ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3733/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26 aprilie 2012, reclamanții W.T. și W.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) și Președintele CCSD - D.D.

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a la: (1) plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 euro (echivalent în RON la data plății) cf. art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004; (2) plata unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru intervalul cuprins între 28 februarie 2012 și până la data îndeplinirii obligației în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru refuzul de a pune în executare Sentința civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 cf. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; (3) plata unor penalități de 1.000 RON/zi de întârziere pentru intervalul de timp menționat; (4) plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au expus situația de fapt, au invocat în ce privește plata daunelor materiale dispozițiile art. 1349 C. civ. au arătat că regulile care guvernează răspunderea civilă sunt principiul reparării integrale și în natură a prejudiciului. Acțiunea a fost soluționată favorabil și a rămas irevocabilă la data de 28 februarie 2012, iar ca urmare a refuzului pârâților de soluționare a cererii reclamanților de acordare a despăgubirilor, prin faptul că nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire, reclamanții au fost în imposibilitate de a folosi suma reprezentând despăgubirile cuvenite de drept. Cu privire la capătul doi de cerere, reclamanții au arătat că pârâții au nesocotit dispozițiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar și măsura imperativă a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare pârâtul Președintele CCSD - D.D. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele CCSD și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru considerente similare celor expuse în întâmpinarea formulată de pârâtul Președintele CCSD - D.D. La termenul de judecată din 21 mai 2012 reclamanții prin avocat au precizat la solicitarea instanței că data de la care urmează a se calcula amenda ce solicită a fi aplicată pârâtului Președintele CCSD este 28 martie 2012, iar nu 28 februarie 2012 astfel cum au solicitat prin acțiune.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 3.388 din 21 mai 2012, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele CCSD - D.D., ca fiind neîntemeiată, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții W.T. și W.M.A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) și Președintele CCSD - D.D. și a aplicat pârâtului Președintele CCSD - D.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 30 martie 2012 până la îndeplinirea obligației stabilită în dispozitivul Sentinței civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.084 din 28 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele CCSD - D.D., instanța a reținut că existența calității procesuale pasive presupune dovedirea identității între persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul juridic obligațional dedus judecății. Raportat la domeniul contenciosului administrativ și la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere", Curtea a reținut că numita D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deține calitate de subiect pasiv în cadrul raportului juridic obligațional.

Curtea a reținut că prin Sentința civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.048 din 28 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții W.T. și W.M.A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligată pârâta la emiterea deciziei (reprezentând titlu de despăgubire pentru suma ce va fi stabilită prin raportul de evaluare a despăgubirilor propuse prin Dispoziția nr. 1554 din 31 martie 2004 emisă de Primăria Municipiului Arad pentru cota de V* din apartamentele 6, 8 și 9) în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere". Având în vedere aceste dispoziții legale și reținând că în mod nejustificat nu s-a executat dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege, Curtea a aplicat pârâtului, în calitate de Președinte CCSD, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data împlinirii termenului de 30 zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de la data de 30 martie 2012, și până la executarea efectivă a dispozitivului Sentinței civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.048 din 28 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la apărările formulate de pârâți, respectiv îndeplinirea de către Președintele CCSD a atribuțiilor legale ce-i revin și respectiv introducerea dosarului reclamanților nr. 28631/CC în ședințele Comisiei din datele de 14 decembrie 2011 și respectiv de 09 martie 2012 în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire fără a se dispune însă în acest sens datorită neîntrunirii cvorumului cerut de lege - art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate. Referitor la primul aspect învederat, acesta nu a putut fi reținut de moment ce obligația trasată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă este una de rezultat, respectiv de emitere a deciziei în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, trebuind a fi executată întocmai, iar nu una de diligentă.

