ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanța de fond
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, la data 2 martie 2012, reclamanta C.I.C. a chemat în judecată
pe pârâta D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței prin sentința ce se va
pronunța, să se dispună:
- aplicarea unei
amenzi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorului acestei
instituții, în cuantum de 20% din salariul minim brut economie pe zi de
întârziere, începând cu data de 26 februarie 2012 și până executarea
obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare,
reclamanta a arătat că deține titlu executoriu împotriva pârâtului, în speță,
Sentința nr. 3491 din 17 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal și că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația
executării din oficiu.
Pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a
invocat: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cu motivarea,
în esență, că atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea
titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, ca și organism colegial, răspunderea pentru neexecutare
aparținând Comisiei în întregul său. A mai arătat pârâta că dosarul reclamantei
urmează a fi introdus în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor din data de 9 martie 2012, în vederea atribuirii unui evaluator.
Soluția instanței
de fond
Prin Sentința nr.
1736 din 12 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,
a admis cererea formulată de reclamanta C.I.C., în contradictoriu cu pârâta D.D.
- președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a aplicat
conducătorului instituției pârâte - D.D. sancțiunea amenzii de 20% din salariul
minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea Sentinței nr.
3491 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11240/2/2010, începând cu
data de 26 februarie 2012 și până la executarea efectivă a obligației și a luat
act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința nr.
3491 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11240/2/2010, a fost admisă
acțiunea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator/societate de evaluatori
în vederea întocmirii raportului de evaluare în Dosarul nr. 28723/CC, conform
mențiunilor indicate în dispozitiv.
Sentința a devenit
irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 328 din 25
ianuarie 2012, prin care s-a respins recursul pârâtei.
Excepția lipsei
calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor - D.D. este nefondată, raportat la prevederile art. 24 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora amenda se aplică conducătorului
autorității.
Pe fondul cererii,
s-a reținut că obligația executării din oficiu și termenele scurte fixate prin
lege exprimă, o dată în plus, cerința respectării principiului legalității și a
exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de
executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărârea judecătorească.
Pârâta nu și-a
îndeplinit obligația stabilită prin sentința pronunțată de instanța de
contencios administrativ în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a
acesteia, așa încât, față de prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.
554/2004, primul capăt de cerere, referitor la aplicarea amenzii conducătorului
autorității pârâte, este întemeiat.
A apreciat instanța
că o interpretare contrară ar lipsi de substanță prevederile art. 24 din lege,
referitoare la aplicarea amenzii și ar permite autorităților publice să ignore
termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prevăzut de lege
și să aștepte ca partea potrivnică să le acționeze în instanță pentru punerea
în executare, ceea ce nu poate fi admis.
Cât privește
apărările pârâtei, acestea au fost respinse, prima instanță reținând că din
cuprinsul adreselor anexate la întâmpinare nu rezultă că pe ordinea de zi a
ședinței Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-ar fi aflat și
dosarul reclamantei și, în al doilea rând, adresele poartă dată anterioară
datei de la care pârâta avea obligația executării sentinței - titlul executoriu
(adresele sunt datate 2011, iar data de care pârâta trebuia să execute sentința
titlu executoriu este ulterioară, 26 februarie 2011 și de la această dată și
până în prezent, pârâta nu a făcut dovada diligenței în vederea executării.
II. Instanța de
recurs
Criticile pârâtei
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta D.D. în calitate de Președinte al Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinicie susținând că prima instanță a interpretat și
aplicat greșit prevederile art. 13 din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 24
alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, motiv de casare prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
A învederat recurenta
că sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se
aplică conducătorului autorității administrative în cazul în care aceasta din
urmă este obligată să încheie, să înlocuiască, să modifice un act
administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni
administrative, pe care conducătorul autorității refuză să le îndeplinească.
S-a precizat că
potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, atribuția emiterii
deciziilor privind titlurile de despăgubiri revine Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor, care este un organ colegial, format din 9 membri
aparținând unor autorități diferite (Ministerul Justiției, Finanțelor,
Secretariatul Guvernului), Președintele neputând influența votul celorlalți
membri, astfel că răspunderea pentru neexecutarea hotărârii judecătorești
favorabilă intimatei revine fiecărui membru al comisiei și nu numai
Președintelui.
