ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010,

modificarea acesteia în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ca fiind în

sumă de 212.643 RON și nu de 199.100 RON, cum în mod greșit s-a trecut în

decizie, precum și obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a

sumei de 212.643 RON, având în vedere faptul că reclamantul optează pentru

acordarea despăgubirilor în numerar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, deși prin Raportul de evaluare s-a stabilit cuantumul despăgubirilor

pentru dosarul nr. 25955/ CC la suma de 212.643 RON, în decizia contestată s-a

menționat suma de 199.100 RON, fără să se țină cont de suma de 13.543 RON, ce

reprezintă valoarea despăgubirii aferentă construcției.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei

procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire

la solicitarea reclamantului de a se emite ordinul de plată în numerar.

Pe fondul cauzei, pârâta a precizat

că, printr-o regretabilă eroare, decizia contestată a fost emisă numai pentru

suma de 199.100 RON, care reprezintă valoarea terenului, fără să se aibă în

vedere și valoarea construcției, așa cum a fost stabilită prin Raportul de

evaluare. În aceste condiții, a susținut instituția pârâtă, în următoarea

ședință a Comisiei Centrale urmează să se dispună emiterea unei decizii de

completare care să conțină valoarea corectă.

Prin sentința civilă nr. 178 din 14

ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins excepția neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei pentru capătul de cerere privind obligarea la emiterea ordinului de

plată a sumei de 212.643 RON, a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la emiterea ordinului de plată a sumei de 212.643 RON, ca fiind

formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 7873

din 23 martie 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită reclamantului o

nouă decizie privind acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din

Legea nr. 247/2005, care să conțină titlul de despăgubire în cuantum de 212.643

RON.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile, reținând faptul că, împotriva deciziei privind titlul de

despăgubire, persoana care se consideră vătămată se poate adresa direct instanței

de contencios administrativ, fără a fi obligată să parcurgă o procedură

administrativă prealabilă.

Analizând actele dosarului, Curtea a

reșinut situația de fapt potrivit căreia, prin Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010,

s-a emis titul de despăgubire în favoarea reclamantului, în dosarul nr. 25955/

CC, în cuantum de 199.100 RON, ce reprezintă doar valoarea terenului și nu de

212.643 RON, așa cum s-a stabilit prin raportul de evaluare, fără să se țină

cont de suma de 13.543 RON ce reprezintă valoarea despăgubirii aferentă

construcției.

Această împrejurare rezultă din

cuprinsul raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei și a fost recunoscută

de pârâtă, care a arătat că, printr-o regretabilă eroare, decizia contestată a

fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, precizând faptul că, în proxima ședință

a Comisiei Centrale, urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare

care să conțină valoarea corectă.

Instanța de fond a constatat că,

până la data dezbaterilor, pârâta nu a făcut dovada că a emis o decizie de

completare, astfel încât a apreciat că se impune anularea Deciziei nr. 7873 din

23 martie 2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea titlului de

despăgubire în cuantum de 212.643 RON.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de

212.643 RON, avându-se în vedere opțiunea reclamantului pentru acordarea

despăgubirilor în numerar, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a cărei

competență se limitează doar la emiterea dispoziției reprezentând titlul de

despăgubire, așa cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 16 alin. (4) și (7)

din Legea nr. 247/2005.

Așadar, a reținut judecătorul

fondului, în raport de prevederile pct. 20 și 22 din O.U.G. nr. 81/2007, urmare

a formulării cererii de opțiune prin care reclamantul a solicitat titlul de

plată în numerar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are competența de a emite

titlul de plată în numerar.

3.Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinței civile nr. 178

din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc.

civ.

Recurenta solicită, în principal,

admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecință,

respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar,

modificarea sentinței atacate, în sensul înlăturării dispozițiilor privind

anularea deciziei nr. 7873/2010 și obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei

noi decizii pentru cuantumul de 212.643 RON, precum și în sensul respingerii acțiunii

ca fiind rămasă fără obiect.

În motivarea căii de atac, susținută

prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, autoritatea recurentă critică

soluția instanței de fond de respingere a excepției neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile, invocând dispozițiile art. 19 titlul VII din Legea nr.

247/2005 și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă

învederează faptul că, în dosarul de despăgubire nr. 25955/ CC, Comisia

Centrală a emis Decizia nr. 9200 din 19 ianuarie 20011 de completare a Deciziei

nr. 7873 din 23 martie 2010, prin care s-a acordat reclamantului, în

completarea titlului de despăgubire din decizia contestată, suma de 13.543 RON.

