ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4262/2012

Asupra

conflictului de competență constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Bistrița Năsăud

la

data de 16 februarie 2011, reclamantul T.T., prin Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD) a solicitat în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 58321 din 14

decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și

menținerea deciziei nr. 0153227 din 26 ianuarie 2010 privind calcularea pensiei

de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu

stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010

de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei

inițiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data

plății efective a pensiei inițiale, suspendarea efectelor deciziei atacate și

menținerea în plată a pensiei calculate potrivit Legii nr. 164/2001.

Tribunalul

Bistrița Năsăud, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1765/ F

din 26 septembrie 2011,

a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul Bistrița Năsăud a constatat că în cazul militarilor,

decizia de pensie nu se emite de casa teritorială de pensii în a cărei rază

teritorială își are domiciliul asiguratul, ci de organul de pensie din cadrul

ministerului din care face parte beneficiarul dreptului la pensie de serviciu,

adică Ministerul Apărării Naționale.

Pornind de la

prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, s-a reținut că, în cazul

contestației promovate de militari împotriva deciziei de recalculare a pensiei

de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, competența soluționării revine în

primă instanță Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază teritorială

se află sediul pârâtului.

Instanța a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 și

ale art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, întrucât competența în favoarea

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul

este strict și limitativ prevăzută numai pentru cererile îndreptate împotriva

Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale

de pensii, iar pensia de serviciu a militarilor nu se stabilește prin decizie

emisă de vreuna dintre acestei entități, rezultă că devin incidente prevederile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora toate celelalte

cereri sunt de competența tribunalului de la sediu pârâtului.

Invocând

decizia nr. 1420/2010 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr.

119/2010 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, și argumentele reținute de aceasta,

instanța a constatat că dispozițiile privitoare la competența teritorială, de

ordine publică, nu pot fi aplicate prin analogie și chiar dacă Legea nr. 119/2010

face trimitere expresă la procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 19/2000,

în privința competenței teritoriale nu sunt incidente și nu pot fi invocate

dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, conform cărora decizia emisă poate

fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială

se află domiciliul asiguratului.

Aceasta

întrucât art. 87 din Legea nr. 19/2000 privește numai deciziile emise în

condițiile art. 86 alin. (1) al legii, adică de casa teritorială de pensii. Or,

decizia emisă în favoarea militarilor nu provine de la casa teritorială de

pensii, ci de la organul de pensie al Ministerului Apărării Naționale.

Numai începând

cu data de 24 martie 2011 deciziile de pensie ale militarilor se emit de casele

sectoriale de pensii, structuri cu personalitate juridică înființate în baza H.G.

nr. 233/2011, până la această dată ele fiind emise de organele de pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale, structuri lipsite de personalitate

juridică, funcționând în cadrul unor direcții de specialitate ale ministerelor.

S-a

arătat că, într-adevăr, prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut

competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul și în cazul cererilor îndreptate împotriva caselor sectoriale de

pensii.

Însă s-a

reținut că această reglementare este incidență numai în cazul noilor decizii,

emise de casele sectoriale, după înființarea acestora, adică după data de 24

martie 2011.

Prin

sentința civilă nr. 2852 din 26 martie 2012, Tribunalul București, secția a

VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat

competența în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a trimis cauza înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat

că data la care a fost înregistrată contestația pe rolul Tribunalului Bistrița

Năsăud a fost 16 februarie 2011, dată la care intraseră deja în vigoare

dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Tribunalul

a avut în vedere că la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000, care la art.

156 stabilea competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la

domiciliul pârâtului era abrogată, normele de procedură referitoare la

competență fiind modificate începând cu data de 01 ianuarie 2011, în sensul că

aceasta revine instanței de la domiciliul reclamantului.

Potrivit

dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt de

imediată aplicare, motiv pentru care începând cu data de 01 ianuarie 2011 norma

inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind competența instanței de la

domiciliul reclamantului în situația contestațiilor împotriva caselor

sectoriale de pensii este aplicabilă și situațiilor în care decizia contestată

a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 19/2000).

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în

considerarea argumentelor ce succed:

Cererea

dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare

a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale.

Decizia

contestată a fost emisă la data de 14 decembrie 2010, iar sesizarea instanței

s-a făcut la data de 16 februarie 2011.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în

vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu

la momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

La data

sesizării instanței, respectiv 16 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art.

154 din Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora

„(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul

”

.

Trimiterea din

art. 7 al Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispozițiile acesteia din

urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanței

era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel.

În considerarea

celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul

Bistrița Năsăud, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 08 iunie 2012.