ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data 2 martie 2012, reclamanta C.I.C. a chemat în judecată

pe pârâta D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței prin sentința ce se va

pronunța, să se dispună:

- aplicarea unei

amenzi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorului acestei

instituții, în cuantum de 20% din salariul minim brut economie pe zi de

întârziere, începând cu data de 26 februarie 2012 și până executarea

obligației, cu cheltuieli de judecată.

În motivare,

reclamanta a arătat că deține titlu executoriu împotriva pârâtului, în speță,

Sentința nr. 3491 din 17 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal și că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația

executării din oficiu.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a

invocat: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cu motivarea,

în esență, că atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea

titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, ca și organism colegial, răspunderea pentru neexecutare

aparținând Comisiei în întregul său. A mai arătat pârâta că dosarul reclamantei

urmează a fi introdus în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor din data de 9 martie 2012, în vederea atribuirii unui evaluator.

de fond

Prin Sentința nr.

1736 din 12 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,

a admis cererea formulată de reclamanta C.I.C., în contradictoriu cu pârâta D.D.

- președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a aplicat

conducătorului instituției pârâte - D.D. sancțiunea amenzii de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea Sentinței nr.

3491 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11240/2/2010, începând cu

data de 26 februarie 2012 și până la executarea efectivă a obligației și a luat

act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Sentința nr.

3491 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11240/2/2010, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator/societate de evaluatori

în vederea întocmirii raportului de evaluare în Dosarul nr. 28723/CC, conform

mențiunilor indicate în dispozitiv.

Sentința a devenit

irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 328 din 25

ianuarie 2012, prin care s-a respins recursul pârâtei.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor - D.D. este nefondată, raportat la prevederile art. 24 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora amenda se aplică conducătorului

autorității.

Pe fondul cererii,

s-a reținut că obligația executării din oficiu și termenele scurte fixate prin

lege exprimă, o dată în plus, cerința respectării principiului legalității și a

exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de

executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărârea judecătorească.

Pârâta nu și-a

îndeplinit obligația stabilită prin sentința pronunțată de instanța de

contencios administrativ în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

acesteia, așa încât, față de prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004, primul capăt de cerere, referitor la aplicarea amenzii conducătorului

autorității pârâte, este întemeiat.

A apreciat instanța

că o interpretare contrară ar lipsi de substanță prevederile art. 24 din lege,

referitoare la aplicarea amenzii și ar permite autorităților publice să ignore

termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prevăzut de lege

și să aștepte ca partea potrivnică să le acționeze în instanță pentru punerea

în executare, ceea ce nu poate fi admis.

Cât privește

apărările pârâtei, acestea au fost respinse, prima instanță reținând că din

cuprinsul adreselor anexate la întâmpinare nu rezultă că pe ordinea de zi a

ședinței Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-ar fi aflat și

dosarul reclamantei și, în al doilea rând, adresele poartă dată anterioară

datei de la care pârâta avea obligația executării sentinței - titlul executoriu

(adresele sunt datate 2011, iar data de care pârâta trebuia să execute sentința

titlu executoriu este ulterioară, 26 februarie 2011 și de la această dată și

până în prezent, pârâta nu a făcut dovada diligenței în vederea executării.

II. Instanța de

recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta D.D. în calitate de Președinte al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând că prima instanță a interpretat și

aplicat greșit prevederile art. 13 din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 24

alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, motiv de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

A învederat recurenta

că sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se

aplică conducătorului autorității administrative în cazul în care aceasta din

urmă este obligată să încheie, să înlocuiască, să modifice un act

administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni

administrative, pe care conducătorul autorității refuză să le îndeplinească.

S-a precizat că

potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, atribuția emiterii

deciziilor privind titlurile de despăgubiri revine Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, care este un organ colegial, format din 9 membri

aparținând unor autorități diferite (Ministerul Justiției, Finanțelor,

Secretariatul Guvernului), Președintele neputând influența votul celorlalți

membri, astfel că răspunderea pentru neexecutarea hotărârii judecătorești

favorabilă intimatei revine fiecărui membru al comisiei și nu numai

Președintelui.