Prin urmare, arată recurenta,

solicitarea de modificare a Deciziei nr. 7873/2010 a rămas fără obiect.

Totodată, instituția recurentă

precizează faptul că despăgubirile au fost acordate integral prin două decizii,

respectiv Decizia nr. 7873/2010 și Decizia nr. 9200/2011, prima fiind anulată

de către instanța de fond, iar cea de-a doua fiind emisă în completarea

primeia, astfel încât se impune menținerea ambelor decizii conținând titlurile

de despăgubire.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul I.I., având în vedere emiterea Deciziei nr. 9200 din 19 ianuarie 2011

pentru suma de 13.543 RON, precizează că achiesează la recursul formulat de

pârâtă, în sensul de a modifica sentința atacată prin înlăturarea mențiunii

privind anularea Deciziei nr. 7873/2010 și obligarea Comisiei Centrale la

emiterea unei noi decizii în cuantum de 212.643 RON.

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ.,

față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată

că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul I.I. a solicitat instanței de contencios administrativ anularea

Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, modificarea acesteia în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor ca fiind în sumă de 212.643 RON și nu de 199.100 RON,

cum în mod greșit s-a reținut în decizie, precum și obligarea pârâtei să emită

de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, având în vedere faptul că

reclamantul optează pentru acordarea despăgubirilor în numerar.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține situația de fapt potrivit căreia dosarul aferent

Dispoziției nr. 6254 din 20 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului București

în favoarea reclamantului a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale

sub nr. 25955/ CC, iar ca urmare a cererii reclamantului privind soluționarea

cu prioritate a acestui dosar, s-a procedat la analizarea dosarului sub

aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat.

Ulterior completării dosarului cu

înscrisuri privind identificarea imobilului notificat, s-a dispus trimiterea

spre evaluare, prilej cu care s-a stabilit valoarea imobilului-teren și

construcție, situat în Municipiul București, sector 5, la suma de 212.643 RON.

Autoritatea pârâtă a recunoscut,

atât în fața instanței de fond, cât și prin cererea de recurs, faptul că,

dintr-o eroare, Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010 a fost emisă numai pentru

suma de 199.100 RON, care reprezintă valoarea terenului, fără a fi observat și

cuantumul despăgubirilor aferente construcției, respectiv suma de 13.543 lei și

a precizat că urmează să emită o decizie de completare, care să conțină

valoarea stabilită pentru construcția demolată.

Curtea de apel a constatat faptul

că, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, instituția pârâtă nu

emisese o decizie de completare, astfel încât a apreciat că se impune anularea

Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la

emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 212.643 RON.

În etapa procesuală a recursului,

autoritatea pârâtă a învederat și a făcut dovada emiterii de către Comisia

Centrală a Deciziei nr. 9200 din 19 ianuarie 2011, de completare a Deciziei nr.

7873 din 23 martie 2010, prin care s-a acordat reclamantului, în completarea

titlului de despăgubire inițial și suma de 13.543 RON.

Față de această împrejurare, Înalta

Curte reține că se impune respingerea, ca fiind rămase fără obiect, a capetelor

de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la

emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire.

Așadar, Înalta Curte constată faptul

că recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a

îndeplinit obligațiile legale și apreciază că nu se mai justifică măsura

anulării Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, dispusă de instanța de fond, iar

reclamantul I.I. poate valorifica ambele decizii emise de autoritatea pârâtă,

respectiv Decizia nr. 7873/2010 și Decizia nr. 9200/2011, prin care i s-au

acordat integral despăgubirile cuvenite pentru imobilului-teren și construcție

notificat.

Pe de altă parte, Înalta Curte

constată faptul că, în raport cu aspectele reținute în cuprinsul prezentei

decizii și față de soluția de respingere, ca fiind rămase fără obiect, a

capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la

emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire, nu se mai impune

examinarea criticilor formulate de recurentă cu privire la neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile.

Pentru considerentele expuse și în

temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art.

312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și va modifica în parte

sentința atacată, în sensul că va respinge ca fiind rămase fără obiect capetele

de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la

emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 178

din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că respinge ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere privind

anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și privind obligarea la emiterea unei noi decizii

reprezentând titlul de despăgubire.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2012.