ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții T.L.C. și T.M. au chemat în

judecată Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să

dispună obligarea pârâtei să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubire

pentru suma de 112.286,40 RON actualizată în raport de 02 martie 2005.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin Dispoziția nr. 5418 din 02 martie 2005 emisă de Primarul

municipiului Craiova s-a dispus să se acorde numitului Ț.M. măsuri reparatorii

în echivalent, în cuantum de 1.122.864.004 RON, pentru un imobil cerut spre

restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 și imposibil de restituit in natură.

S-a arătat că

dispoziția și întreaga documentație aferentă au fost înaintate Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Că deși au trecut aproape 5

ani de când dosarul se află la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor nici până în prezent nu a fost emisă decizia.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă,

dosarul fiind înregistrat și a fost analizată legalitatea cererii de respingere

a cererii de restituire în natură.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

507 din 15 noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și

a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 5418 din 2

martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că prin comportamentul pârâtei se ajunge

la o încălcare atât a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât

și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, apreciindu-se că

absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă,

incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor garantate de art. 1 din

Protocolul nr. 1.

S-a mai reținut că,

procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie desfășurate

într-un termen rezonabil și, că depășirea unui termen de 10 ani de la data

formulării cererii de acordare a măsurilor reparatori constituie deja o încălcare

a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut încălcarea dispozițiilor

privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, întrucât

procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005

este una complexă, implicând parcurgerea mai multor etape obligatorii.

Pe de altă parte,

aceste etape sunt condiționate de ordinea de soluționare a dosarelor, decisă de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta conchide

arătând că instanța, în mod greșit, a reținut existența depășirii termenului

rezonabil fără a ține seama de faptul că dosarul privind acordarea de

despăgubiri face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului

Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

Cât privește

adoptarea deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 de către Comisia Centrală

s-a reținut că aceasta are drept scop respectarea principiului egalității în

drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la

înființare (2005).

Recursul este fondat,

urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel fiind, în

speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

conform cărora:

- alin. (1):

„Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.”,

- alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost

soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor

conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de

acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de

zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a

ordinelor.”

- alin. (2

1

):

„Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate

pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior

exercitării controlului de legalitate de către acesta.”

- alin. (2

2

):

„Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi

însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de

entitatea învestită cu soluționarea notificării”.

- alin. (3): „În

termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul

Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va

proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către

Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură

reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- alin. (4): „Pe

baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.”

- alin. (5):

„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire

în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului

sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.”

- alin.

(6):

„După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”

În alineatul 8 se

arată că dispozițiile alin. (1), (2) și (7), care reglementează procedura de

emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și

deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr.

10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus

sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8),

titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

În cauză este

necontestat că reclamanții T.L.C. și T.M. au solicitat în contradictoriu cu

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei de a le emite

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.122.86,40 RON

actualizată în raport de 2 martie 2005, pe considerentul că prin Dispoziția nr.

5418 din 2 martie 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova, s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum 1.122.864.004 RON

pentru un imobil cerut spre restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 și imposibil

de restituit în natură.

Admițând acțiunea

formulată de reclamanți împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, instanța de fond a reținut, în esență, că, deși legea nu impune

un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce a fost înlocuită cu

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie  2008 s-a stabilit o modalitate aleatorie de

selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici

uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un

interval de 10 ani de la data formulării cererii poate fi însă apreciată ca reprezentând

o încălcare a dreptului reclamanților la soluționarea cererilor într-un termen

rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

Este adevărat că

Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor

privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, nici în Decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca

durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul

rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să

guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul

operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul

realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime

ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens,

trebuie menționată Recomandarea C.M. (2007/7) privind buna administrare, prin

care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor

membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca

administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un

termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care

există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca

urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a

Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată

din T.V.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000,

cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept

fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art.

41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate

în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.

Or, având în vedere

dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele

cuprinse în legislația primară – Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și

în reglementările secundare – H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în

cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca

scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului

Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o

bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a

cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.

Pe de altă parte,

trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că

termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6

paragraful 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor

administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către

organele administrației publice centrale sau locale.

Cu toate acestea,

dosarul reclamanților, în care a fost emisă Dispoziția nr. 5418 din 2 martie 2005

a Primarului Municipiului Craiova, nu a fost soluționat, până la data

pronunțării sentinței.

În raport cu data

declanșării procedurii administrative și cu data înregistrării dosarului la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – precum și în raport cu

importanța cauzei pentru intimații-reclamanți, dar și cu atitudinea de

tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că

în speță a fost încălcat termenul rezonabil de către autoritățile respective,

ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit

ca atitudinea de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de

putere.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. n) din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de

către autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor

competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Or, în cauză, așa cum

s-a argumentat mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu

soluționarea cererii formulate de intimații-reclamanți, și-au exercitat dreptul

de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve

cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului

fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimații-reclamanți.

Înalta Curte,

constată că autoritatea pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri

eficiente pentru soluționarea cererii intimaților-reclamanți, astfel că

susținerile și criticile acesteia sunt fondate, iar instanța de fond a

pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica în sensul

că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la

pronunțarea prezentei decizii.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată,

în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un

termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunțării prezentei decizii.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 507 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că obligă pârâta să emită decizia reprezentând titlu

de despăgubire în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.