ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. 562/112/2011 la data de 16 februarie 2011, contestatorul G.D. reprezentat prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a contestat pentru nelegalitate și netemeinicie decizia de recalculare a pensiei din 22 decembrie 2010 emisă de CP a MAN, solicitând: - anularea acesteia; - menținerea Deciziei nr. 088844 din 13 februarie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001; - obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2011 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G.

nr. 710/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; - obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre două decizii - decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale; - suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei și conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, plata cheltuielilor de judecată. Deși legal citată, intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale nu a formulat întâmpinare și nici acte în apărare.

Prin Sentința civilă nr. 1661/F/2011 s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei formulată de contestatorul G.D. în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, instanța făcând aplicarea art. 156 din Legea nr. 19/2000. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 2180 din 5 martie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, cea de-a doua instanță apreciind că, în raport de data introducerii acțiunii, în speță sunt incidente în determinarea instanței competente teritorial, dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul Bistrița-Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat la 16 februarie 2012, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN