ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, sub nr. 10943/2/2009 la 18 noiembrie 2009, reclamanții M.J. si V.M. au chemat în judecată pârâtul STATUL ROMAN prin COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței ca autoritatea pârâtă să fie obligată să rectifice decizia emisa de C.C.S.D. nr. 4267 din 23 aprilie 2009, de validare a dispoziției nr. 6026 din 19 iunie 2006, emisă de Primăria mun. București. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că decizia nr. 4267/ 2009 emisă de pârâta C.C.S.D., ce reprezintă titlul de despăgubire a reclamanților în cuantumul stabilit în raportul de evaluare efectuat in conf.

cu prev. Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prezintă o eroare materiala în ce privește persoanele cărora se cuvin respectivele despăgubiri. Parata C.C.S.D. a formulat întâmpinare în cauza, solicitând respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect. Ulterior, reclamanții au formulat o precizare a acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), în condițiile în care pârâta și-a îndeplinit obligația de rectificare ce făcea obiectul acțiunii, ulterior introducerii acțiunii, prin emiterea deciziei nr. 5700 din 23 iulie 2009. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1873 din 23 aprilie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamantele M.J.

și M.V., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ca fiind fără obiect. A respins, totodată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A reținut, în considerentele hotărârii că față de faptul că pârâta și-a îndeplinit obligația de a rectifica decizia, încă din data de 23 iulie 2009, cererea a rămas fără obiect. în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată a apreciat că nu sunt datorate având în vederea că decizia rectificatoare a fost emisă anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele susținând, în esență că, în cazul de față, culpa exclusivă aparține autorității pârâte întrucât decizia de rectificare le-a fost comunicată abia la data de 28 ianuarie 2010, deși s-au prezentat în audiență și în luna septembrie 2009. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerente ce urmează a fi arătate. În cauză, prin sentința nr. 1873 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantelor M.J. și V.M. ca rămasă fără obiect, întrucât decizia C.C.S.D.

nr. 4267/2009 a fost rectificată la data de 23 iulie 2009 și deasemenea și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru motivul că autoritatea pârâtă și-a îndeplinit obligația anterior sesizării instanței. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții. Culpa procesuală a pârâtului rezultă din împrejurările cauzei. Chiar dacă pârâta a emis decizia de rectificare la data de 23 iulie 2009, anterior formulării cererii de chemare în judecată, această hotărârea a fost comunicată reclamantului abia la data de 28 ianuarie 2010, după înregistrarea cererii de chemare în judecată.

Rezultă așadar, că în lipsa unui răspuns al pârâtei, transferarea vinovăției nu se poate face asupra reclamantelor, care au fost nevoite să apeleze la instanța de judecată și la serviciile unui avocat pentru a obliga autoritatea să dea curs cererilor sale. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată în sensul obligării autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. și V.M. împotriva sentinței nr. 1873 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.