ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, sub nr. 7133/2/2010, reclamanții F.M.A., F.D.A. și F.G.R., în
contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, reprezentat prin C.C.S.D., au solicitat
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei (exclusiv TVA și obligații
față de mediu), conform raportului de evaluare întocmit în data de 05 mai 2010
de societatea evaluatoare SC R. SA, desemnată de C.C.S.D., obligarea pârâtei la
plata despăgubirilor în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în
executarea obligației și Ia plata cheltuielilor de judecată.
Soluția
instanței de fond
Prin
sentința nr. 3234 din 04 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamanții F.M.A., F.D.A. și F.G.R., în contradictoriu cu pârâtul
Statul român, prin C.C.S.D.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență,
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 4905/2/2008, reclamanții din prezenta cauză au
chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., solicitând obligarea
pârâtei C.C.S.D., la transmiterea dosarului evaluatorului desemnat în vederea
întocmirii raportului de evaluare, obligarea pârâtei la emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 1/3 din construcția demolată
și pentru terenul în suprafață de 625,33 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața totală de 1876,95 m.p. a imobilului din București, Calea Griviței,
obligarea pârâtei la plata de despăgubiri de 100 lei/ zi de întârziere în
executarea obligației și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin
sentința civilă nr. 3595 din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel București a
admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta la
transmiterea dosarului către evaluator sau societatea de evaluare desemnată în
vederea întocmirii raportului de evaluare corelativ imobilului situat în
București, sector 1, Calea Griviței, a respins celelalte capete de cerere și
cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București prin Primarul
General.
În
considerentele sentinței s-a reținut că deși Dispoziția nr. 7279/2007 tratează
în mod unitar imobilul din București, Calea Griviței, la data preluării abuzive
s-a făcut o distincție netă între imobilul situat la adresa poștală Calea
Griviței și cel situat în Calea Griviței, inclusiv sub aspectul că fiecare din
cele două imobile a fost prelat de la deținători distincți.
Astfel,
în privința imobilului din Calea Griviței, instanța de fond a considerat nu
există un refuz nejustificat al pârâtei, demersurile acesteia circumscriindu-se
competențelor de verificare a legalității Dispoziției nr. 7279/2007 emisă de
Primăria Municipiului București.
În
ceea ce privește imobilul din Calea Griviței, s-a reținut că nu a fost invocat
nici un impediment juridic pentru ca procedura administrativă reglementată de
prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 să nu-și urmeze cursul firesc,
la dosarul cauzei existând înscrisuri suficiente pentru individualizarea
acestuia.
Prin
decizia nr. 1047 din 25 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat
recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinței
civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București.
Din
înscrisurile depuse în prezenta cauză, rezultă că la data de 05 mai 2010, a
fost efectuat un raport de evaluare de către SC R. SA, societate de evaluare
desemnată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la
cota-parte de 1/3 din imobilul situat în Municipiul București, Calea Griviței,
valoarea de piață estimată pentru proprietatea imobiliară supusă evaluării în
cota de 1/3 fiind de 1.888.400 lei (filele 22-23). Raportul de evaluare a fost
comunicat reclamanților, conform procesului verbal de predare-primire aflat la
fila 21 din dosar.
Urmare
a sentinței civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București,
rămasă irevocabilă, prin care s-a dispus transmiterea dosarului către evaluator
în vederea întocmirii raportului de evaluare corelativ imobilului situat în
Calea Griviței, pârâta C.C.S.D. a dispus efectuarea unui nou raport de evaluare
de către SC R. SA, raport care să aibă în vedere numai imobilul situat în Calea
Griviței.
Din
raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat SC R. SA în dosarul
administrativ, rezultă că valoarea de piață estimată pentru terenul în
suprafață de 342 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața totală de 1.026
mp., imobil situat Calea Griviței, este de 1.112.700 lei (filele 60-61).
Potrivit
procesului verbal de predare - primire întocmit la data de 04 august 2010,
acest din urmă raport de evaluare a fost comunicat reclamanților, în vederea
formulării de obiecțiuni, conform pct. 16.3 din Normele metodologice de
aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin
plângerea prealabilă înregistrată la autoritatea publică pârâtă sub nr. 47244
din 12 august 2010, reclamanții au solicitat emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire pentru suma del.888.400 lei, conform raportului de
evaluare întocmit la data de 05 mai 2010 de către SC R. SA în cuprinsul
plângerii prealabile, reclamanții au arătat că pârâta tergiversează emiterea
deciziei conținând titlul de despăgubire, deși prin sentința civilă nr. 3595
din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București, s-a decis acordarea de măsuri
reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/3 din construcția demolată și
terenul în suprafață de 625,33 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața
totală de 1.876,95 m.p.
