ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2012

Camera de consiliu

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 20 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, petenta SC T.O. SA – C. a solicitat învestirea

cu formulă executorie a deciziei civile nr. 3014 din 25 mai 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 3430/2/2010.

fond

Prin încheierea din camera

de consiliu de la 20 februarie 2012, președintele Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de petenta SC T.O. SA – C. de învestire cu formulă executorie a deciziei

civile nr. 3014 din 25 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3430/2/2010.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 3014 din 25 mai 2011, Înalta Curte a hotărât următoarele:

- a admis recursul declarat

de SC T.O. SA – C. împotriva sentinței civile nr. 4647 din 22 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

- a modificat hotărârea

atacată în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta SC T.O. SA – C.;

- a obligat pe pârâta

C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire conform ordinului

nr. 82 din 18 noiembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice.

În conformitate cu dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile

se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, în măsura în care s-au acordat

cheltuieli de judecată, iar, potrivit art. 269 C. proc. civ., hotărârile judecătorești

se învestesc cu formulă executorie, dacă legea nu prevede altfel.

Cum, în cauză, legea prevede

că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în care s-au acordat,

prin hotărârea ce se dorește a se învesti, daune și, întrucât nu există posibilitatea

executării în condițiile art. 372 și următoarele din C. proc. civ., prin executor

judecătoresc, a obligațiilor stabilite de instanța de contencios în sarcina autorităților

administrative, cererea nu poate fi primită.

Legiuitorul a pus la dispoziția

creditorului unei obligații astfel stabilite o altă cale legală de constrângere

a debitorului său, tocmai având în vedere imposibilitatea executării potrivit dreptului

comun a hotărârilor de contencios administrativ.

În concluzie, hotărârea

a cărei învestire se solicită nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești

ce pot fi executate prin executorul judecătoresc și nici nu poate fi învestită cu

formulă executorie.

Împotriva încheierii din

20 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3430/2/2010, a declarat recurs SC T.O.

SA – C. solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul

admiterii cererii de învestire cu formulă executorie, cu cheltuieli de judecată.

În motivele de recurs

s-a indicat faptul că hotărârea este dată cu greșita interpretare și aplicare a

legii, respectiv art. 22 din Legea nr. 554/2004.

S-a invocat faptul că,

într-adevăr, obligațiile prin care autoritatea administrativă este obligată să emită

un act este o obligație de a face ce presupune faptul personal al debitorului și,

de aceea, legiuitorul a prevăzut o procedură specială, prevăzută de art. 24 din

Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea

art. 24 din Legea nr. 554/2004 și art. 580³ C. proc. civ. ar rezulta că între

cele două căi există un raport de completare.

Dacă art. 580³ C.

proc. civ. prevede că debitorul „poate fi constrâns la îndeplinirea obligației prin

aplicarea unei amenzi civile”, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede

că „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităților

publice sau persoanei obligate o amendă.”

Art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 este un beneficiu acordat reclamantului – creditor și nu este

o limitare a dreptului acestuia de a recurge la măsurile coercitive prevăzute de

dreptul comun împotriva debitorului propriu-zis.

Deși este corect că

art. 372 C. proc. civ. și următoarele nu sunt aplicabile, nu se poate concluziona

imposibilitatea învestirii hotărârii cu formulă executorie.

Art. 22 din Legea nr.

554/2004, deși arată că se execută potrivit dreptului comun hotărârile prin care

au fost respinse acțiunile formulate și au fost acordate cheltuieli de judecată,

nu poate fi interpretat că în toate celelalte cazuri ar fi imposibilă învestirea

cu formulă executorie.

S-a arătat că trebuie

avut în vedere faptul că recurenta a urmat procedura prevăzută de art. 24 din Legea

nr. 554/2004, iar prin sentința civilă nr. 7580 din 14 decembrie 2011 a Curții de

Apel București a respins cererea de obligare a Președintelui C.S.S.D. la plata amenzii.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

instanței de fond învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri pronunțată de

instanța de contencios administrativ prin care a fost admisă acțiunea formulată

împotriva C.C.S.D. și

obligată

pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Criticile adresate hotărârii

instanței de fond prin care s-a respins cererea formulată pentru investirea cu formulă

executorie sunt nefondate.

