ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei

instanțe în data de 25 martie 2011 sub nr. 2758/2/2011 reclamantul V.C.N. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea judecătorească ce se va

pronunța să se dispună următoarele:

- constatarea

existenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii subsemnatului de

punere în executare a dispozitivului celor doua hotărâri judecătorești -

Sentința civilă nr. 2710 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, definitivă și irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 715 din 11 februarie 2010 pronunțata de Înalta Curte de Casație și

Justiție;

- stabilirea unei

penalități pe zi de întârziere, în cuantum de 100 RON și o amendă aplicabilă

conducătorului pârâtului, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 11 martie 2010 (30 de zile de

la data la care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă) până la data

îndeplinirii efective a obligației stabilite prin hotărârile judecătorești;

- obligarea pârâtului

la plata prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a disconfortului

creat de refuzul de emitere a titlului de despăgubire, astfel cum a solicitat,

evaluat la suma de 3000 euro echivalent în RON;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces;

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prin Sentința nr. 2710 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel

București, modificată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost

obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită

dosarul reclamantei la evaluator, că deși a modificat autoritatea pârâtă,

totuși aceasta nu și-a îndeplinit obligația, astfel că se impune aplicarea

sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și a

penalităților pe zi de întârziere.

b) Întâmpinările

formulate în cauză

Autoritatea publică

pârâtă Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată,

susținând că dosarul reclamantului este incomplet și deci nu poate fi

finalizată procedura de evaluare, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor nu are atribuții de identificare a imobilelor preluate abuziv și

că, așa cum rezultă din Adresele nr. 16510 din 22 martie 2010, nr. 20251/CC din

03 iunie 2010, nr. 36208 din 21 iunie 2010, nr. 27143 din 24 iunie 2010, a

depus diligențe în vederea executării Sentinței civile nr. 2710 din 23 iunie

2009 a Curții de Apel București.

Conducătorul

autorității publice pârâte - președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, D.C.N. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a cerut

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, aducând aceleași argumente în combaterea

acțiunii reclamantului, ca și autoritatea publică pârâtă pe care o reprezintă.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr.

3801 din 30 mai 2011, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul V.C.N. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și C.N.D. - președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a aplicat conducătorului

acestei autorități publice - C.N.D., amenda de 20% din salariul minim brut pe

economie, începând cu data de 15 martie 2010 și până la executarea efectivă a

Deciziei civile nr. 715 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

A respins capătul de

acțiune privind plata penalităților, ca nefondat și a respins capătul de

acțiune privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că autoritatea pârâtă nu a executat

hotărârea instanței, în sensul de a emite titlurile de despăgubire, situație în

care în baza art. 24 alin. (1) și (2) se impune aplicarea amenzii de 20% din

salariul minim pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorității

publice.

Referitor la

penalități s-a considerat că acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs intimata-pârâtă D.C.N. și recurentul-reclamant

V.C.N.

a) Recursul declarat

de D.C.N.

În motivele de

recurs, pârâta a arătat că nu are culpă în neexecutarea hotărârii, că a

transmis evaluatorului dosarul la 4 martie 2010, însă acesta a comunicat că nu

poate efectua evaluarea pentru că lipseau de la dosar o serie de înscrisuri, că

i s-a solicitat reclamantului să depună documentele însă acesta nu a completat

dosarul.

S-a precizat că

executarea obligației de emitere a titlurilor de despăgubire nu depinde numai

de Comisia Centrală, ci și de evaluator.

A susținut că

emiterea deciziilor constituie, potrivit Legii nr. 247/2005 atributul Comisiei

și nu al Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

astfel că nu poate constrânge pe ceilalți membrii să adopte o anume decizie.

b) Recursul declarat

de V.C.N.

Reclamantul a

susținut că instanța a calificat eronat cererea sa de despăgubiri ca fiind

întemeiată pe art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, deoarece prin acțiune a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 18 alin.

(6).

