ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2012

Ședința Camerei de Consiliu din 21 februarie 2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, creditoarea SC V.R. SA a

solicitat emiterea unei ordonanțe de plata față de debitoarea SC V.C.S. SRL

pentru suma de 3171,41 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie

mobilă; penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare

zi de întârziere aferente prețului neachitat de 3171,41 lei pentru perioada

cuprinsa intre scadența fiecărei facturi și data îndeplinirii obligației de

plată; contravaloarea dobânzilor legale aferente prețului neachitat de 3171,41

lei, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei sume ce compune debitul

principal și data plății integrale a acestuia.

Judecătoria

Constanța, prin sentința civilă din 18 ianuarie 2010, a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a dispune

astfel, Judecătoria Constanța a apreciat că sub un prim aspect, faptul că instanța

este in măsură să invoce din oficiu excepția necompetentei teritoriale a

Judecătoriei Constanta, deoarece norma cuprinsă în legea specială art. 5 alin.

(4) din O.G. nr. 119/2007 are caracterul unei norme de ordine publica,

obligându-l pe judecător nu numai să-și verifice competența, dar să o și

stabilească potrivit legii.

Astfel că, raportat

la datele spetei, instanța a stabilit competența în favoarea Judecătoriei

Sector 3 București în raport de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., coroborat cu

dispozițiile art. 12 si 19 C. proc. civ. și față de susținerile creditoarei

potrivit cu care ar fi incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ.,

apreciind că numai în prezența dovezilor privind faptul că convorbirile

facturate au fost direcționate către localitatea Constanta sau au fost

efectuate din aceasta localitate putea fi incident cazul de competența

teritorială alternativă prevăzut de art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

Judecătoria

Sectorului 3 București apreciind că nu este competentă teritorial de a judeca litigiul,

deoarece reclamanta creditoare având posibilitatea potrivit art. 12 C. proc.

civ., a ales în mod legal instanța competentă respectiv Judecătoria Constanța,

prin sentința civilă nr. 6649 din 9 mai 2011 și-a a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și întrucât a constatat

ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București

competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Față de obiectul

acestui raport juridic, normele de competență teritorială incidente sunt cele

prevăzute de art. 5, art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit

art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Potrivit

art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cererile privitoare la executarea

unui contract mai este competentă, în afară de instanța domiciliului pârâtului,

instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a

obligațiunii.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (l) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației

de plată, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Prin

urmare, instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu este,

în mod alternativ, instanța de la domiciliul pârâtei, instanța locului de

executare prevăzut în contract, instanța locului unde obligația a luat naștere

sau instanța locului plății.

Cum

din contractul părților, nu sunt suficiente elemente de identificare a locului

executării obligațiilor asumate de pârâtă, prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., sunt inaplicabile.

Prin

urmare, raportat la prevederile art. 5 C. proc. civ., instanța sesizată de

reclamantă, Judecătoria Constanța, nu este competentă teritorial să judece

cauza, deoarece nu este nici instanța de la domiciliul debitoarei și nici

instanța locului plății.

Potrivit

dispozițiilor enunțate, competența teritorială revine Judecătoriei Sectorului 3

București, aceasta fiind instanța domiciliului pârâtei și respectiv instanța

locului plății.

Pe cale de

consecință, față de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de

emitere a somației de plată formulată de creditoarea SC V.R. SA în favoarea Judecătoriei

Sectorului 3 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 februarie 2012.