ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele V.C., C.D.L., L.M.N., prin procurator L.A., au chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită deciziile reprezentând titlurile de despăgubire pentru diferențele dintre sumele primite ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. și valoarea de piață a acestui imobil conform Dispoziției nr. 31305/2008 a Primăriei Craiova și pentru imobilul din Craiova str. I.C.F.

conform Dispoziției nr. 31306/2008 a Primăriei Craiova, și obligarea la cheltuielile de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 17 aprilie 2001 reclamanții au notificat Primăria Craiova cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin care solicitau diferența dintre suma primită ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele ce fac obiectul notificării și valoarea reală, de piață, a acelor imobile. În anul 1996, ca urmare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 112/1995, s-au analizat actele doveditoare și s-a stabilit că aveau calitatea de persoane îndreptățite, s-au întocmit procesele-verbale de situație, au fost efectuate expertizele pentru evaluare și s-au acordat despăgubiri pentru imobilele în litigiu, despăgubiri ce au fost plafonate la suma de 229.033.200 lei, deși valoarea imobilului fusese stabilită la suma de 422.785.130 lei.

La apariția Legii nr. 10/2001, au solicitat diferența de valoare, conform art. 1 alin. (2) din lege, inițial cererea fiind respinsă, însă după contestarea deciziei respective și a admiterii de către instanță a contestației (irevocabilă prin Decizia nr. 1947/01 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dos. nr. 12132/54/2006), Primăria Craiova a emis două dispoziții (în cauză fiind două imobile distincte), anume Dispozițiile nr. 31305/2008 și nr. 31306/2008, prin care a admis cererea și a dispus plata diferenței actualizate dintre valoarea de piața a imobilelor și suma plafonată primită conform Legii nr. 112/1995. După întocmirea proceselor-verbale de situație a imobilelor și a întregii documentații aferente, Prefectura Dolj a emis „Avizul de legalitate” prin care a constatat că cele două dispoziții sunt legale și, în conformitate cu H.G.

nr. 1095/2005 modificată prin H.G. nr. 128/2008, a predat dosarele Secretariatului Comisiei Centrale. Deși documentația care însoțea cele două dispoziții era completă fiind îndeplinite toate condițiile pentru acordarea despăgubirilor, pârâta a refuzat să emită decizia de despăgubiri și a retrimis dosarele Prefecturii Dolj pentru completare, astfel cum rezultă din Adresa din 10 martie 2009 a Prefecturii Dolj prin care retransmite Primăriei Craiova indicațiile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. La termenul din 30 noiembrie 2009 Primăria Municipiului Craiova a înaintat instanței dosarul ce a stat la baza emiterii Dispozițiilor nr. 31305/2008, respectiv nr. 31306/2008. La 2 noiembrie 2009 s-a depus la dosar o cerere de completare prin care se solicita obligarea pârâtei să declanșeze procedura administrativă și să înregistreze dosarele aferente Dispoziției nr. 31305/2008, respectiv nr. 31306/2008 emise de Primăria Municipiului Craiova.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 500 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamante, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înregistreze dosarele și să emită deciziile reprezentând titlurile de despăgubiri pentru diferențele dintre sumele primite ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1195 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. și valoarea de piață a acestui imobil, conform Dispoziției nr. 31305/2008 a Primăriei Craiova și pentru imobilul din Craiova str. I.C.F. conform Dispoziției nr. 31306/2008 a Primăriei Craiova. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au notificat Primăria Craiova la 17 aprilie 2001 pentru a obține diferențele dintre sumele primite ca despăgubire în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B.

