ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3733/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3733/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 26 aprilie 2012, reclamanții W.T. și W.M.A. au

solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor (CCSD) și Președintele CCSD - D.D. ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligați pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 2.485 din 29

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a la: (1) plata daunelor

materiale în cuantum de 5.000 euro (echivalent în RON la data plății) cf. art.

24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004; (2) plata unei amenzi de 20%

din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru intervalul cuprins

între 28 februarie 2012 și până la data îndeplinirii obligației în privința

emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru refuzul de a pune

în executare Sentința civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 cf. art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004; (3) plata unor penalități de 1.000 RON/zi de întârziere

pentru intervalul de timp menționat; (4) plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au expus situația de fapt, au invocat în ce privește

plata daunelor materiale dispozițiile art. 1349 C. civ. au arătat că regulile

care guvernează răspunderea civilă sunt principiul reparării integrale și în

natură a prejudiciului. Acțiunea a fost soluționată favorabil și a rămas

irevocabilă la data de 28 februarie 2012, iar ca urmare a refuzului pârâților

de soluționare a cererii reclamanților de acordare a despăgubirilor, prin

faptul că nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire, reclamanții

au fost în imposibilitate de a folosi suma reprezentând despăgubirile cuvenite

de drept.

Cu privire la capătul

doi de cerere, reclamanții au arătat că pârâții au nesocotit dispozițiile

cuprinse într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar și măsura imperativă a

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare

pârâtul Președintele CCSD - D.D. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele CCSD și a solicitat

respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru considerente similare celor

expuse în întâmpinarea formulată de pârâtul Președintele CCSD - D.D.

La termenul de

judecată din 21 mai 2012 reclamanții prin avocat au precizat la solicitarea

instanței că data de la care urmează a se calcula amenda ce solicită a fi

aplicată pârâtului Președintele CCSD este 28 martie 2012, iar nu 28 februarie

2012 astfel cum au solicitat prin acțiune.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

3.388 din 21 mai 2012, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Președintele CCSD - D.D., ca fiind

neîntemeiată, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții W.T. și W.M.A.

în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

(CCSD) și Președintele CCSD - D.D. și a aplicat pârâtului Președintele CCSD -

D.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere

începând cu data de 30 martie 2012 până la îndeplinirea obligației stabilită în

dispozitivul Sentinței civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă

prin Decizia nr. 1.084 din 28 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins în rest

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele CCSD -

D.D., instanța a reținut că existența calității procesuale pasive presupune

dovedirea identității între persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul

juridic obligațional dedus judecății. Raportat la domeniul contenciosului

administrativ și la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

potrivit cărora "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se

aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o

amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere", Curtea a reținut că numita

D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, deține calitate de subiect pasiv în cadrul raportului juridic

obligațional.

Curtea a reținut că

prin Sentința civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul

nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.048 din 28 februarie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost

precizată, formulată de reclamanții W.T. și W.M.A. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligată pârâta la

emiterea deciziei (reprezentând titlu de despăgubire pentru suma ce va fi

stabilită prin raportul de evaluare a despăgubirilor propuse prin Dispoziția

nr. 1554 din 31 martie 2004 emisă de Primăria Municipiului Arad pentru cota de

V* din apartamentele 6, 8 și 9) în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze

anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile

se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de

termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului

autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are

dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

Având în vedere

aceste dispoziții legale și reținând că în mod nejustificat nu s-a executat

dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de contencios administrativ, în

termenul prevăzut de lege, Curtea a aplicat pârâtului, în calitate de

Președinte CCSD, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, de la data împlinirii termenului de 30 zile prevăzut de art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de la data de 30 martie 2012, și

până la executarea efectivă a dispozitivului Sentinței civile nr. 2.485 din 29

martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosarul

nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.048 din 28 februarie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Cu privire la

apărările formulate de pârâți, respectiv îndeplinirea de către Președintele

CCSD a atribuțiilor legale ce-i revin și respectiv introducerea dosarului

reclamanților nr. 28631/CC în ședințele Comisiei din datele de 14 decembrie

2011 și respectiv de 09 martie 2012 în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând

titlul de despăgubire fără a se dispune însă în acest sens datorită

neîntrunirii cvorumului cerut de lege - art. 14 alin. (2) teza a II-a din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Referitor la primul

aspect învederat, acesta nu a putut fi reținut de moment ce obligația trasată

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă este una de

rezultat, respectiv de emitere a deciziei în termen de maxim 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii, trebuind a fi executată întocmai, iar nu una

de diligentă.

În ce privește al

doilea motiv invocat, acesta nu a putut fi reținut ca exonerator de răspundere

pentru pârâți întrucât întrunirea cvorumului legal pentru normala derulare a

ședințelor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este sarcina

exclusivă a pârâților, iar nerealizarea lui, condiție impusă de lege, este

imputabilă exclusiv acestora. Așadar, pârâții invocă în apărare propria culpă,

contrar principiului nimeni nu poate invoca propria turpitudine.

