ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1486/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții I.D. și P.N. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, învestirea cu formulă executorie a următoarelor acte: 1. Sentința nr. 204 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal; 2. Decizia nr. 3371 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București; 3. adresa nr. 623422/24 august 2009; 4. situația privind calculul dobânzii la suma datorată de către Statul Român de 24.148,68 RON, pentru perioada 3 martie 2009 - 9 iunie 2011 în sumă de 3.808,95 RON în total = 27.957,68 RON; 5. Decizia nr. 3920 din 4 decembrie 2008 din care rezultă obligația Statului Român pentru a achita suma de 24.148,68 RON; 6. procură prin care se împuternicește I.D.

să încaseze în contul său suma de 27.957,63 RON; 7. confirmarea extrasului de cont la B.R.D. Suceava din 25 septembrie 2008. Prin Încheierea nr. 60 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenții I.D. și P.N., în contradictoriu cu intimații Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la investirea cu formulă executorie a Sentinței nr. 204 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal și a Deciziei nr. 3371 din 09 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a constatat că, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești de admitere în tot sau în parte a cererii constituie titluri executorii, fără a mai fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Cu privire la cererea de învestire cu formulă executorie a adresei nr. 623422/24 august 2009, a situației privind calculul dobânzii la suma datorată de către Statul Român de 24.148,68 RON pentru perioada 03 martie 2009 - 09 iunie 2011 în sumă de 3.808,95 RON în total = 27.957.68 RON; a Deciziei nr. 3920 din 04 decembrie 2008 din care rezultă obligația Statului Român pentru a achita suma de 24.148,68 RON; a procurii prin care se împuternicește I.D. să încaseze în contul său suma de 27.957,63 RON și a confirmării extrasului de cont la B.R.D. Suceava din 25 septembrie 2008, instanța de fond a apreciat că aceste înscrisuri nu aparțin categoriei celor la care se referă art. 372 C. proc. civ., nefiind susceptibile, conform legii, de învestire cu formulă executorie, fiind acte de informare sau constatări ale unor situații de fapt.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții I.D. și P.N., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. 1 lit. c) C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de petenții I.D. și P.N. la data de 21 ianuarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității …. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că încheierea recurată a fost comunicată petenților la data 18 ianuarie 2012, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei în termenul legal. Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.” De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de I.D. și P.N. împotriva Încheierii nr. 60 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - AS