și pentru imobilul din Craiova, str. I.C.F. și valoarea de piață a acestor imobile, iar în urma unui litigiu, Primăria Craiova a emis Dispozițiile nr. 31305/2008 și nr. 31306/2008 pentru imobilele menționate mai sus, prin care s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prefectul județului Dolj a emis Avizul de legalitate nr. 15447/2008 și întreaga documentație a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar dosarele nu au fost înregistrate motivat de lipsa mai multor documente și a restituit această documentație. S-a considerat că pârâta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Cap. V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007 care prevăd că prima etapă a procedurii este reprezentată de transmiterea și înregistrarea dosarelor și, în lipsa înregistrării, nu se poate proceda la evaluare. Apărarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit căreia nu s-a putut emite reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru că dosarul de despăgubire era incomplet a fost înlăturată în raport de prevederile art. 16 alin. (4) din Cap. V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 care prevăd că dosarele se analizează în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Însă, s-a invocat faptul că analiza îndreptățirii solicitantului de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001 este realizată de deținătorul imobilul a cărui restituire se solicită, iar, ulterior, o analiză se face de către instituția prefectului cu ocazia acordării avizului de legalitate al dispoziției emise în procedura Legii nr. 10/2001, conform art. 16 alin. (2 1 ) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. S-a invocat și faptul că actele solicitate de pârâtă sunt inutile deoarece acestea nu pot face dovada imposibilității restituirii în natură a unui imobil ci doar a îndreptățirii persoanei de a beneficia de restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, dar aceste împrejurări nu mai pot fi puse în discuție în situația reclamanților care solicită numai plata diferențelor primite în baza Legii nr. 112/1995 iar calitatea de persoană îndreptățită a fost stabilită prin hotărâri judecătorești.

Instanța de fond a apreciat că în raport de data la care a debutat procedura trecerii a unui termen de 9 ani reprezintă o durată excesivă, de natură a încălca principiul procesului rezonabil și urma a se face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece autoritățile unui stat nu pot să invoce obiecțiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces echitabil pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, considerând-o nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape și numai după parcurgerea lor se emite decizia reprezentând titlu de despăgubire.

În speță, dosarele aferente Dispozițiilor nr. 31305/2008 și nr. 31306/2008 au fost remise Primăriei municipiului Craiova, prin intermediul Instituției Prefectului județului Dolj pentru că s-a constatat existența unei stări de coproprietate la data preluării abuzive, lipsa înscrisurilor privind dovada dreptului de proprietate, identitatea imobilelor notificate, istoricul de arteră și număr poștal pentru fiecare imobil, contractele de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 și ordinul de plată a despăgubirilor primite de reclamanți în temeiul legii amintite.

Legat de susținerile instanței de fond conform cărora Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor analizează numai posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat au fost invocate prevederile pct. 16.5 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 care prevăd înscrisurile ce trebuie să însoțească dispozițiile de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziții care justifică solicitarea privind clarificarea aspectelor legate de coproprietatea existentă la preluare, lipsa dovezii proprietății și a identificării imobilelor notificate. Se susține că recurenta Comisia Centrală „nu a pus în discuție” dreptul reclamanților la despăgubiri aferente imobilelor notificate, așa cum ar susține instanța de fond, ci are menirea de a urmări aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare privind acordarea despăgubirilor juste și rezonabile persoanelor care au dreptul la despăgubiri.

Comisia este conștientă de dificultățile procesului de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dar nici nu poate încălca dispozițiile legale care reglementează acest proces. S-a apreciat că instanța de fond a instituit în sarcina Comisiei Centrale obligații imposibil de executat pentru că nu poate înregistra dosarele decât în măsura în care Primăria municipiului Craiova își îndeplinește obligația de a transmite documentația completă aferentă celor două dispoziții. Mai mult, a fost obligată Comisia Centrală la emiterea deciziei fără a se lua în considerare că este necesară evaluarea, iar raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă, iar răspunsul se comunică și el părților.

Faptul că procedura privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv a început în anul 2001 când s-au formulat notificările, nu poate constitui un argument în susținerea că recurenta Comisia Centrală nu respectă termenul rezonabil pentru că atribuțiile acesteia sunt strict prevăzute de lege. Intimatele V.C., C.D.L. și L.M.N. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Reclamantele au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 pentru achitarea diferențelor dintre suma primită ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru două imobile din Craiova și valoarea de piață a acestor imobile.

Pentru că Primăria municipiului Craiova nu le-a acordat aceste diferențe, în urma unui litigiu finalizat prin Decizia nr. 1947 din 1 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, Primarul municipiului Craiova a emis Dispoziția nr. 31306 din 27 februarie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Craiova str. A.B., județul Dolj, pentru diferența dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului. Prin Dispoziția nr. 31305 din 27 februarie 2008 a Primarului municipiului Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Craiova, str. I.C.F., județul Dolj, tot pentru diferența dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.

