ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3235/2012

HOTĂRÂRE
26.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3235/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

B.G.L., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați

pârâții pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 783 din 02 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

rămasă irevocabilă:

- la plata daunelor

materiale în cuantum total de 15.000 RON conform art. 24 alin. (2) teza finală

din Legea 554/2004;

- la plata unei

amenzi de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere pentru

intervalul cuprins între 13 februarie 2012 și până la data îndeplinirii

obligației în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

pentru refuzul de a pune în executare Sentința civilă nr. 783 din 02 februarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- la plata daunelor

cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere pentru intervalul de timp menționat

mai sus la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, în esență, reclamanta a învederat că prin Sentința civilă nr. 783 din

02 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată

și, în consecință, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să desemneze un evaluator în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabilă a hotărârii și să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerii irevocabile a hotărârii.

Cu privire la

obligarea pârâților la plata daunelor materiale, reclamanta a susținut că,

potrivit art. 1349 C. civ. orice persoană care are îndatorirea să respecte

regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă

atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturile sau interesele

legitime ale altor persoane.

S-a mai arătat că, în

ciuda faptului că prin plângerea prealabilă înregistrată la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat executarea de bunăvoie a

dispozițiilor irevocabile ale instanței, pârâtele au nesocotit dispozițiile

cuprinse în hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, precum și

măsura imperativă a disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care ordonă

ca în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii aceasta

să fie pusă în executare.

Prin Sentința civilă

nr. 2.536 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de

reclamanta B.G.L., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor a obligat pârâta la 10.000 RON despăgubiri către reclamantă și a

aplicat Președintelui Comisiei Centrale o amendă de 20% din salariul minim brut

pe economie pe zi de întârziere.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 783 din 02 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea

formulată, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să desemneze evaluator în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabilă a hotărârii și să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Dispozițiile primei instanțe au rămas irevocabile prin Decizia civilă nr. 111

din 13 ianuarie 2012 a ICCJ.

În cauză nu s-a

constatat îndeplinirea obligațiilor impuse irevocabil prin dispozitivul

hotărârii judecătorești, în speță nu s-a emis decizia reprezentând titlul de

despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

S-a constatat că de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii (13 ianuarie 2012) au trecut 4 luni,

iar evaluatorul a stabilit o valoare recomandată de despăgubire de 1.701.000

RON pentru imobilul vizat de petentă.

S-a apreciat că art.

24 din Legea nr. 554/2004 permite o despăgubire, dar nu oferă criterii precise,

lăsând cumva la aprecierea judecătorului și, prin urmare, Curtea de Apel a

calculat o sumă de 2500 de RON pe luna de întârziere, adică un total de 10.000

RON ținând cont de costurile vieții în București.

Cu privire la

aplicarea amenzii, Curtea de Apel a făcut aplicarea directă a art. 24 alin. (2)

teza I din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive:

- instanța a

soluționat cauza cu lipsă de procedură în ceea ce privește citarea, în nume

personal, a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

cerință ce rezultă din prevederile art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr.

554/2004;

- amenda prevăzută de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă Președintelui

Comisiei, deoarece comisia este un organism colegial alcătuit din 9 membri cu

drept egal de vot și care participă la emiterea deciziilor referitoare la

acordarea titlurilor de despăgubire conform art. 13 din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:

Astfel, reclamanta a

solicitat aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 pentru neexecutarea Sentinței nr. 783 din 2 februarie 2011, rămasă

irevocabilă la 13 ianuarie 2012, pentru intervalul de timp cuprins între 13

februarie 2012 și până la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Instanța de fond,

prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei nu a ținut seama de modificarea

legislativă intervenită pe parcursul procesului, respectiv O.U.G. nr. 4 din 13

martie 2012, potrivit căreia se suspendă pe o perioadă de 6 luni, între altele,

trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire.

Față de împrejurarea

că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu își poate îndeplini

obligațiile în perioada menționată de textul de lege, amenda prevăzută de art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu își poate atinge finalitatea pentru care

a fost prevăzută (asigurarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești),

astfel că acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 2.536 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantei B.G.L. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012 .

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2012
alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Decizia în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005 a I.C.C.J. și faptul că obligația de a numi un evaluator este o obligație de „a face", care nu poate fi adusă la îndeplin
ÎCCJ 2012-05-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2120/2012
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1508 din 2 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea form
ÎCCJ 2012-10-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data 2 martie 2012, reclamanta C.I.C
ÎCCJ 2012-05-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2121/2012
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2105 din 23 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea
ÎCCJ 2012-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29 iunie 2011, reclamantul N.C.N. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe președ
Sursă