.C.M.D.) au chemat în
judecată pe intimatele Ministerul Administrației și Internelor prin Casa de
Pensii Sectoriala, Ministerul Administrației și Internelor si Casa de Pensii
Sectoriale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, solicitând
instanței anularea deciziilor de recalculare, menținerea deciziilor de
calculare inițială a pensiei in baza Legii nr. 179/2004, suspendarea efectelor
Deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010,
obligarea paratei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilita
conform Legii nr. 179/2004 si pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 si
H.G. nr. 735/2010, de la data de 01 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a
pensiei inițiale, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor
reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la plata
efectivă a pensiei inițiale, cu cheltuieli de judecata.
Prin
sentința civila nr. 1173 din 25 mai 2011 a fost admisa excepția necompetentei
teritoriale a Tribunalului Iași, fiind declinată competenta judecării cauzei în
favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a, motivând că în speță sunt
aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul
emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
Tribunalul
București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin
sentința civilă nr. 7979 din 5 octombrie 2012 a admis excepția necompetentei
teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Iași, reținând că, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul
reclamantului, indiferent dacă cererea de chemare în judecată a fost îndreptată
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale, norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga.
Înalta
Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul
art. 20 (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat
deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de
competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Iași, pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, se arată că„ cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
În
raport de aceste prevederi se apreciază că, contestațiile împotriva deciziilor
de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a
Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența
instanței de la sediul pârâtului, iar competența aparținea Tribunalului
București, potrivit celei de-a doua teze a art. 156.
În
momentul de față, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1
ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010,
iar cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost formulată
la instanța de la domiciliul reclamantului la data de 18 mai 2011, după
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a
fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de
către instanța de la domiciliul reclamantului. În acest context, normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, potrivit dispozițiilor art. 725 C.
proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu
privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă, iar
când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și
norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face
trimitere la normele de competență din legea abrogată se aplică noua lege,
competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Față de
textele de lege mai sus evocate, înalta Curte constată că Tribunalul București,
a apreciat în mod corect, referitor la interpretarea, potrivit căreia, și în
cazul în care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată,
competența fiind o normă de procedură, acel text trebuie interpretat că face
trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea
prevedere.
Această
soluție este justificată, față de dispozițiile legale mai sus evocate și în
raport de obiectul cererii - anularea deciziilor privind recalcularea pensiilor
- emise în temeiul Legii nr. 119/2010, și față de aceste considerente, înalta
Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului
Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
11 decembrie 2012