ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2012

HOTĂRÂRE
13.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 7133/2/2010, reclamanții F.M.A., F.D.A. și F.G.R., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, reprezentat prin C.C.S.D., au solicitat

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei (exclusiv TVA și obligații

față de mediu), conform raportului de evaluare întocmit în data de 05 mai 2010

de societatea evaluatoare SC R. SA, desemnată de C.C.S.D., obligarea pârâtei la

plata despăgubirilor în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în

executarea obligației și Ia plata cheltuielilor de judecată.

Soluția

instanței de fond

Prin

sentința nr. 3234 din 04 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanții F.M.A., F.D.A. și F.G.R., în contradictoriu cu pârâtul

Statul român, prin C.C.S.D.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 4905/2/2008, reclamanții din prezenta cauză au

chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., solicitând obligarea

pârâtei C.C.S.D., la transmiterea dosarului evaluatorului desemnat în vederea

întocmirii raportului de evaluare, obligarea pârâtei la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 1/3 din construcția demolată

și pentru terenul în suprafață de 625,33 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața totală de 1876,95 m.p. a imobilului din București, Calea Griviței,

obligarea pârâtei la plata de despăgubiri de 100 lei/ zi de întârziere în

executarea obligației și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 3595 din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel București a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta la

transmiterea dosarului către evaluator sau societatea de evaluare desemnată în

vederea întocmirii raportului de evaluare corelativ imobilului situat în

București, sector 1, Calea Griviței, a respins celelalte capete de cerere și

cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București prin Primarul

General.

În

considerentele sentinței s-a reținut că deși Dispoziția nr. 7279/2007 tratează

în mod unitar imobilul din București, Calea Griviței, la data preluării abuzive

s-a făcut o distincție netă între imobilul situat la adresa poștală Calea

Griviței și cel situat în Calea Griviței, inclusiv sub aspectul că fiecare din

cele două imobile a fost prelat de la deținători distincți.

Astfel,

în privința imobilului din Calea Griviței, instanța de fond a considerat nu

există un refuz nejustificat al pârâtei, demersurile acesteia circumscriindu-se

competențelor de verificare a legalității Dispoziției nr. 7279/2007 emisă de

Primăria Municipiului București.

În

ceea ce privește imobilul din Calea Griviței, s-a reținut că nu a fost invocat

nici un impediment juridic pentru ca procedura administrativă reglementată de

prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 să nu-și urmeze cursul firesc,

la dosarul cauzei existând înscrisuri suficiente pentru individualizarea

acestuia.

Prin

decizia nr. 1047 din 25 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinței

civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București.

Din

înscrisurile depuse în prezenta cauză, rezultă că la data de 05 mai 2010, a

fost efectuat un raport de evaluare de către SC R. SA, societate de evaluare

desemnată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la

cota-parte de 1/3 din imobilul situat în Municipiul București, Calea Griviței,

valoarea de piață estimată pentru proprietatea imobiliară supusă evaluării în

cota de 1/3 fiind de 1.888.400 lei (filele 22-23). Raportul de evaluare a fost

comunicat reclamanților, conform procesului verbal de predare-primire aflat la

fila 21 din dosar.

Urmare

a sentinței civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București,

rămasă irevocabilă, prin care s-a dispus transmiterea dosarului către evaluator

în vederea întocmirii raportului de evaluare corelativ imobilului situat în

Calea Griviței, pârâta C.C.S.D. a dispus efectuarea unui nou raport de evaluare

de către SC R. SA, raport care să aibă în vedere numai imobilul situat în Calea

Griviței.

Din

raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat SC R. SA în dosarul

administrativ, rezultă că valoarea de piață estimată pentru terenul în

suprafață de 342 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața totală de 1.026

mp., imobil situat Calea Griviței, este de 1.112.700 lei (filele 60-61).

Potrivit

procesului verbal de predare - primire întocmit la data de 04 august 2010,

acest din urmă raport de evaluare a fost comunicat reclamanților, în vederea

formulării de obiecțiuni, conform pct. 16.3 din Normele metodologice de

aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin

plângerea prealabilă înregistrată la autoritatea publică pârâtă sub nr. 47244

din 12 august 2010, reclamanții au solicitat emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire pentru suma del.888.400 lei, conform raportului de

evaluare întocmit la data de 05 mai 2010 de către SC R. SA în cuprinsul

plângerii prealabile, reclamanții au arătat că pârâta tergiversează emiterea

deciziei conținând titlul de despăgubire, deși prin sentința civilă nr. 3595

din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București, s-a decis acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/3 din construcția demolată și

terenul în suprafață de 625,33 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața

totală de 1.876,95 m.p.

Curtea

de Apel a constatat că reclamanții nu au formulat obiecțiuni cu privire la

valoarea de 1.112.700 lei, reprezentând valoarea cotei-părți de 1/3 din

imobilul situat în Municipiul București, Calea Griviței, astfel cum a fost

stabilită prin ultimul raport de evaluare și nu au contestat modul de calcul al

sumei respective, iar în cuprinsul plângerii prealabile adresată pârâtei au

solicitat numai emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru

suma de 1.888.400 lei, ce reprezintă valoarea cotei părți de 1/3 aferentă imobilului

situat în Calea Griviței.

