ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9922/2/2010, ulterior precizată, reclamanta SC D.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.C.N., amendarea conducătorului autorității publice pârâte cu o sumă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței civile nr. 4474 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, până la executarea hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 7193/2/2009, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului administrativ nr. 32306/ CC, în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. A susținut reclamanta că deși sentința a devenit irevocabilă prin decizia nr. 3760 din 22 septembrie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, până la data promovării acțiunii, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că pentru a putea pune în executare decizia nr. 3760/2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, Secretariatul Comisiei Centrale a formulat adresa nr. 32306/ CC din 29 septembrie 2010 către SC T.A. SA, solicitând înscrisuri pentru completarea dosarului nr. 32306/ CC. Necesitatea acestui demers a fost justificată de faptul că dosarul aferent Dispoziției nr. 6791/2006 transmis de Primăria Municipiului București, nu conține suficiente înscrisuri privind suprafața imobilului pentru care au fost stabilite măsuri reparatorii. Pârâții au precizat că dosarul va fi înaintat evaluatorului ales în mod aleatoriu de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea efectuării raportului de evaluare după completarea acestuia cu informațiile mai sus menționate, urmând ca ulterior, să se procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3408 din 11 mai 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și D.C.N. – Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta D.C.N. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 23 octombrie 2010 și până la data executării efective a obligației stabilite prin sentința civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 7193/2/2009.

Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 7193/2/2009, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D.I. SRL în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată pârâta C.C.S.D.

la soluționarea dosarului 32306/ CC în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri și a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată și de conversie, ca prematur formulat. Sentința menționată a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin decizia nr. 3760 din 22 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Curtea, a reținut că pentru aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesar ca hotărârea ce urmează a se executa sau față de care să se constate neexecutarea de către autoritatea pârâtă, să fi fost irevocabilă.

Or, în speță, a constatat prima instanță, în condițiile în care sentința civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă, prin respingerea ca nefondat a recursului prin decizia nr. 3760 din 22 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația executării sentinței irevocabile, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respectiv, până la data de 23 octombrie 2010. Curtea, nu a reținut apărările formulate de pârâte prin întâmpinări, considerând că dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 nu permit instanței să analizeze motivele invocate de autoritatea pârâtă, aceasta fiind în culpă din moment ce nu a pus în executare hotărârea respectivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - intimată D.C.N. în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive: - Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009, a admis în parte acțiunea reclamantului SC D.I. SRL în sensul că a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului nr. 32306/ CC, în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Împotriva sentinței civile susmenționate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a promovat recurs care a fost respins prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 3760 din 22 septembrie 2010 și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

- Arată recurenta că în cazul de față nu există suficiente înscrisuri ce descriu imobilul demolat pentru care Primăria Municipiului București a propus acordarea de despăgubiri. Nu se poate reține pasivitatea sau refuzul Comisiei de a-și îndeplini obligația stabilită de instanța de judecată. Însă pentru a se putea emite decizia reprezentând titlu de despăgubire este necesară întocmirea unui raport de evaluare de către un evaluator stabilit în mod aleatoriu de către Comisie. Ulterior acestui raport de evaluare, acesta va fi aprobat în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire. - În ceea ce privește aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie recurenta arată faptul că, Comisia este un organism colegial alcătuit din 9 membrii, având drepturi egale.

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților asigură conducerea lucrărilor Comisiei, însă în cadrul Comisiei membrii acesteia nu au un raport de subordonare față de Președintele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, acesta neavând vreun instrument legal de a determina votul celorlalți. Apreciază recurenta că în aceste condiții se poate aplica sancțiunea amenzii Comisiei și nu președintelui acesteia față de caracterul colegial al deciziilor adoptate și de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor Comisiei față de Președinte. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele urmează: În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

- În ceea ce privește lipsa înscrisurilor necesare pentru descrierea imobilului, această susținere nu poate fi primită în fața de executare a unei sentințe judecătorești, cu atât mai mult cu cât dosarul reclamantei și documentația aferentă a fost transmis Secretariatului Comisiei din anul 2007. Mai mult, în data de 24 iulie 2009, reclamanta a introdus acțiune în contencios pentru valorificarea dreptului său iar pe parcursul derulării procesului până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile privind obligarea Comisiei la emiterea Deciziei - titlu de despăgubire - 22 septembrie 2010, recurenta avea obligația unei minime diligențe de a verifica parcursul dosarului la care se referă litigiul, cu consecința accelerării demersurilor conform Legii nr. 247/2005.

A afirma acum în cadrul procedurii de executare a sentinței civile nr. 3408 din 11 mai 2011, că nu sunt la dosar documente necesare pentru identificarea imobilului denotă o lipsă de reacție a autorității recurente determinată de declanșarea unui proces împotriva sa, și de asemenea o pasivitate imputabilă. - Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat. Împrejurarea că această Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism colegial și că Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu poate influența votul acestuia este nerelevantă în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care se referă expres la conducătorul autorității publice, respectiv a persoanei obligate.

Președintele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, are la îndemână dacă consideră necesar o acțiune în regres împotriva persoanelor responsabile de neexecutare, în speță membrii Comisiei Centrale, ca organism colegial. În raport de cele arătate mai sus, considerând că executarea unei decizii sau sentințe face parte integrantă din proces în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, într-un stat care respectă preeminența dreptului, constată Înalta Curte, că recursul nu este fondat și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge acesta ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C. – Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 3408 din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.