ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. 562/112/2011 la data de 16 februarie 2011,

contestatorul G.D. reprezentat prin Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), în contradictoriu cu

intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, a contestat pentru nelegalitate și netemeinicie decizia de

recalculare a pensiei din 22 decembrie 2010 emisă de CP a MAN, solicitând:

- anularea acesteia;

- menținerea Deciziei

nr. 088844 din 13 februarie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu,

stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001;

- obligarea intimatei

la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.

164/2011 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 710/2010

de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale;

- obligarea pârâtei

la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre două

decizii - decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.

164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010,

dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale;

- suspendarea

efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei și

conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările

și completările ulterioare, plata cheltuielilor de judecată.

Deși legal citată,

intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale nu a

formulat întâmpinare și nici acte în apărare.

Prin Sentința civilă

nr. 1661/F/2011 s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din

oficiu și s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare

a cauzei formulată de contestatorul G.D. în contradictoriu cu intimații

Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, instanța făcând aplicarea art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 2180

din 5 martie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud, cea de-a doua instanță apreciind că, în raport de data

introducerii acțiunii, în speță sunt incidente în determinarea instanței

competente teritorial, dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că

Tribunalul Bistrița-Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei

pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță în

stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la

momentul sesizării instanței.

În speță, promovarea

acțiunii s-a realizat la 16 februarie 2012, sub imperiul Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având

ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în

respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în cauză instanța competentă

teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Bistrița-Năsăud,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN