ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 98 din 16 aprilie 2010, sentință

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanții B.R., F.V., F.F., F.G., C.E.

prin mandatar F.M., N.V., Ș.P. și R.T., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și

a fost obligată pârâta să emită decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire

pentru suma de 166.718 RON.

A fost obligată pârâta

și la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată

de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 348/C/2005, rămasă irevocabilă, s-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice fiind obligat să restituie reclamanților

bunurile preluate în mod abuziv, sub forma măsurilor reparatorii prin echivalent

constând în acordarea de titluri de valoare nominală în valoare de 1.257.319.835

ROL.

În temeiul acestei sentințe,

reține instanța de fond, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul din data

sw 2 decembrie 2009 prin care s-au emis titlurile de valoare nominală în cuantum

de 125.731,98 RON, aceste titluri urmând a fi convertite în titluri de despăgubire

de către Comisia Centrală, conform art. 29.3 din Normele metodologice ale Legii

nr. 247/2005, titlul VII adoptate prin H.G. nr. 1095/2005 modificată prin H.G.

nr. 128/2008, Norme metodologice care permit și actualizarea valorilor înscrise

în titlurile de valoare nominală.

Instanța de fond a reținut

că în speță trebuie aplicat indicele de inflație de la data pronunțării sentinței

nr. 472/2005 a Tribunalului Suceava, dat fiind că emiterea tardivă a titlurilor

de valoare nominală se datorează culpei autorităților statului care aveau obligația

punerii în executare a sentinței și nu reclamanților.

Precizează instanța de

fond în considerentele sentinței că reclamanții au depus la dosar un raport de actualizare

a sumei de 125.731,98 RON, suma actualizată fiind de 166.718,32 RON.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta C.C.S.D., recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. - „hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal ori dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, precum și pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Susține în esență, recurenta

pârâtă prin motivele de recurs formulate, că în mod greșit instanța de fond a făcut

aplicarea pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, la speța dedusă

judecății, considerând că prin Ordinul din 2 decembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor

Publice au fost emise titluri de valoare nominală în cuantum de 125.731,98 RON.

Prin Ordinul din 2

decembrie 2009 Ministerul Finanțelor Publice a propus măsuri reparatorii în cuantumul

dispus în sentința nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, legislația

în vigoare la momentul emiterii acestui ordin nepermițându-i să mai emită titluri

de valoare nominală.

Cum, în speța de față,

arată recurenta-pârâtă, reclamanții nu sunt posesori de titluri de valoare nominală

și nici nu au depus vreo cerere de convertire a acestora în titluri de despăgubire

la Secretariatul Comisiei Centrale, în speță nu sunt incidente dispozițiile

pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 ci este aplicabilă

decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 a C.C.S.D.

Mai precizează recurenta

că instanța de fond nu a avut în vedere nici decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, care statuează că în situația în care cuantumul măsurilor

reparatorii în echivalent a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri,

în cuantumul prevăzut de către aceasta.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă

critică sentința instanței de fond susținând că în mod greșit a fost obligată la

actualizarea cuantumului stabilit prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005

pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza dispozițiilor pct. 29.3. teza a II-a din

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Norme ce

nu-și au aplicabilitate în speță.

În plus, arată recurenta-pârâtă

– raportul de actualizare a sumei nu le-a fost comunicat, încălcându-li-se astfel

dreptul la apărare.

Sentința este criticată

de recurenta-reclamantă și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de

judecată, dat fiind că nu are culpă în ceea ce privește întârzierea în emiterea

deciziei ce reprezintă titlu de despăgubiri, din contră Ministerul Finanțelor a

emis ordinul ca urmare a demersurilor efectuate de Direcția de aplicare a Legii

nr. 10/2001 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În subsidiar, solicită micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Intimații reclamanți au

depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței

instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și legislația

incidentă în cauză, Înalta Curte consideră că este fondat, astfel că în baza

art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis potrivit considerentelor ce urmează.

Într-adevăr, astfel cum

corect susține recurenta-pârâtă, în speță nu sunt aplicabile prevederile pct. 29.3

din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, prevederi care permiteau convertirea

titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire de către Comisia Centrală

după primirea de către Secretariatul Comisiei Centrale a cererilor titularilor titlurilor

de valoare nominală, sau după caz ale cesionarilor acestora, precum și actualizarea

valorilor înscrise în aceste titluri de valoare prin aplicarea indicelui de inflație.