Curtea
de Apel a constatat că reclamanții nu au formulat obiecțiuni cu privire la
valoarea de 1.112.700 lei, reprezentând valoarea cotei-părți de 1/3 din
imobilul situat în Municipiul București, Calea Griviței, astfel cum a fost
stabilită prin ultimul raport de evaluare și nu au contestat modul de calcul al
sumei respective, iar în cuprinsul plângerii prealabile adresată pârâtei au
solicitat numai emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru
suma de 1.888.400 lei, ce reprezintă valoarea cotei părți de 1/3 aferentă imobilului
situat în Calea Griviței.
În
acest context, Curtea de Apel a apreciat ca neîntemeiată solicitarea
reclamanților privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în
cuantum de 1.888.400 lei, în condițiile în care această sumă nu reprezintă
valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, prin raportare la obligația
instituită în sarcina pârâtei C.C.S.D., prin sentința civilă mai-sus
menționată.
În
consecință, motivele invocate de pârâtă în susținerea refuzului de emiterea
deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei sunt
întemeiate și nu se circumscriu noțiunii de refuz nejustificat în soluționarea
cererii reclamanților.
Recursul
Împotriva acestei
sentințe au formulat recurs reclamanții F.M.A., F.D.A. și F.G.R., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele considerente:
- Sentința recurată a
fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind motivată în mod
superficial și fără să analizeze criticile reclamanților în raport de
tergiversarea emiterii deciziei potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005, de
către C.C.S.D., conform raportului de evaluare înlocuit în data de 5 mai 2010
de societatea evaluatoare SC R. SA desemnată de intimată.
- Arată recurenții că
instanța de fond trebuia să constate că Dispoziția Primarului nr. 7279 din 15
ianuarie 2007 prin care s-au acordat măsuri reparatoriii pentru cota de 1/3 din
construcția demolată și terenul de 625,33 mp a rămas definitivă, nefiind
atacată de nimeni.
Deoarece și-a
întemeiat hotărârea în totalitate pe cele reținute în sentința civilă nr. 3595/2008
a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
instanța de fond, a interpretat greșit actul dedus judecății, deși a fost
investită cu o acțiune al cărei obiect îl constituie obligația de a face.
- Se mai arată că
Dispoziția Primarului prin care le-au fost acordate reclamanților măsuri
reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul situat în Calea Griviței, a fost supusă
controlului de legalitate de către Instituția Prefectului, înainte de a fi înregistrată
la Secretariatul C.C.S.D., primind avizul de legalitate.
- Recurenții arată că
instanța de fond în mod greșit a reținut că intimata avea dreptul să solicite
întocmirea unui al doilea raport de evaluare și că recurenții - reclamanți nu
au formulat obiecțiuni privind modul de calcul al sumei respective - întrucât
nu au avut posibilitate legală de a-l contesta.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și pct. 5 C. proc. civ.
și art. 304
1
C. proc. civ.
Procedura în fața
instanței de recurs
La dosar s-au depus
înscrisuri în dovedirea recursului în conformitate cu prevederile art. 305 C.
proc. civ., iar intimata C.C.S.D. a formulat note de ședință .
Considerentele și
soluția instanței de recurs
Analizând cererea de
recurs, motivele invocate, normele legale, incidente în cauză și în
conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că este nefondată.
Se reține că
recurenții se află într-o confuzie atunci când consideră că raportul de
evaluare în baza căruia pârâta C.C.S.D. trebuie să le emită decizia titlu de
despăgubire, este cel din 5 mai 2010, efectuat cu privire la cota de 1/3 din
imobilul din București, Calea Griviței - respectiv pentru suma de 1.888.400
lei.
Pârâta C.C.S.D. a respectat
dispozițiile sentinței civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 definitivă și
irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1047 din 25
februarie 2010, care a dispus întocmirea raportului de evaluare numai pentru imobilul
de la nr. x.
Ori câtă vreme Dispoziția
Primarului și situația juridică a reclamanților în procedura prevăzută de Legea
nr. 247/2005 s-a modificat implicit prin această sentință civilă - iar reclamanții
însăși nu au contestat-o printr-o cerere de recurs - aceasta a rămas
definitivă, iar pârâta C.C.S.D. trebuia desigur să se conformeze.
De asemenea se
observă că cel de-al doilea raport de evaluare întocmit în baza sentinței
civile nr. 3555 din 22 decembrie 2008 care a fost comunicat reclamanților -
recurenți nu a fost contestat de aceștia.
Contrar celor
reținute de recurenți, aceștia puteau formula obiecțiuni asupra valorii
stabilite prin raportul de evaluare, în conformitate cu prevederile pct. 16.3
din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,
deoarece acest raport de evaluare în acest scop le-a fost comunicat (f. 57 – 61
dosar fond).
Față de cele arătate
mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și
temeinică și că nu există motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia,
în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de F.M.A., F.D.A. și F.G.R. împotriva sentinței nr. 3234 din 04 mai 2011
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2012.