În ceea ce privește

dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, instanța a reținut că acestea nu sunt incidente

speței întrucât constituie un eveniment legislativ intervenit ulterior

rămânerii irevocabile a hotărârii de executat, respectiv actul a fost publicat

în M. Of. nr. 169 din 15 martie 2012, în timp ce hotărârea în discuție rămânea

irevocabilă anterior acestui moment, la data de 28 februarie 2012.

În ceea ce privește

cererea de obligare a pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 5.000

euro (echivalent RON la data plății) și de penalități în cuantum de 1.000

RON/zi de întârziere pentru intervalul de timp cuprins între 28 februarie 2012

și data îndeplinirii obligației, Curtea le-a respins ca fiind neîntemeiate.

Instituția

despăgubirilor reglementată de dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr.

554/2004, chiar dacă este concepută drept mijloc de constrângere pentru

obținerea executării hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de

contencios administrativ, a fost prevăzută de legiuitor pentru a acoperi

prejudiciul efectiv cauzat prin neexecutarea în termenul legal a hotărârii,

partea reclamantă având însă a dovedi și evalua prejudiciul cauzat prin

atitudinea autorității pârâte. Or, reclamanții nu au dovedit suportarea unor

prejudicii materiale sau morale provocate de întârzierea în executarea

dispozitivului sentinței, în condițiile în care nu au administrat nicio probă

din care să rezulte pagubele cauzate, acestea neputând fi prezumate de către

instanță.

Sub aspectul

penalităților de asemenea pretinse, s-a constatat că acest capăt de cerere nu

este motivat nici în fapt și nici în drept.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., văzând că pârâților le revine culpa

procesuală, instanța a dispus și obligarea acestora la plata către reclamanți a

sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat achitat

conform chitanței nr. 3.825 din 30 aprilie 2012.

Recursul

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În motivarea cererii

de recurs, pârâta a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond în

mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Arată recurenta că potrivit

art. 13 alin. (1) lit. a) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de

emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire

aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Președintele Comisiei

Centrale asigură conducerea lucrărilor Comisiei Centrale însă votul acestuia

este egal cu al celorlalți membrii. Rezultă de aici, arată recurenta, că

Președintele Comisiei nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să

adopte o anume decizie, nu poate dispune individual emiterea unei decizii.

- A arătat de

asemenea recurenta că nu a existat niciodată tendința de a tergiversa

soluționarea dosarului de despăgubire și nici de a nesocoti Sentința civilă nr.

2.485/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, emiterea titlului de

despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzută de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Consideră recurenta

că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

Jurisprudenței CEDO, neexecutarea unei hotărâri judecătorești în special în

contencios administrativ dă dreptul la reparații dacă există culpa autorității

însă în cauză aceasta nu este dovedită.

- În fine, arată

recurenta că etapa emiterii Deciziei este suspendată în condițiile O.U.G. nr. 4

din 13 martie 2012, intervalul de 6 luni prevăzut s-a prelungit prin Legea nr.

117/2012 până la data de 15 mai 2013.

- În mod nelegal, a

arătat recurenta, a obligat instanța de fond pe pârâtă să plătească cheltuieli

de judecată, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

recunoscut pretențiile reclamanților.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. 9, art. 304

1

C.

proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Aspecte de fapt și de

drept relevante

Prin Sentința civilă

nr. 2.485 din 29 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, modificată în parte de Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 1.048 din 28 februarie 2012, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată Comisia Centrală să

desemneze un evaluator și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire

cu cheltuieli de judecată.

Deși Sentința civilă

nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, trebuia să fie pusă în executare până la

data de 30 martie 2012, pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor nu a executat-o, iar reclamanții-intimați au introdus prezenta

acțiune la data de 26 aprilie 2012.

Potrivit art. 24 din

Legea nr. 554/2004:

(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere.

(3) Neexecutarea din

motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și

irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30

de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie

infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

de la 2.500 RON la 10.000 RON.

Potrivit O.U.G. nr. 4

din 5 martie 2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire este

suspendată pe o perioadă de 6 luni.

Apreciază Înalta

Curte că incidența acestui din urmă act normativ este evidentă, reclamanta

fiind titularul unui drept care este afectat de un termen suspensiv - și nu se

poate cere realizarea acestui drept (emiterea titlului - decizia de

despăgubire) înainte de împlinirea termenului.

De altfel, perioada

de suspendare a fost prelungită prin Legea nr. 117/2012 până în 15 mai 2013 și

în acest fel, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

justifică oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.

Perioada în litigiu

se suprapune peste perioada de suspendare a activității CCSD de emitere a

titlurilor de despăgubire, precum și faptul că în perioada de pasivitate a

pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză, apreciind astfel

neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că

într-o jurisprudența recenta, Curtea de la Strasbourg a nuanțat obligația

statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri

judecătorești, respectiv în cauza Fociac c. României s-a arătat ca dreptul de

acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei

hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanțele (Sanglier

împotriva Franței, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când

autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest

lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a

art. 6 § 1 din convenție.

Această răspundere

funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție, or, în litigiul de față,

fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului și a autorității publice pe

care o reprezintă de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate reține

existenta unei atitudini de pasivitate care să fie sancționabilă.

Față de cele arătate

mai sus, în raport de caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va înlătura argumentele

reclamanților.

Temeiul legal al

soluției adoptate

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 3.388 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AM