ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 603/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud sub nr. 1872/12/2010 reclamanții A.V., B.M., B.S.I., B.T., B.V.S.S., B.I., C.E.L., C.C.G., C.Z., C.S., D.C., D.V., E.I., F.I., F.A., F.S., F.M., G.O.I., G.I., H.A., M.I., M.I., M.L., M.T.G., M.G., P.V., P.L., P.G., P.C., R.D.G., S.A., S.I., Ș.D., Ș.I., Ș.I., T.M., T.G., U.I., V.M., F.F., P.A.F., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (S.C.M.D.) au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și Casa de Pensii a M.A.I. anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I.

la data de 27 decembrie 2010 și menținerea deciziilor privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei inițiale, suspendarea efectelor deciziei atacate. Prin sentința civilă nr. 1744/ F din 26 septembrie 2011 s-a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei invocată din oficiu de instanță și s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a acțiunii civile împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I.

la data de 27 decembrie 2010 în favoarea Tribunalului municipiului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, astfel că în cazul contestației promovate de personalul din structurile M.A.I. împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, competența soluționării revine în primă instanță Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului. Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 11028 din 06 decembrie 2011, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Bistrița Năsăud și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010. Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Iași. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii. Art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată în alin. (1) că „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Deciziile contestate în prezenta cauză au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 20 aprilie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Cum Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01 ianuarie 2011, ne aflăm în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Când o lege specială (nr. 19/2000),care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și avem o altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimitere la normele de competență din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare. Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.” Art. 727 C. proc. civ. arată că „ Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.

” În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulând că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012.