Recurenta a arătat că

răspunderea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu

ar putea fi atrasă decât în cazul neîndeplinirii propriilor atribuții care ar

determina punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, respectiv

neconvocarea ședinței sau neinserarea pe ordinea de zi a dosarului în care s-a

pronunțat hotărârea respectivă, ori în cauză recurenta, desemnată în funcția de

Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia

Primului Ministru nr. 132/2012 a convocat și a introdus pe ordinea de zi a

ședinței din 9 martie 2012 Dosarul nr. 28723/CC în vederea desemnării unui

evaluator, însă, din lipsă de cvorum, această ședință nu s-a ținut, recurenta

neavând nicio culpă pentru neexecutarea Sentinței nr. 3491 din 17 iunie 2011 a

Curții de Apel București de care se prevalează intimata.

S-a mai susținut că

prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat, pentru 6 luni emiterea titlurilor de

despăgubire, solicitându-se un termen de grație de 6 luni pentru punerea în

executare a hotărârii intimatei.

Ulterior pârâta a

depus la 28 martie 2012 note scrise prin care a invocat și alte critici:

- procedura viciată

la soluționarea cauzei, nefiind citat Președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, conform art. 304

pct. 5 C. proc. civ.;

- prin Decizia

Primului Ministru nr. 343/2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei

fiind numit un nou președinte în persoana d-lui B.G.;

- în mod greșit s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei,

reluându-se argumentele prezentate anterior privind atribuțiile limitate ale

acestuia în executarea hotărârilor judecătorești.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că

nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în

continuare:

Susținerile

recurentei privind neîndeplinirea corectă a procedurii sale de citare la

instanța de fond sunt contrazise de dovada de îndeplinire a procedurii de

citare conform Legii nr. 202/2010.

Nefondată este și

susținerea privind lipsa calității procesuale pasive, față de dispozițiile art.

8, Cap. III din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, potrivit căruia "Președintele

conduce întreaga activitate a Autorității, având calitatea de ordonator terțiar

de credite .. reprezintă Autoritatea în .. cu autoritățile administrației

publice, cu instituțiile publice centrale și locale și cu persoanele fizice și

juridice române sau străine, precum și în justiție", coroborat cu art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind aplicarea unei sancțiuni constând în

amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere

conducătorului unei autorități care nu execută o hotărâre irevocabilă în

temeiul prevăzut în conținutul acesteia sau în lipsa unui asemenea termen, în

cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă.

Prin Sentința nr.

3491 din 17 mai 2011 Curtea de Apel București a obligat Statul Român, prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator în

Dosarul intimatei nr. 28723/CC, hotărârea devenind irevocabilă ca urmare a

respingerii recursului autorității, prin Decizia nr. 328 din 25 ianuarie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, care trebuia pusă în executare până la 25

februarie 2012, ceea ce nu s-a întâmplat.

Alegațiile recurentei

privind caracterul colegial al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor și votul personal al membrilor acesteia, deși corecte, nu sunt

de natură să o exonereze de răspunderea instituită de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, deoarece recurenta nu a făcut dovada vreunor diligențe

pentru executarea Sentinței Curții de Apel București nr. 3491/2011 în termenul

prevăzut de art. 24 alin. (1) din același act normativ.

Este adevărat că din

procesul-verbal de ședință al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor din 9 martie 2012 rezultă că deși membrii Comisiei au fost

convocați a fost lipsă de cvorum, însă convocarea acestei ședințe s-a făcut cu

depășirea termenului de executare a hotărârii irevocabile privind Dosarul

autorității nr. 28723/CC, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că acest

dosar s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței, cum a susținut recurenta.

Invocarea, de către

recurentă, a O.U.G. nr. 4/2012 este lipsită de relevanță întrucât, pe de-o

parte, la data intrării în vigoare a acestei Ordonanțe - 13 martie 2012

recurenta se afla deja în întârziere cu privire la executarea Sentinței Curții

de Apel București nr. 3491/2011, iar pe de altă parte, ordonanța privește

suspendarea, pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire și nu

a executări hotărârilor judecătorești irevocabile.

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 1736 din 12 martie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS