ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 603/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud sub nr. 1872/12/2010

reclamanții A.V., B.M., B.S.I., B.T., B.V.S.S., B.I., C.E.L., C.C.G., C.Z., C.S.,

D.C., D.V., E.I., F.I., F.A., F.S., F.M., G.O.I., G.I., H.A., M.I., M.I., M.L.,

M.T.G., M.G., P.V., P.L., P.G., P.C., R.D.G., S.A., S.I., Ș.D., Ș.I., Ș.I., T.M.,

T.G., U.I., V.M., F.F., P.A.F., prin Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (S.C.M.D.) au solicitat în

contradictoriu cu pârâții M.A.I. și Casa de Pensii a M.A.I. anularea deciziilor

de recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I. la data de 27

decembrie 2010 și menținerea deciziilor privind calcularea pensiei de serviciu,

obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită

conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de

la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale,

obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plății

efective a pensiei inițiale, suspendarea efectelor deciziei atacate.

Prin sentința civilă nr. 1744/ F din 26 septembrie

2011 s-a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei

invocată din oficiu de instanță și s-a dispus declinarea competenței

teritoriale de soluționare a acțiunii civile împotriva deciziilor de

recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I. la data de 27 decembrie 2010

în favoarea Tribunalului municipiului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, astfel că în cazul contestației

promovate de personalul din structurile M.A.I. împotriva deciziei de

recalculare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, competența

soluționării revine în primă instanță Tribunalului București, ca instanță în a

cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr.

11028 din 06 decembrie 2011, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Bistrița Năsăud și, constatând

ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a

reținut că,

întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma

de competență instituită prin legea nouă, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a

cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art.

20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În stabilirea instanței competentă teritorial să

soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în

vigoare la momentul introducerii acțiunii.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată în alin. (1) că

„Procedura de

stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea

nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Deciziile contestate în prezenta cauză au fost emise

la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 20

aprilie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000.

Cum Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01 ianuarie 2011, ne aflăm în

situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat

și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr.

263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Când o lege specială (nr. 19/2000),care reglementează

un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este

înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și avem o altă lege specială (nr.

119/2010) care face trimitere la normele de competență din legea abrogată se

aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în

vigoare.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. 727

C. proc. civ. arată că „

Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc.

”

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulând că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este

Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2012.