ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

226 din data de 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta E.N. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor – C.C.S.D. și a

obligat pârâta să emită și să transmită Decizia privind Titlul de despăgubire

în cuantum de 346.431,78 lei reprezentând despăgubiri pentru imobilul notificat

sub nr. 1289/ N/ 2001, precum și la plata către reclamantă a sumei de 200 de

lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 22344/2009,

emisă de Primăria Municipiului Craiova, s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul notificat de reclamantă, dosarul aferent

dispoziției menționate fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale și

înregistrat sub nr. 12244/ CC.

A

constatat instanța de fond că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 a fost parcursă în cauză, iar în urma efectuării

raportului de evaluare a fost stabilită valoarea-imobilului notificat de

reclamantă la suma de 403.128 lei, din care au fost însă deduse despăgubirile

încasate de reclamantă la data preluării imobilului, actualizate, în acord cu

prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 republicată și cele ale pct.

11.5 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate

prin H.G. nr. 250/2007.

Ulterior,

în ședința din data de 29 ianuarie 2010, a fost supusă aprobării emiterea, în

favoarea reclamantei, a unei decizii conținând titlul de despăgubire în cuantum

de 346.431,78 lei, suma rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum

de 56.696.22 RON, respectiv 77.533,60 ROL, încasate în anul 1989, actualizate

cu coeficientul de actualizare, din valoarea stabilita în raportul de evaluare

întocmit în Dosarul nr. 12244/ CC.

Constatând

că, până la data pronunțării hotărârii, în cauză nu a fost emisă în favoarea

reclamantei decizia conținând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut

în speță încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.

1 din Protocolul nr. l adițional la Convenție, imputabilă pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a manifestat pasivitate în

exercitarea atribuțiilor care i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurilor

administrative în discuție.

Curtea

a admis cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată cu motivarea că pârâta a formulat concluzii de respingere a cererii

reclamantei și nu și-a îndeplinit atribuțiile care i-au fost stabilite prin

lege pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cadrul

procedurilor administrative în discuție, determinând prin atitudinea sa

declanșarea prezentului proces, astfel că se află în culpă procesuală,

nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Comisia

a arătat în esență:

- În mod greșit

instanța de fond a reținut suma de 346.431,78 lei drept cuantum al despăgubirilor

care să fie consemnat în decizia conținând titlul de despăgubire.

În speță procedura

administrativă prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost parcursă, Dosarul

nr. 12244/ CC a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire

în natură, fiind trimis spre evaluare. În urma efectuării raportului de

expertiză a fost stabilită valoarea imobilului notificat din care au fost

deduse despăgubirile încasate de reclamantă la data preluării imobilului.

După aprobarea

emiterii deciziei în cuantumul arătat s-a constatat faptul că au fost deduse

numai despăgubirile încasate de reclamantă pentru construcția demolată nu și

pentru terenul notificat.

- În ceea ce privește

obligarea recurentei la cheltuieli de judecată consideră recurenta că acest

capăt de cerere este neîntemeiat deoarece a recunoscut implicit dreptul subiectiv

al reclamantei și pretențiile acesteia.

Analizând cererea de

recurs, normele legale incidente precum și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește

stabilirea sumei de 346.431,78 lei drept cuantum al despăgubirilor, se reține

că din înscrisul depus de recurent nu rezultă că suma respectivă a fost

achitată pentru teren sau pentru construcție, fiind de notorietate faptul că

despăgubirile pentru terenuri în baza Decretului Lege nr. 393/1988 nu s-au

acordat.

Prin urmare se

consideră că nu s-a dovedit această împrejurare.

- Referitor la plata cheltuielilor

de judecată se reține că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a

prevederilor art. 274 și art. 275 C. proc. civ.

Astfel nu se poate

aprecia că recurentul nu a fost pus în întârziere, acest lucru a fost declanșat

de neemiterea deciziei privind Titlu de despăgubire deși procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 (Titlul VII) a fost parcursă și

s-a aprobat emiterea deciziei.

Împrejurarea că

reclamanta a formulat mai multe acțiuni cu același obiect este un argument

pentru a considera că recurenta a fost pusă în întârziere.

Cum recurenta a căzut

în pretenții, în mod corect a fost obligată aceasta la cheltuieli de judecată.

Față de cele arătate

mai sus, constatând că nu sunt motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței

recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 226 din data de 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2011.