În ce privește al doilea motiv invocat, acesta nu a putut fi reținut ca exonerator de răspundere pentru pârâți întrucât întrunirea cvorumului legal pentru normala derulare a ședințelor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este sarcina exclusivă a pârâților, iar nerealizarea lui, condiție impusă de lege, este imputabilă exclusiv acestora. Așadar, pârâții invocă în apărare propria culpă, contrar principiului nimeni nu poate invoca propria turpitudine. În ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, instanța a reținut că acestea nu sunt incidente speței întrucât constituie un eveniment legislativ intervenit ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de executat, respectiv actul a fost publicat în M. Of.

nr. 169 din 15 martie 2012, în timp ce hotărârea în discuție rămânea irevocabilă anterior acestui moment, la data de 28 februarie 2012. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 5.000 euro (echivalent RON la data plății) și de penalități în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere pentru intervalul de timp cuprins între 28 februarie 2012 și data îndeplinirii obligației, Curtea le-a respins ca fiind neîntemeiate. Instituția despăgubirilor reglementată de dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă este concepută drept mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, a fost prevăzută de legiuitor pentru a acoperi prejudiciul efectiv cauzat prin neexecutarea în termenul legal a hotărârii, partea reclamantă având însă a dovedi și evalua prejudiciul cauzat prin atitudinea autorității pârâte.

Or, reclamanții nu au dovedit suportarea unor prejudicii materiale sau morale provocate de întârzierea în executarea dispozitivului sentinței, în condițiile în care nu au administrat nicio probă din care să rezulte pagubele cauzate, acestea neputând fi prezumate de către instanță. Sub aspectul penalităților de asemenea pretinse, s-a constatat că acest capăt de cerere nu este motivat nici în fapt și nici în drept. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., văzând că pârâților le revine culpa procesuală, instanța a dispus și obligarea acestora la plata către reclamanți a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 3.825 din 30 aprilie 2012. Recursul Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Arată recurenta că potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Președintele Comisiei Centrale asigură conducerea lucrărilor Comisiei Centrale însă votul acestuia este egal cu al celorlalți membrii. Rezultă de aici, arată recurenta, că Președintele Comisiei nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume decizie, nu poate dispune individual emiterea unei decizii.

- A arătat de asemenea recurenta că nu a existat niciodată tendința de a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire și nici de a nesocoti Sentința civilă nr. 2.485/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Consideră recurenta că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și Jurisprudenței CEDO, neexecutarea unei hotărâri judecătorești în special în contencios administrativ dă dreptul la reparații dacă există culpa autorității însă în cauză aceasta nu este dovedită. - În fine, arată recurenta că etapa emiterii Deciziei este suspendată în condițiile O.U.G.

nr. 4 din 13 martie 2012, intervalul de 6 luni prevăzut s-a prelungit prin Legea nr. 117/2012 până la data de 15 mai 2013. - În mod nelegal, a arătat recurenta, a obligat instanța de fond pe pârâtă să plătească cheltuieli de judecată, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a recunoscut pretențiile reclamanților. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Aspecte de fapt și de drept relevante Prin Sentința civilă nr. 2.485 din 29 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, modificată în parte de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1.048 din 28 februarie 2012, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată Comisia Centrală să desemneze un evaluator și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire cu cheltuieli de judecată.

Deși Sentința civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, trebuia să fie pusă în executare până la data de 30 martie 2012, pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a executat-o, iar reclamanții-intimați au introdus prezenta acțiune la data de 26 aprilie 2012. Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004: (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. (3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 RON la 10.000 RON. Potrivit O.U.G. nr. 4 din 5 martie 2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată pe o perioadă de 6 luni.

Apreciază Înalta Curte că incidența acestui din urmă act normativ este evidentă, reclamanta fiind titularul unui drept care este afectat de un termen suspensiv - și nu se poate cere realizarea acestui drept (emiterea titlului - decizia de despăgubire) înainte de împlinirea termenului. De altfel, perioada de suspendare a fost prelungită prin Legea nr. 117/2012 până în 15 mai 2013 și în acest fel, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și justifică oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor. Perioada în litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activității CCSD de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că în perioada de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză, apreciind astfel neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că într-o jurisprudența recenta, Curtea de la Strasbourg a nuanțat obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești, respectiv în cauza Fociac c. României s-a arătat ca dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanțele (Sanglier împotriva Franței, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 § 1 din convenție. Această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție, or, în litigiul de față, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului și a autorității publice pe care o reprezintă de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate reține existenta unei atitudini de pasivitate care să fie sancționabilă.

Față de cele arătate mai sus, în raport de caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va înlătura argumentele reclamanților. Temeiul legal al soluției adoptate În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 3.388 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AM