ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4929/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10

mai 2011, reclamanții N.N. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și C.N.D. - președintele Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând să se dispună plata unei

amenzi civile de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere

până la emiterea deciziei de despăgubire și obligarea pârâtelor la plata unei

despăgubiri de 100 RON/zi de întârziere pentru perioada cuprinsă între 19

februarie 2011 și până la emiterea deciziei de despăgubire.

În motivarea cererii,

au arătat că prin sentința civilă nr. 4273 din 02 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în

dosarul nr. 7355/2/2009, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a fost obligată la soluționarea dosarului administrativ 26577/CC

în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.

Deși hotărârea a

devenit irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 205

din 18 ianuarie 2011, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit

obligația legală de a soluționa dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001.

Sentința a rămas

irevocabilă la data de 18 ianuarie 2011, iar potrivit art. 24 din Legea

554/2004, titlul de despăgubire trebuia emis până la 18 februarie 2011, ceea ce

nu s-a întâmplat.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea cererii, întrucât a fost desemnat un evaluator în ședința

Comisiei din data de 26 mai 2011 și urmează a se trimite dosarul la evaluare în

vederea emiterii deciziei.

Prin întâmpinare,

pârâta Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a

apreciat că nu are calitate procesuală pasivă cu privire la penalitățile

solicitate, potrivit art. 24, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sancțiunea

aplicată conducătorului autorității publice fiind doar amenda, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată

La termenul de

judecată din 28 iunie 2011, reclamanții au renunțat la judecata capătului doi

de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, astfel

că instanța, în temeiul art. 246 C. proc. civ, a luat act de renunțarea la

judecata acestui capăt de cerere.

Prin sentința nr.

4490 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de

renunțarea de către reclamanți la judecata capătului doi de cerere;

A admis primul capăt

de cerere formulat de reclamanții N.N. și S.M., în contradictoriu cu pârâții

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și președintele Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - C.N.D.

A aplicat pârâtei

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20%

din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 10 mai

2011 și până la data executării sentinței civile nr. 4273 din 2 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la primul

capăt de cerere, Curtea a reținut în fapt că, prin Sentința nr. 4273 din 2

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta la emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire, sentința rămânând irevocabilă prin Decizia nr.

205 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 24,

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâta avea obligația executării acestei

hotărâri irevocabile, respectiv obligația de a emite în favoarea reclamanților

decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă, deci până la data de 18 februarie 2011.

Curtea a constatat că

pârâta nu și-a îndeplinit obligația în acest termen și, mai mult, conform

susținerilor din întâmpinare, desemnarea evaluatorului s-a făcut la data de 26

mai 2011, deci ulterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în

judecată, la data de 10 mai 2011.

În condițiile în care

nu a fost executată în termenul reglementat de alin. (1) al aceluiași articol,

hotărârea judecătorească irevocabilă prin care se stabilea obligația Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite în favoarea reclamanților

decizia reprezentând titlul de despăgubire, Curtea a aplicat conducătorului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform art. 24, alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Curtea a înlăturat

apărările pârâtei, în sensul că emiterea deciziei se face numai cu respectarea

procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

considerând că nu poate constitui un argument în favoarea soluției de respingere

a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport

de care instanța are de analizat dacă a fost respectat termenul prevăzut de

acest text de lege și nu alte aspecte de fapt.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta-intimată C.N.D., în calitate de Președinte al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304, pct. 9

și art. 304

1

din C. proc. civ., formulând următoarele critici:

S-a susținut că

executarea obligației de emitere a titlului de despăgubire nu depinde în

totalitate de Comisia Centrală, ci și de evaluator, așa cum rezultă din

prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză a fost

întocmit raportul de evaluare, care urmează să fie supus aprobării, în vederea

emiterii deciziei ce conține titlul de despăgubire.

În ciuda volumului

foarte mare de activitate și al numărului redus de personal ce asigură

activitatea Comisiei Centrale, recurenta a susținut că a depus toate

diligentele pentru a demara procedurile administrative în vederea punerii

efective în executare a titlului executoriu și nu a existat în niciun moment

intenția de a nu duce la îndeplinire această obligație.

În ceea ce privește

aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, recurenta a arătat

că nu se poate reține în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 13 din Legea

nr. 247/2005, câtă vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este

un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi legale. În

cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești, răspunderea aparține Comisiei

în întregul său și nu Președintelui, care are un drept de vot egal cu al

celorlalți membri.

Analizând cererea de

recurs, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:

Intimații-reclamanți

N.N. și S.M. au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având

ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe

zi de întârziere, președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - D.C.N., cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a

Sentinței civile nr. 4273 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia

nr. 205 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 24, alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

„(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință

sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va

face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen,

în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere."

Așa fiind, rezultă că

președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților avea

obligația de a executa sentința menționată, potrivit căreia Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită decizia conținând titlul de

despăgubire pentru construcția demolată obiect al dispoziției nr. 5879 din 29

mai 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București.

Necontestat, acest

fapt nu s-a realizat la data promovării acțiunii, așa încât soluția Curții de

apel de amendare a conducătorului Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților este legală, în condițiile în care, pârâta avea obligația de a

emite în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire, în

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în speță, până la

data de 18 februarie 2011.

Chiar dacă este reală

susținerea recurentei privind volumul foarte mare de activitate și numărul

redus de personal ceea ce ar justifica, în opinia acesteia, întârzierea

soluționării dosarului de despăgubire, această apărare nu poate fi primită în

faza de executare a unei sentințe judecătorești, cu atât mai mult cu cât

dosarul reclamanților și documentația aferentă au fost transmise

Secretariatului Comisiei din anul 2007.

Mai mult, în data de

29 iulie 2009, reclamanții au introdus acțiune în contencios pentru

valorificarea dreptului lor, iar pe parcursul derulării procesului până la

rămânerea irevocabilă a sentinței civile privind obligarea Comisiei la emiterea

Deciziei - titlu de despăgubire - 18 ianuarie 2011, recurenta avea obligația

unei minime diligente de a verifica parcursul dosarului la care se referă

litigiul, cu consecința accelerării demersurilor conform Legii nr. 247/2005.

În plus, așa cum a

remarcat și judecătorul fondului, desemnarea evaluatorului s-a făcut la data de

26 mai 2011, deci ulterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în

judecată, la data de 10 mai 2011.

Al doilea motiv de

recurs este, de asemenea, nefondat.

Împrejurarea că

această Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism

colegial și că Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților nu poate influența votul acestuia este nerelevantă, în raport de

dispozițiile art. 24, alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - care se referă expres

la conducătorul autorității publice, respectiv a persoanei obligate.

În temeiul art. 26

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Președintele Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților - are la îndemână, dacă consideră

necesar, o acțiune în regres împotriva persoanelor responsabile de neexecutare

- în speță, membri Comisiei Centrale - ca organism colegial.

În raport de cele

arătate mai sus, considerând că executarea unei decizii sau sentințe face parte

integrantă din proces în sensul art. 6, alin. (1), din Convenție, într-un stat

care respectă preeminența dreptului, Înalta Curte în conformitate cu

prevederile art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor –

C.N.D. împotriva Sentinței nr. 4490 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.