ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2012

Ședința Camerei de Consiliu din 21 februarie 2012 Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, creditoarea SC V.R. SA a solicitat emiterea unei ordonanțe de plata față de debitoarea SC V.C.S. SRL pentru suma de 3171,41 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă; penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente prețului neachitat de 3171,41 lei pentru perioada cuprinsa intre scadența fiecărei facturi și data îndeplinirii obligației de plată; contravaloarea dobânzilor legale aferente prețului neachitat de 3171,41 lei, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei sume ce compune debitul principal și data plății integrale a acestuia.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă din 18 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanța a apreciat că sub un prim aspect, faptul că instanța este in măsură să invoce din oficiu excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Constanta, deoarece norma cuprinsă în legea specială art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 119/2007 are caracterul unei norme de ordine publica, obligându-l pe judecător nu numai să-și verifice competența, dar să o și stabilească potrivit legii. Astfel că, raportat la datele spetei, instanța a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Sector 3 București în raport de dispozițiile art. 7 C. proc.

civ., coroborat cu dispozițiile art. 12 si 19 C. proc. civ. și față de susținerile creditoarei potrivit cu care ar fi incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., apreciind că numai în prezența dovezilor privind faptul că convorbirile facturate au fost direcționate către localitatea Constanta sau au fost efectuate din aceasta localitate putea fi incident cazul de competența teritorială alternativă prevăzut de art. 10 pct. 1 C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 3 București apreciind că nu este competentă teritorial de a judeca litigiul, deoarece reclamanta creditoare având posibilitatea potrivit art. 12 C. proc.

civ., a ales în mod legal instanța competentă respectiv Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 6649 din 9 mai 2011 și-a a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Față de obiectul acestui raport juridic, normele de competență teritorială incidente sunt cele prevăzute de art. 5, art. 10 pct. 1 C. proc.

civ. Potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Potrivit art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cererile privitoare la executarea unui contract mai este competentă, în afară de instanța domiciliului pârâtului, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (l) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Prin urmare, instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu este, în mod alternativ, instanța de la domiciliul pârâtei, instanța locului de executare prevăzut în contract, instanța locului unde obligația a luat naștere sau instanța locului plății.

Cum din contractul părților, nu sunt suficiente elemente de identificare a locului executării obligațiilor asumate de pârâtă, prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt inaplicabile. Prin urmare, raportat la prevederile art. 5 C. proc. civ., instanța sesizată de reclamantă, Judecătoria Constanța, nu este competentă teritorial să judece cauza, deoarece nu este nici instanța de la domiciliul debitoarei și nici instanța locului plății. Potrivit dispozițiilor enunțate, competența teritorială revine Judecătoriei Sectorului 3 București, aceasta fiind instanța domiciliului pârâtei și respectiv instanța locului plății. Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată formulată de creditoarea SC V.R. SA în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.