ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1897/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea

introdusă la 20 aprilie 2011, pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud,

reclamanții B.I., C.V., G.I., G.D., M.D., P.G.E., P.M., S.C., Z.S., P.I.,

reprezentați de sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în

Retragere, au chemat în judecată pe pârâții casa de pensii a M.A.N. și M.A.N.,

solicitând instanței să dispună anularea hotărârilor Comisiei de soluționare a

contestațiilor din cadrul M.A.N., anularea deciziilor de recalculare a pensiei

emise de M.A.N., menținerea Deciziilor de stabilire a cuantumului pensiei,

emise în baza Legii nr. 164/2001 sau a Decretului nr. 214/1977, obligarea

pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii

nr. 164/2001 sau a Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 și

pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la 01 ianuarie 2011 și până

la repunerea în plată a pensiei inițiale sau până la emiterea unei noi decizii

de recalculare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de

inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii,

calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, cu cheltuieli de

judecată. În subsidiar, au contestat cuantumul pensiei stabilit în urma

recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale.

În drept au invocat

Legea nr. 263/2010.

Prin încheierea de

ședință de la 23 mai 2011, instanța a dispus disjungerea acțiunii și formarea

unui dosar separat pentru fiecare reclamant, în cauză rămânând doar reclamantul

B.I.

Prin sentința civilă

nr. 1682/F/2011 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând

faptul că, instanța competentă se stabilește potrivit Legii nr. 19/2000, lege

în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Or, conform art. 156 din Legea

nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensie, se adresează instanței de la domiciliul sau sediul

reclamantului iar celelalte cereri se adresează instanței de la domiciliul sau

sediul pârâtului. Așa fiind, instanța a reținut că în cauză, contestația nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, ci împotriva unor instituții cu sediul în București.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 96 din 6 ianuarie 2012, prin

care și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea primei

instanțe sesizate, Tribunalul Bistrița Năsăud și, constatând ivit conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a

intrat în vigoare ia 01 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Așa fiind, sub

imperiul noii reglementări, au fost înființate casele de pensii sectoriale,

care funcționează în subordinea M.A.N., M.A.I. și S.R.I., conform art. 3 lit.

b) din Legea nr. 263/2010, legiuitorul instituind norma de competență

teritorială și în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu cu aceste

subiecte de drept.

Contestația

reclamantului dedusă prezentei judecăți a fost formulată la data de 20 aprilie

2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Împrejurarea că Legea

nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în prezenta

cauză, trimite, în privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr.

19/2000, nu constituie un argument pentru stabilirea competenței

jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii

injustiție. Pe de altă parte, nu este relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era

în vigoare la data emiterii deciziei contestate, câtă vreme la data formulării

contestației acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o altă

normă de competență teritorială, de imediată aplicare.

Or, întrucât această

lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu Legea nr. 263/2010, rezultă că

interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit

de legiuitor, și anume acela de a aplica aceeași procedură în privința tuturor

deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și la baza

edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, instanța

competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010, adică instanța de la domiciliul ori sediul reclamantului. Cum

domiciliul reclamantului este în localitatea Bistrița, jud. Bistrița Năsăud,

instanța competentă este Tribunalul Bistrița Năsăud.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea dedusă

judecății, reclamantul a contestat decizia nr. 41892 din 17 decembrie 2010, de

recalculare a pensiei, eliberată de casa de pensii sectorială a M.A.N., iar

sesizarea instanței s-a făcut la data de 20 aprilie 2011.

Într-adevăr, la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 20 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial

să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul

Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2012.