ÎCCJ, decizie (scj.ro #84811)

Cerere de investire cu formulă executorie a unei hotărâri

pronunțate de instanța de contencios administrativ. Determinarea instanței

competente.

Legea nr. 554/2004, art.

2 alin. (1) lit. ț),  art. 22, art. 24, art. 25

Codul de procedură

civilă, art. 374 alin. (2)

Din

interpretarea – în sensul producerii de efecte – a dispozițiilor art. 22 din

Legea nr. 554/2004,  coroborate cu cele ale art. 24-25 din aceeași lege, rezultă

că hotărârile judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ prin

care se instituie obligația de plată a unor sume de bani cu titlu de

despăgubiri, compensații, penalități ori cheltuieli de judecată se investesc cu

formulă executorie și se execută silit potrivit dreptului comun, reprezentat de

Codul de procedură civilă.

Decizia

nr. 1897 din 5 aprilie 2012

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2011 în

dosarul nr. 5527/110/2010 al Curții de Apel Bacău, Secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul BG a solicitat investirea cu formulă

executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 9

ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal a-fost respinsă cererea formulată de BG de investire cu formulă

executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău - Secția de contencios administrativ și fiscal ca lipsită de

interes, cu motivarea că din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii

nr. 554/2004 rezultă că este necesară investirea cu formulă executorie doar în

cazul hotărârilor judecătorești definitive Și irevocabile pronunțate de

instanțele de contencios administrativ prin care s-au respins acțiunile

formulate și s-au acordat cheltuieli de judecată. Per a contrario, celelalte

hotărâri judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ

constituie titluri executorii, nefiind necesară învestirea acestora potrivit dispozițiilor

art. 269 din Codul de procedură civilă.

Împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat

recurs în termen legal BG, prin care s-a învederat că în mod greșit cererea sa

de investire cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția de contencios administrativ și

fiscal a fost respinsă ca lipsită de interes.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Obiectul cererii recurentului BG îl constituie investirea cu

formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

a fost admis recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 427 din data

de 12 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5527/110/2010, a

fost casată sentința recurată și reținută cauza spre rejudecare, dispunându-se

admiterea în parte a acțiunii reclamantului formulată în contradictoriu cu

pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, cu consecința obligării pârâtului

la plata în favoarea lui BG a sumei   de   1000   lei   daune   morale.

Obligația   stabilită   prin   hotărârea  irevocabilă a instanței de contencios

administrativ vizează, indiscutabil, plata unei sume de bani.

Se reține, cu privire la executarea hotărârilor instanțelor de

contencios administrativ, că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, conține următoarele prevederi

relevante: - art. 2 alin. (1) lit. ț):

„instanța de executare - instanța

care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ"; -

art.

22:

„Hotărârile judecătorești definitive

și irevocabile prin care s-au respins acțiunile

formulate potrivit

dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se

investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului

comun"; -

art. 24:

„(1) Dacă în

urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să

încheie,

să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat

o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui

astfel

de termen, în cel mult 30 de zile de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) hi

cazul în care termenul

nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității

publice sau, după caz, persoanei obligate o

amenda de 20% din salariul minim brut

pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere. (3) Neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor judecătorești

definitive

și irevocabile pronunțate de

instanța de contencios administrativ și după aplicarea

amenzii prevăzute

la alin. (2) constituie infracțiune și se sancționează cu

închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de

la 25.000.000 lei la 100.000.000

Iei";

- art. 25:

„(1)

Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se

aplică, respectiv se acordă, de instanța de

executare, la cererea reclamantului.

Hotărârea

se ia în camera de consiliu, de urgenta, cu citarea părților. (2) Cererea

prevăzută la alin. (1) este scutita de taxa de

timbru. (3) Hotărârea pronunțată de

instanța de executare poate fi

atacata cu recurs in termen de 5 zile de la

pronunțare.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru

punerea

în executare a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date

pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca

obiect contracte administrative".

In acest context legislativ, se observă că art. 22 din Legea nr.

554/2004 a căpătat conținutul actual prin modificările aduse Legii contenciosului

administrativ prin Legea nr. 262/2002. Anterior, art. 22 din actul normativ în

discuție prevedea că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin

care s-au admis acțiunile în contencios administrativ constituie titluri

executorii, fără a distinge în raport cu obligațiile propriu-zise stabilite

prin dispozitiv.

Procedând la o interpretare a normei enunțate în sensul de a

produce efecte juridice și luând în considerare corelațiile ce se impun a fi

făcute cu procedura specială reglementată în art. 24-25 din Legea nr. 554/2004,

Curtea constată că, în pofida caracterului lacunar al art. 22, toate hotărârile

judecătorești prin care se instituie - cum este și în cazul recurentului -

obligația de plată a unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, compensații,

penalități ori cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se

execută silit potrivit dreptului comun, reprezentat de Codul de procedură

civilă. în materia învestirii cu formula executorie, art. 374 alin. (2) din

Codul de procedură civilă prevede, în mod expres, că "Investirea

hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanță", care în

speță este Tribunalul Bacău și nu Curtea de Apel Bacău.

Procedura reglementată în art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ se aplică prin urmare exclusiv în cazul

hotărârilor judecătorești prin care autoritatea publică este obligată să

încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un

alt înscris sau să efectueze o operațiune administrativă. într-adevăr, este

evident că, de vreme ce art. 25 din Legea nr. 554/2004, în care se regăsesc

norme privind procedura propriu-zisă de soluționare a cererilor ce se

încadrează în obiectul de reglementare al art. 24, poartă denumirea marginală

de „instanța de executare", definiția legală pe care art. 2 alin. (1) lit.

ț) din Legea nr. 554/2004 o oferă noțiunii de „instanța de executare" nu

poate fi circumscrisă decât acestei proceduri speciale.

În

raport de cele mai sus arătate, reținându-se că în mod greșit a

fost respinsă ca lipsită de interes cererea reclamantului Butnari Grigore de

învestire cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția de contencios administrativ și

fiscal, și că aparține Tribunalului Bacău competența soluționării acestei

cereri, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) din

Codul de procedură civilă, admiterea recursului declarat de reclamantul BG

împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casarea

încheierii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Bacău.