ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data 2 martie 2012, reclamanta C.I.C. a chemat în judecată pe pârâta D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: - aplicarea unei amenzi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorului acestei instituții, în cuantum de 20% din salariul minim brut economie pe zi de întârziere, începând cu data de 26 februarie 2012 și până executarea obligației, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamanta a arătat că deține titlu executoriu împotriva pârâtului, în speță, Sentința nr. 3491 din 17 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația executării din oficiu.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a invocat: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cu motivarea, în esență, că atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca și organism colegial, răspunderea pentru neexecutare aparținând Comisiei în întregul său. A mai arătat pârâta că dosarul reclamantei urmează a fi introdus în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 9 martie 2012, în vederea atribuirii unui evaluator. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1736 din 12 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis cererea formulată de reclamanta C.I.C., în contradictoriu cu pârâta D.D.

- președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a aplicat conducătorului instituției pârâte - D.D. sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea Sentinței nr. 3491 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11240/2/2010, începând cu data de 26 februarie 2012 și până la executarea efectivă a obligației și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin Sentința nr. 3491 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11240/2/2010, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator/societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare în Dosarul nr. 28723/CC, conform mențiunilor indicate în dispozitiv. Sentința a devenit irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 328 din 25 ianuarie 2012, prin care s-a respins recursul pârâtei. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.

este nefondată, raportat la prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora amenda se aplică conducătorului autorității. Pe fondul cererii, s-a reținut că obligația executării din oficiu și termenele scurte fixate prin lege exprimă, o dată în plus, cerința respectării principiului legalității și a exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărârea judecătorească. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința pronunțată de instanța de contencios administrativ în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia, așa încât, față de prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, primul capăt de cerere, referitor la aplicarea amenzii conducătorului autorității pârâte, este întemeiat.

A apreciat instanța că o interpretare contrară ar lipsi de substanță prevederile art. 24 din lege, referitoare la aplicarea amenzii și ar permite autorităților publice să ignore termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prevăzut de lege și să aștepte ca partea potrivnică să le acționeze în instanță pentru punerea în executare, ceea ce nu poate fi admis.

Cât privește apărările pârâtei, acestea au fost respinse, prima instanță reținând că din cuprinsul adreselor anexate la întâmpinare nu rezultă că pe ordinea de zi a ședinței Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-ar fi aflat și dosarul reclamantei și, în al doilea rând, adresele poartă dată anterioară datei de la care pârâta avea obligația executării sentinței - titlul executoriu (adresele sunt datate 2011, iar data de care pârâta trebuia să execute sentința titlu executoriu este ulterioară, 26 februarie 2011 și de la această dată și până în prezent, pârâta nu a făcut dovada diligenței în vederea executării. II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.D.

în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 13 din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A învederat recurenta că sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică conducătorului autorității administrative în cazul în care aceasta din urmă este obligată să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, pe care conducătorul autorității refuză să le îndeplinească.

S-a precizat că potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, atribuția emiterii deciziilor privind titlurile de despăgubiri revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care este un organ colegial, format din 9 membri aparținând unor autorități diferite (Ministerul Justiției, Finanțelor, Secretariatul Guvernului), Președintele neputând influența votul celorlalți membri, astfel că răspunderea pentru neexecutarea hotărârii judecătorești favorabilă intimatei revine fiecărui membru al comisiei și nu numai Președintelui.

Recurenta a arătat că răspunderea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu ar putea fi atrasă decât în cazul neîndeplinirii propriilor atribuții care ar determina punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, respectiv neconvocarea ședinței sau neinserarea pe ordinea de zi a dosarului în care s-a pronunțat hotărârea respectivă, ori în cauză recurenta, desemnată în funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia Primului Ministru nr. 132/2012 a convocat și a introdus pe ordinea de zi a ședinței din 9 martie 2012 Dosarul nr. 28723/CC în vederea desemnării unui evaluator, însă, din lipsă de cvorum, această ședință nu s-a ținut, recurenta neavând nicio culpă pentru neexecutarea Sentinței nr. 3491 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București de care se prevalează intimata.

S-a mai susținut că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat, pentru 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, solicitându-se un termen de grație de 6 luni pentru punerea în executare a hotărârii intimatei. Ulterior pârâta a depus la 28 martie 2012 note scrise prin care a invocat și alte critici: - procedura viciată la soluționarea cauzei, nefiind citat Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; - prin Decizia Primului Ministru nr. 343/2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei fiind numit un nou președinte în persoana d-lui B.G.; - în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei, reluându-se argumentele prezentate anterior privind atribuțiile limitate ale acestuia în executarea hotărârilor judecătorești.

2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Susținerile recurentei privind neîndeplinirea corectă a procedurii sale de citare la instanța de fond sunt contrazise de dovada de îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010.

Nefondată este și susținerea privind lipsa calității procesuale pasive, față de dispozițiile art. 8, Cap. III din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, potrivit căruia "Președintele conduce întreaga activitate a Autorității, având calitatea de ordonator terțiar de credite .. reprezintă Autoritatea în .. cu autoritățile administrației publice, cu instituțiile publice centrale și locale și cu persoanele fizice și juridice române sau străine, precum și în justiție", coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind aplicarea unei sancțiuni constând în amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere conducătorului unei autorități care nu execută o hotărâre irevocabilă în temeiul prevăzut în conținutul acesteia sau în lipsa unui asemenea termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă.

Prin Sentința nr. 3491 din 17 mai 2011 Curtea de Apel București a obligat Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator în Dosarul intimatei nr. 28723/CC, hotărârea devenind irevocabilă ca urmare a respingerii recursului autorității, prin Decizia nr. 328 din 25 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care trebuia pusă în executare până la 25 februarie 2012, ceea ce nu s-a întâmplat. Alegațiile recurentei privind caracterul colegial al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și votul personal al membrilor acesteia, deși corecte, nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea instituită de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece recurenta nu a făcut dovada vreunor diligențe pentru executarea Sentinței Curții de Apel București nr. 3491/2011 în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din același act normativ.

Este adevărat că din procesul-verbal de ședință al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 9 martie 2012 rezultă că deși membrii Comisiei au fost convocați a fost lipsă de cvorum, însă convocarea acestei ședințe s-a făcut cu depășirea termenului de executare a hotărârii irevocabile privind Dosarul autorității nr. 28723/CC, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că acest dosar s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței, cum a susținut recurenta. Invocarea, de către recurentă, a O.U.G. nr. 4/2012 este lipsită de relevanță întrucât, pe de-o parte, la data intrării în vigoare a acestei Ordonanțe - 13 martie 2012 recurenta se afla deja în întârziere cu privire la executarea Sentinței Curții de Apel București nr. 3491/2011, iar pe de altă parte, ordonanța privește suspendarea, pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire și nu a executări hotărârilor judecătorești irevocabile.

3. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 1736 din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AS