ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1486/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții I.D. și

P.N. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Statul Român - prin

Ministerul Finanțelor Publice București și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților București, învestirea cu formulă executorie a

următoarelor acte:

din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal;

din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București;

623422/24 august 2009;

calculul dobânzii la suma datorată de către Statul Român de 24.148,68 RON,

pentru perioada 3 martie 2009 - 9 iunie 2011 în sumă de 3.808,95 RON în total =

27.957,68 RON;

din 4 decembrie 2008 din care rezultă obligația Statului Român pentru a achita

suma de 24.148,68 RON;

se împuternicește I.D. să încaseze în contul său suma de 27.957,63 RON;

extrasului de cont la B.R.D. Suceava din 25 septembrie 2008.

Prin Încheierea nr.

60 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de

învestire cu formulă executorie formulată de petenții I.D. și P.N., în

contradictoriu cu intimații Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice

București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la

investirea cu formulă executorie a Sentinței nr. 204 din 22 octombrie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal

și a Deciziei nr. 3371 din 09 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, instanța a constatat că, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004,

hotărârile judecătorești de admitere în tot sau în parte a cererii constituie

titluri executorii, fără a mai fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Cu privire la cererea

de învestire cu formulă executorie a adresei nr. 623422/24 august 2009, a

situației privind calculul dobânzii la suma datorată de către Statul Român de

24.148,68 RON pentru perioada 03 martie 2009 - 09 iunie 2011 în sumă de

3.808,95 RON în total = 27.957.68 RON; a Deciziei nr. 3920 din 04 decembrie

2008 din care rezultă obligația Statului Român pentru a achita suma de

24.148,68 RON; a procurii prin care se împuternicește I.D. să încaseze în

contul său suma de 27.957,63 RON și a confirmării extrasului de cont la B.R.D.

Suceava din 25 septembrie 2008, instanța de fond a apreciat că aceste

înscrisuri nu aparțin categoriei celor la care se referă art. 372 C. proc.

civ., nefiind susceptibile, conform legii, de învestire cu formulă executorie,

fiind acte de informare sau constatări ale unor situații de fapt.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs petenții I.D. și P.N., fără a preciza motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. 1 lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nul.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Cererea de recurs

formulată de petenții I.D. și P.N. la data de 21 ianuarie 2012 nu cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității …. c)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele și

lucrările dosarului rezultă că încheierea recurată a fost comunicată petenților

la data 18 ianuarie 2012, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul

cauzei în termenul legal.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu

dispune altfel.”

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către

instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de I.D. și P.N. împotriva Încheierii nr. 60 din 8 decembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - AS