În

acest context, Curtea de Apel a apreciat ca neîntemeiată solicitarea

reclamanților privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în

cuantum de 1.888.400 lei, în condițiile în care această sumă nu reprezintă

valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, prin raportare la obligația

instituită în sarcina pârâtei C.C.S.D., prin sentința civilă mai-sus

menționată.

În

consecință, motivele invocate de pârâtă în susținerea refuzului de emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei sunt

întemeiate și nu se circumscriu noțiunii de refuz nejustificat în soluționarea

cererii reclamanților.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs reclamanții F.M.A., F.D.A. și F.G.R., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele considerente:

- Sentința recurată a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind motivată în mod

superficial și fără să analizeze criticile reclamanților în raport de

tergiversarea emiterii deciziei potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005, de

către C.C.S.D., conform raportului de evaluare înlocuit în data de 5 mai 2010

de societatea evaluatoare SC R. SA desemnată de intimată.

- Arată recurenții că

instanța de fond trebuia să constate că Dispoziția Primarului nr. 7279 din 15

ianuarie 2007 prin care s-au acordat măsuri reparatoriii pentru cota de 1/3 din

construcția demolată și terenul de 625,33 mp a rămas definitivă, nefiind

atacată de nimeni.

Deoarece și-a

întemeiat hotărârea în totalitate pe cele reținute în sentința civilă nr. 3595/2008

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

instanța de fond, a interpretat greșit actul dedus judecății, deși a fost

investită cu o acțiune al cărei obiect îl constituie obligația de a face.

- Se mai arată că

Dispoziția Primarului prin care le-au fost acordate reclamanților măsuri

reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul situat în Calea Griviței, a fost supusă

controlului de legalitate de către Instituția Prefectului, înainte de a fi înregistrată

la Secretariatul C.C.S.D., primind avizul de legalitate.

- Recurenții arată că

instanța de fond în mod greșit a reținut că intimata avea dreptul să solicite

întocmirea unui al doilea raport de evaluare și că recurenții - reclamanți nu

au formulat obiecțiuni privind modul de calcul al sumei respective - întrucât

nu au avut posibilitate legală de a-l contesta.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și pct. 5 C. proc. civ.

și art. 304

1

Procedura în fața

instanței de recurs

La dosar s-au depus

înscrisuri în dovedirea recursului în conformitate cu prevederile art. 305 C.

proc. civ., iar intimata C.C.S.D. a formulat note de ședință .

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale, incidente în cauză și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

constată că este nefondată.

Se reține că

recurenții se află într-o confuzie atunci când consideră că raportul de

evaluare în baza căruia pârâta C.C.S.D. trebuie să le emită decizia titlu de

despăgubire, este cel din 5 mai 2010, efectuat cu privire la cota de 1/3 din

imobilul din București, Calea Griviței - respectiv pentru suma de 1.888.400

lei.

Pârâta C.C.S.D. a respectat

dispozițiile sentinței civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 definitivă și

irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1047 din 25

februarie 2010, care a dispus întocmirea raportului de evaluare numai pentru imobilul

de la nr. x.

Ori câtă vreme Dispoziția

Primarului și situația juridică a reclamanților în procedura prevăzută de Legea

nr. 247/2005 s-a modificat implicit prin această sentință civilă - iar reclamanții

însăși nu au contestat-o printr-o cerere de recurs - aceasta a rămas

definitivă, iar pârâta C.C.S.D. trebuia desigur să se conformeze.

De asemenea se

observă că cel de-al doilea raport de evaluare întocmit în baza sentinței

civile nr. 3555 din 22 decembrie 2008 care a fost comunicat reclamanților -

recurenți nu a fost contestat de aceștia.

Contrar celor

reținute de recurenți, aceștia puteau formula obiecțiuni asupra valorii

stabilite prin raportul de evaluare, în conformitate cu prevederile pct. 16.3

din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

deoarece acest raport de evaluare în acest scop le-a fost comunicat (f. 57 – 61

dosar fond).

Față de cele arătate

mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și

temeinică și că nu există motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia,

în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de F.M.A., F.D.A. și F.G.R. împotriva sentinței nr. 3234 din 04 mai 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 486/2012
demersuri, personal și prin reprezentant SC R.G.I. SA, în vederea transmiterii dosarului către C.C.S.D. și ulterior, în vederea analizării acestuia din punct de vedere al legalității cererii de restituire în natură. Prin întâmpinarea formul
ÎCCJ 2011-05-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2011
formulată de reclamantele M.J. și M.V., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ca fiind fără obiect. A respins, totodată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A reținut,
ÎCCJ 2011-05-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4647 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
ÎCCJ 2013-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5342/2013
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2922 din 12 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis re
ÎCCJ 2012-01-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2012
de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Cu
Sursă