Potrivit art. 22 din Legea

nr. 554/2004, modificată „Hotărârile judecătorești definitive

și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor

prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se investesc cu formulă executorie

și se execută silit, potrivit dreptului comun.”.

Chiar dacă actuala formulare

a art. 22 este deficitară în ceea ce privește soarta hotărârilor judecătorești definitive

și irevocabile prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit Legii nr. 554/2004,

concluzia ce se impune cu necesitate este că asemenea hotărâri judecătorești constituie

titluri executorii, nefiind necesară investirea acestora cu formula executorie prevăzută

de art. 269 alin. (1) C. proc. civ.

O asemenea interpretare

ține cont de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 din care rezultă

că pentru respectarea termenului de 30 de zile acordat de legiuitor autorității

publice în vederea executării hotărârii judecătorești, nu este necesară investirea

cu formulă executorie deoarece partea interesată are dreptul la executarea hotărârii

în termenul stabilit care curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar nu

de la investirea cu formulă executorie a acesteia.

Un alt argument rezultă

din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 22 astfel încât de vreme ce

este necesară investirea cu formulă executorie numai în cazul hotărârilor judecătorești

prin care s-au respins acțiunile și s-au acordat cheltuieli de judecată, rezultă

că pentru hotărârile prin care s-au admis acțiunile o asemenea investire nu este

necesară.

Deci, în materia contenciosului

administrativ, legiuitorul instituie o procedură specială de executare a unor hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile prin care autoritatea publică este obligată

să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un

alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, modalitatea de constrângere

a autorității fiind realizată prin amenda de 20% din salariul minim brut pe economie

pe zi de întârziere, necondiționat de investirea respectivelor hotărârii judecătorești

cu formulă executorie.

Executarea respectivelor

hotărâri se face, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termenul

prevăzut în cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deci ope legis, fără a

mai fi necesară îndeplinirea altor formalități.

Așadar, se poate constata

că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a art. 22 și

art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Față de dispozițiile

art. 22 din Lega nr. 554/2004, art. 269 alin. (1) și art. 376 alin. (1) C.

proc. civ., condiția investirii hotărârii cu formulă executorie există numai pentru

acele hotărâri prin care au fost respinse acțiunile și s-au acordat cheltuieli de

judecată.

Susținerile recurenților

potrivit cărora în cauză sunt incidente dispozițiile art. 580

2

C.

proc. civ., nu sunt întemeiate și nu pot fi primite, aceste prevederi nefiind aplicabile

în litigiul de față.

Dispozițiile art. 580²

și 580³ C. proc. civ. sunt aplicabile numai în cazul executării silite a obligațiilor

de a face, dar care sunt obligații cu caracter general, dar această reglementare

cu caracter general nu presupune că nu pot exista norme cu caracter special, ce

se aplică cu prioritate. O asemenea ipoteză este reglementată în art. 22 și

art. 24 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc caracterul de titlu executoriu al

hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ și procedural de

urmat în cazul executării acestor hotărâri, chiar dacă acestea conțin obligația

de a face și, de aceea nu se poate spune că procedura prevăzută de art. 24 din Legea

nr. 554/2004 poate fi completată cu cea prevăzută de art. 580³ C. proc.

civ.

Faptul că recurentei i-a

fost respinsă acțiunea prin care a solicitat aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004,

nu poate conduce la concluzia obligării învestirii cu formulă executorie a unei

hotărâri pronunțate de instanța de contencios administrativ prin care s-a stabilit

o obligație în sarcina unei autorități.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC T.O. SA – C.

împotriva încheierii din 20 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3430/2/2010, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie

2012.