Recurenta a arătat că
răspunderea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu
ar putea fi atrasă decât în cazul neîndeplinirii propriilor atribuții care ar
determina punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, respectiv
neconvocarea ședinței sau neinserarea pe ordinea de zi a dosarului în care s-a
pronunțat hotărârea respectivă, ori în cauză recurenta, desemnată în funcția de
Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia
Primului Ministru nr. 132/2012 a convocat și a introdus pe ordinea de zi a
ședinței din 9 martie 2012 Dosarul nr. 28723/CC în vederea desemnării unui
evaluator, însă, din lipsă de cvorum, această ședință nu s-a ținut, recurenta
neavând nicio culpă pentru neexecutarea Sentinței nr. 3491 din 17 iunie 2011 a
Curții de Apel București de care se prevalează intimata.
S-a mai susținut că
prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat, pentru 6 luni emiterea titlurilor de
despăgubire, solicitându-se un termen de grație de 6 luni pentru punerea în
executare a hotărârii intimatei.
Ulterior pârâta a
depus la 28 martie 2012 note scrise prin care a invocat și alte critici:
- procedura viciată
la soluționarea cauzei, nefiind citat Președintele Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, conform art. 304
pct. 5 C. proc. civ.;
- prin Decizia
Primului Ministru nr. 343/2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei
fiind numit un nou președinte în persoana d-lui B.G.;
- în mod greșit s-a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei,
reluându-se argumentele prezentate anterior privind atribuțiile limitate ale
acestuia în executarea hotărârilor judecătorești.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările
dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că
nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în
continuare:
Susținerile
recurentei privind neîndeplinirea corectă a procedurii sale de citare la
instanța de fond sunt contrazise de dovada de îndeplinire a procedurii de
citare conform Legii nr. 202/2010.
Nefondată este și
susținerea privind lipsa calității procesuale pasive, față de dispozițiile art.
8, Cap. III din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților, potrivit căruia "Președintele
conduce întreaga activitate a Autorității, având calitatea de ordonator terțiar
de credite .. reprezintă Autoritatea în .. cu autoritățile administrației
publice, cu instituțiile publice centrale și locale și cu persoanele fizice și
juridice române sau străine, precum și în justiție", coroborat cu art. 24
alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind aplicarea unei sancțiuni constând în
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere
conducătorului unei autorități care nu execută o hotărâre irevocabilă în
temeiul prevăzut în conținutul acesteia sau în lipsa unui asemenea termen, în
cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă.
Prin Sentința nr.
3491 din 17 mai 2011 Curtea de Apel București a obligat Statul Român, prin
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator în
Dosarul intimatei nr. 28723/CC, hotărârea devenind irevocabilă ca urmare a
respingerii recursului autorității, prin Decizia nr. 328 din 25 ianuarie 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, care trebuia pusă în executare până la 25
februarie 2012, ceea ce nu s-a întâmplat.
Alegațiile recurentei
privind caracterul colegial al Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor și votul personal al membrilor acesteia, deși corecte, nu sunt
de natură să o exonereze de răspunderea instituită de art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004, deoarece recurenta nu a făcut dovada vreunor diligențe
pentru executarea Sentinței Curții de Apel București nr. 3491/2011 în termenul
prevăzut de art. 24 alin. (1) din același act normativ.
Este adevărat că din
procesul-verbal de ședință al Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor din 9 martie 2012 rezultă că deși membrii Comisiei au fost
convocați a fost lipsă de cvorum, însă convocarea acestei ședințe s-a făcut cu
depășirea termenului de executare a hotărârii irevocabile privind Dosarul
autorității nr. 28723/CC, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că acest
dosar s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței, cum a susținut recurenta.
Invocarea, de către
recurentă, a O.U.G. nr. 4/2012 este lipsită de relevanță întrucât, pe de-o
parte, la data intrării în vigoare a acestei Ordonanțe - 13 martie 2012
recurenta se afla deja în întârziere cu privire la executarea Sentinței Curții
de Apel București nr. 3491/2011, iar pe de altă parte, ordonanța privește
suspendarea, pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire și nu
a executări hotărârilor judecătorești irevocabile.
Soluția instanței
de recurs
Constatând că
sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau
modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va
respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 1736 din 12 martie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS