ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3371/2011

Examinând conflictul de competență, a reținut următoarele: Judecătoria Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2301 din 29 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, excepție ridicată în procesul privind pe creditoarea SC V. România SA, cu sediul ales în municipiul Constanța și debitorul U.S. domiciliat în municipiul București, sector nr. 5, și pe cale de consecință: a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 5 București a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, iar art. 10 C. proc. civ.

prevede că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii; 4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății. Potrivit art. 59 C. com. - orice obligațiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operațiunii, ori din întreținerea părților contractante. Nici în convenția încheiată între părți și nici pe facturile emise către debitor nu este făcută nici o mențiune expresă cu privire la banca și contul în care ar urma să fie efectuată plata și, cu atât mai mult, nu este specificat un cont existent la o bancă din Constanța.

În raport cu aspectele arătate, se reține că sediul social al creditoarei este în municipiul București iar conform atributelor sale de identificare, are conturile deschise în aceeași localitate de sediu. La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 București, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, și pe cale de consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC V. România” SA, cu sediul ales în Constanța, Județul Constanța – la avocat F.O., în contradictoriu cu debitorul U.S., cu domiciliu cunoscut în București, sector 5, citat prin afișare la ușa instanței, în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia, după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc. civ. „cererea se face la instanța de domiciliu a pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliu în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului. Coroborând dovada de îndeplinire a procedurii de citare existentă la fila nr. 18 a dosarului cu relațiile primite din partea Consiliului Județean Constanța – Direcția Publică Județeană de Evidență a Persoanelor Constanța – Serviciul Județean de Evidență a Persoanei, instanța consideră că la data introducerii cererii, domiciliul și reședința pârâtului erau necunoscute.

În atare condiții, față de alegerea de domiciliu efectuată de reclamantă (art. 93 C. proc. civ.) în raza de competență teritorială a Judecătoriei Constanța, a fost sesizată această din urmă instanță. Competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului nr. 5 București pentru cele ce preced. Cu privire la competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 5 București se rețin următoarele: Conform dispozițiilor de procedură din dreptul intern art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și art. 10 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului și art. 10 C. proc.

civ.; în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluționarea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract, pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii; 4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății. Potrivit art. 59 C. com., orice obligațiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operațiunii, ori din întreținerea părților contractante. Nici în convenția încheiată între părți și nici pe facturile emise către debitor nu este făcută vreo mențiune expresă cu privire la banca și contul în care ar urma să fie efectuată plata și, cu atât mai mult, nu este specificat un cont existent la o bancă din Constanța.

În raport de aceste aspecte se reține că sediul social al creditoarei SC V. România SA este în municipiul București, iar conform atributelor sale de identificare, are conturile deschise în aceeași localitate de sediu. Față de cele reținute, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.