Dosarele aferente celor două dispoziții au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dar au fost restituite pe motiv că documentația nu este completă. Instanța de fond a solicitat Primăriei municipiului Craiova să depună la dosar documentația ce a stat la baza emiterii celor două dispoziții și care a fost înaintată și recurentei-pârâte. Din verificarea acestei documentații rezultă că s-au respectat prevederile pct. 16.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. De precizat este faptul că reclamantele sau autoarea lor (P.M.) au fost beneficiari ale unor hotărâri date de Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru cele două imobile pentru care au formulat notificare, potrivit Legii nr. 112/1995.

De altfel, chiar recurenta precizează că nu contestă dreptul reclamantelor de a beneficia de despăgubiri aferente imobilelor notificate. De asemenea, se constată că la dosar există înscrisuri privind dovada dreptului de proprietate (în lipsa acestora reclamantele nu ar fi putut beneficia nici de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995) a bunurilor preluate în baza Decretului nr. 92/1950, istoricul de arteră și numărul poștal pentru fiecare imobil, contractele de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, ordinul de plată a despăgubirilor încasate potrivit aceleiași legi, chiar declarația reclamantelor privind încasarea acestora. Problema coproprietății la data preluării abuzive nu prezintă relevanță, având în vedere că numai reclamantele au formulat notificare iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cotele celorlalți profită moștenitorilor care au formulat notificare, dispoziții care ar trebui să fie cunoscute de reprezentanții recurentei.

Toate acestea dovedesc faptul că restituirea dosarului la Primăria municipiului Craiova putea fi evitată. Este adevărat că recurenta are obligația de a înregistra dosarele ce conțin dispoziții ale unităților deținătoare prin care s-a respins restituirea în natură și care conțin documentația aferentă potrivit Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (pct. 16.5) însă, în condițiile în care documentația este completă, este nejustificat refuzul de înregistrare al dosarului. Cu actele depuse la doar se dovedește că în speță această documentație era completă și exista obligația înregistrării dosarului atunci când Primăria municipiului Craiova o va face, dacă nu a fost înaintat deja dosarul Comisiei Centrale.

În acest fel, instanța de fond nu a fixat o obligație imposibilă pentru recurentă pentru că această obligație va fi îndeplinită în momentul înaintării dosarului de către Primăria municipiului Craiova. Referitor la obligația de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cele două imobile pentru că nu s-a respectat un termen rezonabil criticile din motivele de recurs sunt nefondate. Chiar dacă recurenta nu are o culpă exclusivă în neacordarea despăgubirilor către reclamantă (dispozițiile Primarului municipiului Craiova au fost emise în anul 2008 la finalizarea unui alt litigiu ce se refereau la aceleași imobile) termenul rezonabil se referă la toate autoritățile statului cu atribuții în acest domeniu.

Pentru respectarea termenului rezonabil, statul trebuie să-și organizeze sistemul de funcționare al instituțiilor în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile. Prin obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru reclamante, instanța de fond nu a stabilit o obligație care să fie îndeplinită fără respectarea prevederilor legale prin evaluarea, comunicarea raportului de evaluare, efectuarea eventualelor obiecțiuni la raportul de expertiză, etapă care precede emiterea deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Dacă va fi demarată procedura de evaluare nu se va putea invoca neexecutarea hotărârii judecătorești așa cum se susține în motivele de recurs.

Nu se poate susține că prin admiterea acțiunii reclamantelor, instanța de fond și-a însușit atribuții de legiuitor pentru că soluția adoptată a vizat aplicarea unor dispoziții din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când în legislația internă nu există prevederi legale sau dacă acestea există sunt contrare dispozițiilor din tratatele internaționale la care România este parte, iar această obligație îi revine judecătorului, potrivit art. 20 alin. (2) și art. 11 alin. (2) din Constituția României. În baza art. 274 Cod procedura civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod procedura civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 500 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimatele-reclamante a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.