ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2011

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ si fiscal, sub nr. 10943/2/2009 la 18

noiembrie 2009, reclamanții M.J. si V.M. au chemat în judecată pârâtul STATUL ROMAN

prin COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței ca

autoritatea pârâtă să fie obligată să rectifice decizia emisa de C.C.S.D. nr. 4267

din 23 aprilie 2009, de validare a dispoziției nr. 6026 din 19 iunie 2006,

emisă de Primăria mun. București.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că decizia nr. 4267/ 2009 emisă de pârâta C.C.S.D.,

ce reprezintă titlul de despăgubire a reclamanților în cuantumul stabilit în

raportul de evaluare efectuat in conf. cu prev. Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

prezintă o eroare materiala în ce privește persoanele cărora se cuvin

respectivele despăgubiri.

Parata C.C.S.D.

a formulat întâmpinare în cauza, solicitând respingerea acțiunii, ca rămasă

fără obiect.

Ulterior,

reclamanții au formulat o precizare a acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), în condițiile în care pârâta

și-a îndeplinit obligația de rectificare ce făcea obiectul acțiunii, ulterior

introducerii acțiunii, prin emiterea deciziei nr. 5700 din 23 iulie 2009.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 1873 din 23 aprilie 2010 a respins acțiunea

formulată de reclamantele M.J. și M.V., în

contradictoriu cu

pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMISIA

CENTRALĂ

PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ca fiind fără

obiect. A respins,

totodată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A reținut, în

considerentele hotărârii că față de faptul că pârâta și-a îndeplinit obligația

de a rectifica decizia, încă din data de 23 iulie 2009, cererea a rămas fără

obiect. în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată a apreciat că nu

sunt datorate având în vederea că decizia rectificatoare a fost emisă anterior

formulării cererii de chemare în judecată.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele susținând, în esență că, în

cazul de față, culpa exclusivă aparține autorității pârâte întrucât decizia de

rectificare le-a fost comunicată abia la data de 28 ianuarie 2010, deși s-au

prezentat în audiență și în luna septembrie 2009.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu criticile

formulate

și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat,

urmând a fi admis pentru considerente ce urmează a

fi arătate.

În cauză, prin

sentința nr. 1873 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII

a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantelor M.J.

și V.M. ca rămasă fără obiect, întrucât decizia C.C.S.D. nr. 4267/2009 a fost

rectificată la data de 23 iulie 2009 și deasemenea și cererea privind acordarea

cheltuielilor de judecată pentru motivul că autoritatea pârâtă și-a îndeplinit

obligația anterior sesizării instanței.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată".

Având ca

fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii

pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Culpa

procesuală a pârâtului rezultă din împrejurările cauzei.

Chiar dacă

pârâta a emis decizia de rectificare la data de 23 iulie 2009, anterior

formulării cererii de chemare în judecată, această hotărârea a fost comunicată

reclamantului abia la data de 28 ianuarie 2010, după înregistrarea cererii de

chemare în judecată.

Rezultă

așadar, că în lipsa unui răspuns al pârâtei, transferarea vinovăției nu se

poate face asupra reclamantelor, care au fost nevoite să apeleze la instanța de

judecată și la serviciile unui avocat pentru a obliga autoritatea să dea curs

cererilor sale.

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul și se va

modifica hotărârea atacată în sensul obligării autorității pârâte la plata cheltuielilor

de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.J. și V.M. împotriva sentinței nr. 1873 din 23 aprilie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în

parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către reclamante. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 mai 2011.