Prin Ordinul din 2

decembrie 2009 emis în baza sentinței civile nr. 472/2005 a Tribunalului Suceava,

Ministerul Finanțelor Publice a propus acordarea de măsuri reparatorii în cuantumul

dispus prin sentință, astfel că instanța de fond a reținut în mod eronat că prin

Ordinul respectiv s-au acordat intimaților-reclamanți titluri de valoare nominală.

De fapt, la momentul emiterii Ordinului de către Ministerul Finanțelor, legislația

în vigoare nu mai permitea acestuia să emită titluri de valoare nominală – Titlul

I din Legea nr. 247/2005, ce a modificat și completat Legea nr. 10/2001, a prevăzut

că prin Legea nr. 10/2001 nu se mai acordă titluri de valoare nominală, ci bunuri

sau servicii în compensare sau despăgubiri în condițiile legii speciale.

Cum în speță reclamanții-intimați

nu sunt posesori de titluri de valoare nominală și nici nu au depus vreo cerere

la Secretariatul Comisiei Centrale pentru convertirea acestora în titluri de despăgubire,

este cert că nu sunt incidente dispozițiile pct. 29.3 din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 247/2005.

Obligația de a emite decizia

reprezentând titlu de despăgubire îi revine indiscutabil C.C.S.D., însă în ce privește

cuantumul acestor despăgubiri trebuiesc respectate decizia nr. 52/2007 dată în soluționarea

recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție precum

și decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Centrală în aplicarea deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 1651

din 13 martie 2008, Comisia Centrală a statuat că în situația în care cuantumul

măsurilor reparatorii în echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire

se va emite în baza respectivei hotărâri și în cuantumul prevăzut de aceasta.

Cum în speță cuantumul

despăgubirilor s-a stabilit prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunțată

de Tribunalul Suceava, sentință devenită irevocabilă, acesta fiind în sumă de 125.731,98

RON, decizia reprezentând titlu de despăgubire la care urmează a fi obligată recurenta

pârâtă trebuie să menționeze în conținutul său acest cuantum.

Actualizarea acestei sume

cu indicele de inflație nu este posibilă, în primul rând pentru că în speță nu sunt

aplicabile prevederile pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005,

care permiteau actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoare nominală,

iar în al doilea rând trebuie respectată decizia nr. 1651/2008 a Comisiei Centrale,

decizie dată în aplicarea deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

potrivit căreia în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent

a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul de despăgubire

se va emite în cuantumul stabilit de aceasta.

În plus, solicitarea intimaților-reclamanți

de emitere a deciziei în cuantum actualizat cu indicele de inflație este neîntemeiată

în condițiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu reglementează actualizarea

despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv.

Totodată, trebuie precizat

că intimații-reclamanți nu au făcut dovada că au atacat Ordinul cu nr. 83 din 2

decembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor, propunerea de acordare de măsuri reparatorii

în echivalent referindu-se la cuantumul de 125.731,9835 RON potrivit sentinței

nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava.

Așa fiind, recursul declarat

de pârâta C.C.S.D. se dovedește, a fi fondat, motiv pentru care urmează a fi admis

în baza art. 312 C. proc. civ., iar ca o consecință, sentința instanței de fond

modificată în sensul că se va admite în parte cererea formulată de reclamanți, C.C.S.D.

urmând a fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru

suma de 125.731,9835 RON, astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 472

din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă.

Critica vizând obligarea

recurentei-pârâte la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată la instanța de

fond este neîntemeiată.

Din moment ce a fost obligată

la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, recurenta-pârâtă este considerată

„parte care cade în pretențiuni” potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., astfel

încât în mod corect instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.

Nu sunt întrunite nici

condițiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., pentru a se dispune micșorarea

acestor cheltuieli, astfel cum a solicitat în subsidiar recurenta-pârâtă, suma de

100 RON care a fost obligată cu acest titlu nefiind o sumă „nepotrivit de mare”

față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 98 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamanți și obligă C.C.S.D.

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru suma de 125.731,9835

RON, astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 472 din 10 iunie 2005

a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.