ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4262/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 16 februarie 2011, reclamantul T.T., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD) a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 58321 din 14 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și menținerea deciziei nr. 0153227 din 26 ianuarie 2010 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei inițiale, suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a pensiei calculate potrivit Legii nr. 164/2001.

Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1765/ F din 26 septembrie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bistrița Năsăud a constatat că în cazul militarilor, decizia de pensie nu se emite de casa teritorială de pensii în a cărei rază teritorială își are domiciliul asiguratul, ci de organul de pensie din cadrul ministerului din care face parte beneficiarul dreptului la pensie de serviciu, adică Ministerul Apărării Naționale. Pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, s-a reținut că, în cazul contestației promovate de militari împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, competența soluționării revine în primă instanță Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, întrucât competența în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul este strict și limitativ prevăzută numai pentru cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii, iar pensia de serviciu a militarilor nu se stabilește prin decizie emisă de vreuna dintre acestei entități, rezultă că devin incidente prevederile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora toate celelalte cereri sunt de competența tribunalului de la sediu pârâtului.

Invocând decizia nr. 1420/2010 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, și argumentele reținute de aceasta, instanța a constatat că dispozițiile privitoare la competența teritorială, de ordine publică, nu pot fi aplicate prin analogie și chiar dacă Legea nr. 119/2010 face trimitere expresă la procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 19/2000, în privința competenței teritoriale nu sunt incidente și nu pot fi invocate dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, conform cărora decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului.

Aceasta întrucât art. 87 din Legea nr. 19/2000 privește numai deciziile emise în condițiile art. 86 alin. (1) al legii, adică de casa teritorială de pensii. Or, decizia emisă în favoarea militarilor nu provine de la casa teritorială de pensii, ci de la organul de pensie al Ministerului Apărării Naționale. Numai începând cu data de 24 martie 2011 deciziile de pensie ale militarilor se emit de casele sectoriale de pensii, structuri cu personalitate juridică înființate în baza H.G. nr. 233/2011, până la această dată ele fiind emise de organele de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, structuri lipsite de personalitate juridică, funcționând în cadrul unor direcții de specialitate ale ministerelor.

S-a arătat că, într-adevăr, prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul și în cazul cererilor îndreptate împotriva caselor sectoriale de pensii. Însă s-a reținut că această reglementare este incidență numai în cazul noilor decizii, emise de casele sectoriale, după înființarea acestora, adică după data de 24 martie 2011. Prin sentința civilă nr. 2852 din 26 martie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat că data la care a fost înregistrată contestația pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud a fost 16 februarie 2011, dată la care intraseră deja în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010. Tribunalul a avut în vedere că la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000, care la art. 156 stabilea competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând cu data de 01 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul reclamantului. Potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.

normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, motiv pentru care începând cu data de 01 ianuarie 2011 norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind competența instanței de la domiciliul reclamantului în situația contestațiilor împotriva caselor sectoriale de pensii este aplicabilă și situațiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 19/2000). Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în considerarea argumentelor ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 14 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 16 februarie 2011. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu la momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei. La data sesizării instanței, respectiv 16 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul ” . Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanței era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Bistrița Năsăud, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 iunie 2012.