S-a arătat că se

impunea obligarea la plata daunelor cominatorii și a amenzii cominatorii, ca

sancțiuni civile, independent de existența unui prejudiciu.

c) Analiza motivelor

de recurs

Situația de fapt

Prin Decizia nr. 715

din 11 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului V.C.N. decizia de stabilire a

despăgubirilor.

În prezenta cauză s-a

solicitat obligarea Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi

de întârziere și la repararea prejudiciului moral.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004,

art. 24 „obligația executării” „alin. (1) Dacă în urma admiterii acțiunii

autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite

operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se

face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de

termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

alin. (2) În cazul în

care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice

sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere.

Art. 25 alin. (1) -

Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv

se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. ” Hotărârea se

ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților

Legea nr. 247/2005,

art. 13 - (1) Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se

constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are,

în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea

deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

(2) Comisia Centrală

este formată din 9 membri și are următoarea componență (...)

(4) Lucrările

Comisiei Centrale sunt conduse de președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Art. 13

1

alin. (2) - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează

procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte

normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei

legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie,

realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

Înalta Curte, din

examinarea motivelor de recurs, a situației de fapt și a legislației

aplicabile, a reținut:

Referitor la

aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie

Analiza legislației

aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității

publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în

cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Textul art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a

acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea

despăgubirilor și aplicarea sancțiunii.

Sancțiunile prevăzute

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul

hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să

înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative.

Potrivit legii

speciale, respectiv art. 13 din Legea nr. 247/2005, atribuția de emitere a

deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Această comisie

funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și este un organism

colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul

comisiei.

Președintele

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților asigură conducerea

lucrărilor Comisiei centrale, însă votul acestuia este egal cu cel al

celorlalți membri.

Din examinarea

conținutului art. 13 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, se constată că în

cadrul Comisiei, membrii acesteia nu au raporturi de subordonare față de

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel din comisie

fac parte reprezentanții Ministerului Justiției, ai Ministerului Finanțelor, ai

Secretariatului general al Guvernului, fiecare dintre aceștia neavând vreun

raport de subordonare față de Președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Potrivit art. 14

alin. (2) din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu

majoritatea de voturi a celor prezenți.

În această situație

votul aparține fiecărui membru al Comisiei, Președintele neavând un instrument

legal de a determina votul celorlalți membrii ai comisiei.

Având în vedere

atribuțiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, precum și explicațiile de mai sus, se constată că în

cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține Comisiei în

întregul său și nu Președintelui, care are un drept de vot egal cu ceilalți

membrii.

Ca urmare, se poate

aplica sancțiunea amenzii comisiei, și nu Președintelui acesteia, ținând seama

de caracterul colegial al deciziilor adoptate și de lipsa unei subordonări

ierarhice a membrilor comisiei față de Președinte.

Mai mult, în speță,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încheiat contractul de

prestări de servicii cu o firmă de evaluare, care a notificat comisia că

dosarul este incomplet, că lipsesc foarte multe elemente necesare evaluării.

Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat reclamantului să

depună înscrisurile cerute de evaluator. Reclamantul nu a probat că a depus

actele și relațiile necesare solicitate de evaluator.

În această situație

nu se poate reține că sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004

privind aplicarea sancțiunii, întrucât autoritatea pârâtă nu este în culpă,

reclamantul având obligația de a depune actele necesare efectuării lucrării de

evaluare.

Cum reclamantul nu

s-a conformat în sensul solicitărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, nu i se poate aplica niciuna dintre sancțiunile prevăzute de

art. 24 din Legea nr. 554/2004, pârâtul fiind în imposibilitate obiectivă de a

executa sentința Curții de apel.

Pentru considerentele

avute în vedere la soluționarea recursului declarat de pârâtă, recursul

declarat de reclamantul V.C.N. este nefondat.

Soluția instanței de

recurs

Având în vedere

considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de

pârâta D.C.N. se va admite, iar recursul declarat de reclamantul V.C.N. va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.C.N. împotriva Sentinței civile nr. 3801 din 30 mai 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Admite recursul

pârâtei D.C.N. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în sensul că modifică în tot sentința și respinge acțiunea ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 august 2011.

Procesat

de GGC - NN