ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele V.C., C.D.L.,

L.M.N., prin procurator L.A., au chemat în judecată pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată pârâta să emită deciziile reprezentând titlurile de despăgubire pentru

diferențele dintre sumele primite ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995

pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. și valoarea de piață a acestui

imobil conform Dispoziției nr. 31305/2008 a Primăriei Craiova și pentru

imobilul din Craiova str. I.C.F. conform Dispoziției nr. 31306/2008 a Primăriei

Craiova, și obligarea la cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că la data de 17 aprilie 2001 reclamanții au notificat Primăria

Craiova cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, prin care solicitau diferența dintre suma primită ca despăgubiri în

temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele ce fac obiectul notificării și

valoarea reală, de piață, a acelor imobile.

În anul 1996, ca

urmare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 112/1995, s-au analizat actele

doveditoare și s-a stabilit că aveau calitatea de persoane îndreptățite, s-au

întocmit procesele-verbale de situație, au fost efectuate expertizele pentru

evaluare și s-au acordat despăgubiri pentru imobilele în litigiu, despăgubiri

ce au fost plafonate la suma de 229.033.200 lei, deși valoarea imobilului

fusese stabilită la suma de 422.785.130 lei.

La apariția Legii nr.

10/2001, au solicitat diferența de valoare, conform art. 1 alin. (2) din lege,

inițial cererea fiind respinsă, însă după contestarea deciziei respective și a

admiterii de către instanță a contestației (irevocabilă prin Decizia nr.

1947/01 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dos.

nr. 12132/54/2006), Primăria Craiova a emis două dispoziții (în cauză fiind

două imobile distincte), anume Dispozițiile nr. 31305/2008 și nr. 31306/2008,

prin care a admis cererea și a dispus plata diferenței actualizate dintre

valoarea de piața a imobilelor și suma plafonată primită conform Legii nr.

112/1995.

După întocmirea

proceselor-verbale de situație a imobilelor și a întregii documentații

aferente, Prefectura Dolj a emis „Avizul de legalitate” prin care a constatat

că cele două dispoziții sunt legale și, în conformitate cu H.G. nr. 1095/2005

modificată prin H.G. nr. 128/2008, a predat dosarele Secretariatului Comisiei

Centrale.

Deși documentația

care însoțea cele două dispoziții era completă fiind îndeplinite toate

condițiile pentru acordarea despăgubirilor, pârâta a refuzat să emită decizia

de despăgubiri și a retrimis dosarele Prefecturii Dolj pentru completare,

astfel cum rezultă din Adresa din 10 martie 2009 a Prefecturii Dolj prin care

retransmite Primăriei Craiova indicațiile Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

La termenul din 30

noiembrie 2009 Primăria Municipiului Craiova a înaintat instanței dosarul ce a

stat la baza emiterii Dispozițiilor nr. 31305/2008, respectiv nr. 31306/2008.

La 2 noiembrie 2009

s-a depus la dosar o cerere de completare prin care se solicita obligarea

pârâtei să declanșeze procedura administrativă și să înregistreze dosarele

aferente Dispoziției nr. 31305/2008, respectiv nr. 31306/2008 emise de Primăria

Municipiului Craiova.

de fond

Prin Sentința nr. 500

din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamante, a fost

obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

înregistreze dosarele și să emită deciziile reprezentând titlurile de despăgubiri

pentru diferențele dintre sumele primite ca despăgubiri în temeiul Legii nr.

112/1195 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. și valoarea de piață a

acestui imobil, conform Dispoziției nr. 31305/2008 a Primăriei Craiova și

pentru imobilul din Craiova str. I.C.F. conform Dispoziției nr. 31306/2008 a

Primăriei Craiova.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au notificat

Primăria Craiova la 17 aprilie 2001 pentru a obține diferențele dintre sumele

primite ca despăgubire în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în

Craiova, str. A.B. și pentru imobilul din Craiova, str. I.C.F. și valoarea de

piață a acestor imobile, iar în urma unui litigiu, Primăria Craiova a emis

Dispozițiile nr. 31305/2008 și nr. 31306/2008 pentru imobilele menționate mai

sus, prin care s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

Prefectul județului

Dolj a emis Avizul de legalitate nr. 15447/2008 și întreaga documentație a fost

înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar dosarele nu

au fost înregistrate motivat de lipsa mai multor documente și a restituit

această documentație.

S-a considerat că

pârâta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Cap. V Titlul VII,

modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 care prevăd că prima etapă a

procedurii este reprezentată de transmiterea și înregistrarea dosarelor și, în

lipsa înregistrării, nu se poate proceda la evaluare.

Apărarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit căreia nu s-a putut

emite reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru că dosarul

de despăgubire era incomplet a fost înlăturată în raport de prevederile art. 16

alin. (4) din Cap. V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 care prevăd că

dosarele se analizează în privința legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Însă, s-a invocat faptul că analiza îndreptățirii

solicitantului de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001 este realizată

de deținătorul imobilul a cărui restituire se solicită, iar, ulterior, o

analiză se face de către instituția prefectului cu ocazia acordării avizului de

legalitate al dispoziției emise în procedura Legii nr. 10/2001, conform art. 16

alin. (2

1

) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

S-a invocat și faptul

că actele solicitate de pârâtă sunt inutile deoarece acestea nu pot face dovada

imposibilității restituirii în natură a unui imobil ci doar a îndreptățirii

persoanei de a beneficia de restituirea în natură sau la măsuri reparatorii

prin echivalent, dar aceste împrejurări nu mai pot fi puse în discuție în

situația reclamanților care solicită numai plata diferențelor primite în baza

Legii nr. 112/1995 iar calitatea de persoană îndreptățită a fost stabilită prin

hotărâri judecătorești.

Instanța de fond a

apreciat că în raport de data la care a debutat procedura trecerii a unui

termen de 9 ani reprezintă o durată excesivă, de natură a încălca principiul

procesului rezonabil și urma a se face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, deoarece autoritățile unui stat nu pot să invoce

obiecțiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces

echitabil pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr.

247/2005 cuprinde mai multe etape și numai după parcurgerea lor se emite

decizia reprezentând titlu de despăgubire.

În speță, dosarele

aferente Dispozițiilor nr. 31305/2008 și nr. 31306/2008 au fost remise

Primăriei municipiului Craiova, prin intermediul Instituției Prefectului

județului Dolj pentru că s-a constatat existența unei stări de coproprietate la

data preluării abuzive, lipsa înscrisurilor privind dovada dreptului de

proprietate, identitatea imobilelor notificate, istoricul de arteră și număr

poștal pentru fiecare imobil, contractele de vânzare-cumpărare în temeiul Legii

nr. 112/1995 și ordinul de plată a despăgubirilor primite de reclamanți în

temeiul legii amintite.

Legat de susținerile

instanței de fond conform cărora Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor analizează numai posibilitatea restituirii în natură a

imobilului notificat au fost invocate prevederile pct. 16.5 din Normele de

aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 care prevăd înscrisurile ce

trebuie să însoțească dispozițiile de soluționare a notificărilor formulate în

temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziții care justifică solicitarea privind

clarificarea aspectelor legate de coproprietatea existentă la preluare, lipsa

dovezii proprietății și a identificării imobilelor notificate.

Se susține că

recurenta Comisia Centrală „nu a pus în discuție” dreptul reclamanților la

despăgubiri aferente imobilelor notificate, așa cum ar susține instanța de

fond, ci are menirea de a urmări aplicarea corectă a dispozițiilor legale în

vigoare privind acordarea despăgubirilor juste și rezonabile persoanelor care

au dreptul la despăgubiri.

Comisia este

conștientă de dificultățile procesului de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, dar nici nu poate încălca dispozițiile

legale care reglementează acest proces.

S-a apreciat că

instanța de fond a instituit în sarcina Comisiei Centrale obligații imposibil

de executat pentru că nu poate înregistra dosarele decât în măsura în care

Primăria municipiului Craiova își îndeplinește obligația de a transmite

documentația completă aferentă celor două dispoziții.

Mai mult, a fost

obligată Comisia Centrală la emiterea deciziei fără a se lua în considerare că

este necesară evaluarea, iar raportul de evaluare se comunică persoanelor

îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să

răspundă, iar răspunsul se comunică și el părților.

Faptul că procedura

privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv a început

în anul 2001 când s-au formulat notificările, nu poate constitui un argument în

susținerea că recurenta Comisia Centrală nu respectă termenul rezonabil pentru

că atribuțiile acesteia sunt strict prevăzute de lege.

Intimatele V.C.,

C.D.L. și L.M.N. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea

recursului.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantele au

formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 pentru achitarea diferențelor

dintre suma primită ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru două

imobile din Craiova și valoarea de piață a acestor imobile.

Pentru că Primăria

municipiului Craiova nu le-a acordat aceste diferențe, în urma unui litigiu

finalizat prin Decizia nr. 1947 din 1 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă, Primarul municipiului Craiova a emis Dispoziția nr.

