ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 98 din 16 aprilie 2010, sentință pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanții B.R., F.V., F.F., F.G., C.E. prin mandatar F.M., N.V., Ș.P. și R.T., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și a fost obligată pârâta să emită decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire pentru suma de 166.718 RON. A fost obligată pârâta și la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 348/C/2005, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice fiind obligat să restituie reclamanților bunurile preluate în mod abuziv, sub forma măsurilor reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală în valoare de 1.257.319.835 ROL. În temeiul acestei sentințe, reține instanța de fond, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul din data sw 2 decembrie 2009 prin care s-au emis titlurile de valoare nominală în cuantum de 125.731,98 RON, aceste titluri urmând a fi convertite în titluri de despăgubire de către Comisia Centrală, conform art. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, titlul VII adoptate prin H.G.

nr. 1095/2005 modificată prin H.G. nr. 128/2008, Norme metodologice care permit și actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoare nominală. Instanța de fond a reținut că în speță trebuie aplicat indicele de inflație de la data pronunțării sentinței nr. 472/2005 a Tribunalului Suceava, dat fiind că emiterea tardivă a titlurilor de valoare nominală se datorează culpei autorităților statului care aveau obligația punerii în executare a sentinței și nu reclamanților. Precizează instanța de fond în considerentele sentinței că reclamanții au depus la dosar un raport de actualizare a sumei de 125.731,98 RON, suma actualizată fiind de 166.718,32 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - „hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, precum și pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Susține în esență, recurenta pârâtă prin motivele de recurs formulate, că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, la speța dedusă judecății, considerând că prin Ordinul din 2 decembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice au fost emise titluri de valoare nominală în cuantum de 125.731,98 RON. Prin Ordinul din 2 decembrie 2009 Ministerul Finanțelor Publice a propus măsuri reparatorii în cuantumul dispus în sentința nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, legislația în vigoare la momentul emiterii acestui ordin nepermițându-i să mai emită titluri de valoare nominală.

Cum, în speța de față, arată recurenta-pârâtă, reclamanții nu sunt posesori de titluri de valoare nominală și nici nu au depus vreo cerere de convertire a acestora în titluri de despăgubire la Secretariatul Comisiei Centrale, în speță nu sunt incidente dispozițiile pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 ci este aplicabilă decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 a C.C.S.D. Mai precizează recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere nici decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuează că în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă critică sentința instanței de fond susținând că în mod greșit a fost obligată la actualizarea cuantumului stabilit prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza dispozițiilor pct. 29.3. teza a II-a din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Norme ce nu-și au aplicabilitate în speță. În plus, arată recurenta-pârâtă – raportul de actualizare a sumei nu le-a fost comunicat, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare. Sentința este criticată de recurenta-reclamantă și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că nu are culpă în ceea ce privește întârzierea în emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubiri, din contră Ministerul Finanțelor a emis ordinul ca urmare a demersurilor efectuate de Direcția de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În subsidiar, solicită micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Intimații reclamanți au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte consideră că este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis potrivit considerentelor ce urmează.

Într-adevăr, astfel cum corect susține recurenta-pârâtă, în speță nu sunt aplicabile prevederile pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, prevederi care permiteau convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire de către Comisia Centrală după primirea de către Secretariatul Comisiei Centrale a cererilor titularilor titlurilor de valoare nominală, sau după caz ale cesionarilor acestora, precum și actualizarea valorilor înscrise în aceste titluri de valoare prin aplicarea indicelui de inflație. Prin Ordinul din 2 decembrie 2009 emis în baza sentinței civile nr. 472/2005 a Tribunalului Suceava, Ministerul Finanțelor Publice a propus acordarea de măsuri reparatorii în cuantumul dispus prin sentință, astfel că instanța de fond a reținut în mod eronat că prin Ordinul respectiv s-au acordat intimaților-reclamanți titluri de valoare nominală.

De fapt, la momentul emiterii Ordinului de către Ministerul Finanțelor, legislația în vigoare nu mai permitea acestuia să emită titluri de valoare nominală – Titlul I din Legea nr. 247/2005, ce a modificat și completat Legea nr. 10/2001, a prevăzut că prin Legea nr. 10/2001 nu se mai acordă titluri de valoare nominală, ci bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri în condițiile legii speciale. Cum în speță reclamanții-intimați nu sunt posesori de titluri de valoare nominală și nici nu au depus vreo cerere la Secretariatul Comisiei Centrale pentru convertirea acestora în titluri de despăgubire, este cert că nu sunt incidente dispozițiile pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005.

Obligația de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire îi revine indiscutabil C.C.S.D., însă în ce privește cuantumul acestor despăgubiri trebuiesc respectate decizia nr. 52/2007 dată în soluționarea recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție precum și decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Centrală în aplicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 1651 din 13 martie 2008, Comisia Centrală a statuat că în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri și în cuantumul prevăzut de aceasta.

Cum în speță cuantumul despăgubirilor s-a stabilit prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, sentință devenită irevocabilă, acesta fiind în sumă de 125.731,98 RON, decizia reprezentând titlu de despăgubire la care urmează a fi obligată recurenta pârâtă trebuie să menționeze în conținutul său acest cuantum.

Actualizarea acestei sume cu indicele de inflație nu este posibilă, în primul rând pentru că în speță nu sunt aplicabile prevederile pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, care permiteau actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoare nominală, iar în al doilea rând trebuie respectată decizia nr. 1651/2008 a Comisiei Centrale, decizie dată în aplicarea deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în cuantumul stabilit de aceasta. În plus, solicitarea intimaților-reclamanți de emitere a deciziei în cuantum actualizat cu indicele de inflație este neîntemeiată în condițiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu reglementează actualizarea despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv.

Totodată, trebuie precizat că intimații-reclamanți nu au făcut dovada că au atacat Ordinul cu nr. 83 din 2 decembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor, propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent referindu-se la cuantumul de 125.731,9835 RON potrivit sentinței nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava. Așa fiind, recursul declarat de pârâta C.C.S.D. se dovedește, a fi fondat, motiv pentru care urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar ca o consecință, sentința instanței de fond modificată în sensul că se va admite în parte cererea formulată de reclamanți, C.C.S.D. urmând a fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru suma de 125.731,9835 RON, astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă.

Critica vizând obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată la instanța de fond este neîntemeiată. Din moment ce a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, recurenta-pârâtă este considerată „parte care cade în pretențiuni” potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât în mod corect instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată. Nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., pentru a se dispune micșorarea acestor cheltuieli, astfel cum a solicitat în subsidiar recurenta-pârâtă, suma de 100 RON care a fost obligată cu acest titlu nefiind o sumă „nepotrivit de mare” față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 98 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamanți și obligă C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru suma de 125.731,9835 RON, astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.