ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, modificarea acesteia în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ca fiind în sumă de 212.643 RON și nu de 199.100 RON, cum în mod greșit s-a trecut în decizie, precum și obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, având în vedere faptul că reclamantul optează pentru acordarea despăgubirilor în numerar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși prin Raportul de evaluare s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru dosarul nr. 25955/ CC la suma de 212.643 RON, în decizia contestată s-a menționat suma de 199.100 RON, fără să se țină cont de suma de 13.543 RON, ce reprezintă valoarea despăgubirii aferentă construcției. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea reclamantului de a se emite ordinul de plată în numerar. Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că, printr-o regretabilă eroare, decizia contestată a fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, care reprezintă valoarea terenului, fără să se aibă în vedere și valoarea construcției, așa cum a fost stabilită prin Raportul de evaluare.

În aceste condiții, a susținut instituția pârâtă, în următoarea ședință a Comisiei Centrale urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare care să conțină valoarea corectă. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 178 din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru capătul de cerere privind obligarea la emiterea ordinului de plată a sumei de 212.643 RON, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea ordinului de plată a sumei de 212.643 RON, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I.I.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, care să conțină titlul de despăgubire în cuantum de 212.643 RON. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, reținând faptul că, împotriva deciziei privind titlul de despăgubire, persoana care se consideră vătămată se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, fără a fi obligată să parcurgă o procedură administrativă prealabilă.

Analizând actele dosarului, Curtea a reșinut situația de fapt potrivit căreia, prin Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010, s-a emis titul de despăgubire în favoarea reclamantului, în dosarul nr. 25955/ CC, în cuantum de 199.100 RON, ce reprezintă doar valoarea terenului și nu de 212.643 RON, așa cum s-a stabilit prin raportul de evaluare, fără să se țină cont de suma de 13.543 RON ce reprezintă valoarea despăgubirii aferentă construcției. Această împrejurare rezultă din cuprinsul raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei și a fost recunoscută de pârâtă, care a arătat că, printr-o regretabilă eroare, decizia contestată a fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, precizând faptul că, în proxima ședință a Comisiei Centrale, urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare care să conțină valoarea corectă.

Instanța de fond a constatat că, până la data dezbaterilor, pârâta nu a făcut dovada că a emis o decizie de completare, astfel încât a apreciat că se impune anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 212.643 RON. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, avându-se în vedere opțiunea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor în numerar, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a cărei competență se limitează doar la emiterea dispoziției reprezentând titlul de despăgubire, așa cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 16 alin. (4) și (7) din Legea nr. 247/2005.

Așadar, a reținut judecătorul fondului, în raport de prevederile pct. 20 și 22 din O.U.G. nr. 81/2007, urmare a formulării cererii de opțiune prin care reclamantul a solicitat titlul de plată în numerar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are competența de a emite titlul de plată în numerar. 3.Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva sentinței civile nr. 178 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc.

civ. Recurenta solicită, în principal, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul înlăturării dispozițiilor privind anularea deciziei nr. 7873/2010 și obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei noi decizii pentru cuantumul de 212.643 RON, precum și în sensul respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. În motivarea căii de atac, susținută prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, autoritatea recurentă critică soluția instanței de fond de respingere a excepției neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, invocând dispozițiile art. 19 titlul VII din Legea nr. 247/2005 și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă învederează faptul că, în dosarul de despăgubire nr. 25955/ CC, Comisia Centrală a emis Decizia nr. 9200 din 19 ianuarie 20011 de completare a Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, prin care s-a acordat reclamantului, în completarea titlului de despăgubire din decizia contestată, suma de 13.543 RON. Prin urmare, arată recurenta, solicitarea de modificare a Deciziei nr. 7873/2010 a rămas fără obiect. Totodată, instituția recurentă precizează faptul că despăgubirile au fost acordate integral prin două decizii, respectiv Decizia nr. 7873/2010 și Decizia nr. 9200/2011, prima fiind anulată de către instanța de fond, iar cea de-a doua fiind emisă în completarea primeia, astfel încât se impune menținerea ambelor decizii conținând titlurile de despăgubire.

4. Apărările intimatului-reclamant. Prin întâmpinarea formulată, intimatul I.I., având în vedere emiterea Deciziei nr. 9200 din 19 ianuarie 2011 pentru suma de 13.543 RON, precizează că achiesează la recursul formulat de pârâtă, în sensul de a modifica sentința atacată prin înlăturarea mențiunii privind anularea Deciziei nr. 7873/2010 și obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei noi decizii în cuantum de 212.643 RON. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul I.I. a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, modificarea acesteia în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ca fiind în sumă de 212.643 RON și nu de 199.100 RON, cum în mod greșit s-a reținut în decizie, precum și obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, având în vedere faptul că reclamantul optează pentru acordarea despăgubirilor în numerar.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține situația de fapt potrivit căreia dosarul aferent Dispoziției nr. 6254 din 20 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului București în favoarea reclamantului a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 25955/ CC, iar ca urmare a cererii reclamantului privind soluționarea cu prioritate a acestui dosar, s-a procedat la analizarea dosarului sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. Ulterior completării dosarului cu înscrisuri privind identificarea imobilului notificat, s-a dispus trimiterea spre evaluare, prilej cu care s-a stabilit valoarea imobilului-teren și construcție, situat în Municipiul București, sector 5, la suma de 212.643 RON.

Autoritatea pârâtă a recunoscut, atât în fața instanței de fond, cât și prin cererea de recurs, faptul că, dintr-o eroare, Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010 a fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, care reprezintă valoarea terenului, fără a fi observat și cuantumul despăgubirilor aferente construcției, respectiv suma de 13.543 lei și a precizat că urmează să emită o decizie de completare, care să conțină valoarea stabilită pentru construcția demolată. Curtea de apel a constatat faptul că, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, instituția pârâtă nu emisese o decizie de completare, astfel încât a apreciat că se impune anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 212.643 RON.

În etapa procesuală a recursului, autoritatea pârâtă a învederat și a făcut dovada emiterii de către Comisia Centrală a Deciziei nr. 9200 din 19 ianuarie 2011, de completare a Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, prin care s-a acordat reclamantului, în completarea titlului de despăgubire inițial și suma de 13.543 RON. Față de această împrejurare, Înalta Curte reține că se impune respingerea, ca fiind rămase fără obiect, a capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire. Așadar, Înalta Curte constată faptul că recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a îndeplinit obligațiile legale și apreciază că nu se mai justifică măsura anulării Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, dispusă de instanța de fond, iar reclamantul I.I.

poate valorifica ambele decizii emise de autoritatea pârâtă, respectiv Decizia nr. 7873/2010 și Decizia nr. 9200/2011, prin care i s-au acordat integral despăgubirile cuvenite pentru imobilului-teren și construcție notificat. Pe de altă parte, Înalta Curte constată faptul că, în raport cu aspectele reținute în cuprinsul prezentei decizii și față de soluția de respingere, ca fiind rămase fără obiect, a capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire, nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurentă cu privire la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 178 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.