31306 din 27 februarie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Craiova

str. A.B., județul Dolj, pentru diferența dintre valoarea încasată potrivit

Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare

a imobilului.

Prin Dispoziția nr.

31305 din 27 februarie 2008 a Primarului municipiului Craiova s-a propus

acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Craiova, str. I.C.F.,

județul Dolj, tot pentru diferența dintre valoarea încasată potrivit Legii nr.

112/1995 actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a

imobilului.

Dosarele aferente

celor două dispoziții au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor dar au fost restituite pe motiv că documentația nu este completă.

Instanța de fond a

solicitat Primăriei municipiului Craiova să depună la dosar documentația ce a

stat la baza emiterii celor două dispoziții și care a fost înaintată și

recurentei-pârâte.

Din verificarea

acestei documentații rezultă că s-au respectat prevederile pct. 16.6 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr.

1095/2005.

De precizat este

faptul că reclamantele sau autoarea lor (P.M.) au fost beneficiari ale unor

hotărâri date de Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru cele

două imobile pentru care au formulat notificare, potrivit Legii nr. 112/1995.

De altfel, chiar

recurenta precizează că nu contestă dreptul reclamantelor de a beneficia de

despăgubiri aferente imobilelor notificate.

De asemenea, se

constată că la dosar există înscrisuri privind dovada dreptului de proprietate

(în lipsa acestora reclamantele nu ar fi putut beneficia nici de despăgubiri în

baza Legii nr. 112/1995) a bunurilor preluate în baza Decretului nr. 92/1950,

istoricul de arteră și numărul poștal pentru fiecare imobil, contractele de

vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, ordinul de plată a

despăgubirilor încasate potrivit aceleiași legi, chiar declarația reclamantelor

privind încasarea acestora.

Problema coproprietății

la data preluării abuzive nu prezintă relevanță, având în vedere că numai

reclamantele au formulat notificare iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 cotele celorlalți profită moștenitorilor care au formulat notificare,

dispoziții care ar trebui să fie cunoscute de reprezentanții recurentei.

Toate acestea

dovedesc faptul că restituirea dosarului la Primăria municipiului Craiova putea

fi evitată.

Este adevărat că

recurenta are obligația de a înregistra dosarele ce conțin dispoziții ale

unităților deținătoare prin care s-a respins restituirea în natură și care

conțin documentația aferentă potrivit Normelor metodologice de aplicare a

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (pct. 16.5) însă, în condițiile în care

documentația este completă, este nejustificat refuzul de înregistrare al

dosarului.

Cu actele depuse la

doar se dovedește că în speță această documentație era completă și exista

obligația înregistrării dosarului atunci când Primăria municipiului Craiova o

va face, dacă nu a fost înaintat deja dosarul Comisiei Centrale.

În acest fel,

instanța de fond nu a fixat o obligație imposibilă pentru recurentă pentru că

această obligație va fi îndeplinită în momentul înaintării dosarului de către

Primăria municipiului Craiova.

Referitor la obligația

de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cele două

imobile pentru că nu s-a respectat un termen rezonabil criticile din motivele

de recurs sunt nefondate.

Chiar dacă recurenta

nu are o culpă exclusivă în neacordarea despăgubirilor către reclamantă

(dispozițiile Primarului municipiului Craiova au fost emise în anul 2008 la

finalizarea unui alt litigiu ce se refereau la aceleași imobile) termenul

rezonabil se referă la toate autoritățile statului cu atribuții în acest

domeniu.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, statul trebuie să-și organizeze sistemul de funcționare

al instituțiilor în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de

dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile.

Prin obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubiri pentru reclamante, instanța de fond nu a stabilit o

obligație care să fie îndeplinită fără respectarea prevederilor legale prin

evaluarea, comunicarea raportului de evaluare, efectuarea eventualelor

obiecțiuni la raportul de expertiză, etapă care precede emiterea deciziei emise

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Dacă va fi demarată

procedura de evaluare nu se va putea invoca neexecutarea hotărârii

judecătorești așa cum se susține în motivele de recurs.

Nu se poate susține

că prin admiterea acțiunii reclamantelor, instanța de fond și-a însușit

atribuții de legiuitor pentru că soluția adoptată a vizat aplicarea unor

dispoziții din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când în

legislația internă nu există prevederi legale sau dacă acestea există sunt

contrare dispozițiilor din tratatele internaționale la care România este parte,

iar această obligație îi revine judecătorului, potrivit art. 20 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) din Constituția României.

În baza art. 274 Cod

procedura civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod procedura

civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 500 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata către intimatele-reclamante a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2011.