ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4929/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 mai 2011, reclamanții N.N. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și C.N.D. - președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând să se dispună plata unei amenzi civile de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la emiterea deciziei de despăgubire și obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri de 100 RON/zi de întârziere pentru perioada cuprinsă între 19 februarie 2011 și până la emiterea deciziei de despăgubire.

În motivarea cererii, au arătat că prin sentința civilă nr. 4273 din 02 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 7355/2/2009, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la soluționarea dosarului administrativ 26577/CC în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Deși hotărârea a devenit irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 205 din 18 ianuarie 2011, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001. Sentința a rămas irevocabilă la data de 18 ianuarie 2011, iar potrivit art. 24 din Legea 554/2004, titlul de despăgubire trebuia emis până la 18 februarie 2011, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât a fost desemnat un evaluator în ședința Comisiei din data de 26 mai 2011 și urmează a se trimite dosarul la evaluare în vederea emiterii deciziei. Prin întâmpinare, pârâta Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă cu privire la penalitățile solicitate, potrivit art. 24, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sancțiunea aplicată conducătorului autorității publice fiind doar amenda, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată La termenul de judecată din 28 iunie 2011, reclamanții au renunțat la judecata capătului doi de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, astfel că instanța, în temeiul art. 246 C. proc.

civ, a luat act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere. Prin sentința nr. 4490 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea de către reclamanți la judecata capătului doi de cerere; A admis primul capăt de cerere formulat de reclamanții N.N. și S.M., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - C.N.D. A aplicat pârâtei președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 10 mai 2011 și până la data executării sentinței civile nr. 4273 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la primul capăt de cerere, Curtea a reținut în fapt că, prin Sentința nr. 4273 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, sentința rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 205 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 24, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâta avea obligația executării acestei hotărâri irevocabile, respectiv obligația de a emite în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, deci până la data de 18 februarie 2011. Curtea a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația în acest termen și, mai mult, conform susținerilor din întâmpinare, desemnarea evaluatorului s-a făcut la data de 26 mai 2011, deci ulterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată, la data de 10 mai 2011. În condițiile în care nu a fost executată în termenul reglementat de alin. (1) al aceluiași articol, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care se stabilea obligația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire, Curtea a aplicat conducătorului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform art. 24, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a înlăturat apărările pârâtei, în sensul că emiterea deciziei se face numai cu respectarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, considerând că nu poate constitui un argument în favoarea soluției de respingere a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de care instanța are de analizat dacă a fost respectat termenul prevăzut de acest text de lege și nu alte aspecte de fapt. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta-intimată C.N.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304, pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ., formulând următoarele critici: S-a susținut că executarea obligației de emitere a titlului de despăgubire nu depinde în totalitate de Comisia Centrală, ci și de evaluator, așa cum rezultă din prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză a fost întocmit raportul de evaluare, care urmează să fie supus aprobării, în vederea emiterii deciziei ce conține titlul de despăgubire. În ciuda volumului foarte mare de activitate și al numărului redus de personal ce asigură activitatea Comisiei Centrale, recurenta a susținut că a depus toate diligentele pentru a demara procedurile administrative în vederea punerii efective în executare a titlului executoriu și nu a existat în niciun moment intenția de a nu duce la îndeplinire această obligație. În ceea ce privește aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, recurenta a arătat că nu se poate reține în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005, câtă vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi legale.

În cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești, răspunderea aparține Comisiei în întregul său și nu Președintelui, care are un drept de vot egal cu al celorlalți membri. Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează: Intimații-reclamanți N.N. și S.M.

au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - D.C.N., cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a Sentinței civile nr. 4273 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 205 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 24, alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere." Așa fiind, rezultă că președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților avea obligația de a executa sentința menționată, potrivit căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită decizia conținând titlul de despăgubire pentru construcția demolată obiect al dispoziției nr. 5879 din 29 mai 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București.

Necontestat, acest fapt nu s-a realizat la data promovării acțiunii, așa încât soluția Curții de apel de amendare a conducătorului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este legală, în condițiile în care, pârâta avea obligația de a emite în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în speță, până la data de 18 februarie 2011. Chiar dacă este reală susținerea recurentei privind volumul foarte mare de activitate și numărul redus de personal ceea ce ar justifica, în opinia acesteia, întârzierea soluționării dosarului de despăgubire, această apărare nu poate fi primită în faza de executare a unei sentințe judecătorești, cu atât mai mult cu cât dosarul reclamanților și documentația aferentă au fost transmise Secretariatului Comisiei din anul 2007. Mai mult, în data de 29 iulie 2009, reclamanții au introdus acțiune în contencios pentru valorificarea dreptului lor, iar pe parcursul derulării procesului până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile privind obligarea Comisiei la emiterea Deciziei - titlu de despăgubire - 18 ianuarie 2011, recurenta avea obligația unei minime diligente de a verifica parcursul dosarului la care se referă litigiul, cu consecința accelerării demersurilor conform Legii nr. 247/2005.

În plus, așa cum a remarcat și judecătorul fondului, desemnarea evaluatorului s-a făcut la data de 26 mai 2011, deci ulterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată, la data de 10 mai 2011. Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat. Împrejurarea că această Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism colegial și că Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu poate influența votul acestuia este nerelevantă, în raport de dispozițiile art. 24, alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - care se referă expres la conducătorul autorității publice, respectiv a persoanei obligate. În temeiul art. 26 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - are la îndemână, dacă consideră necesar, o acțiune în regres împotriva persoanelor responsabile de neexecutare - în speță, membri Comisiei Centrale - ca organism colegial.

În raport de cele arătate mai sus, considerând că executarea unei decizii sau sentințe face parte integrantă din proces în sensul art. 6, alin. (1), din Convenție, într-un stat care respectă preeminența dreptului, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – C.N.D. împotriva Sentinței nr. 4490 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.