ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1947/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1947/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 302 din 3 aprilie 2006, Tribunalul Dolj a admis
contestația formulată de contestatoarele V.C., C.D.L. și L.M.N., în contradictoriu
cu pârâții Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova și a
anulat dispoziția nr. 17146 din 25 noiembrie 2005 emisă de Primarul
municipiului Craiova.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin
notificarea nr. 1772/N/2001, L.A., în calitate de procurator al moștenitorilor
proprietarilor imobilelor situate în Craiova, str. A., str. I.C.F. și str.
I.C.F. a cerut să se acorde despăgubiri reprezentând diferența dintre suma
încasată inițial în temeiul Legii nr. 112/1995 și valoarea corespunzătoare a
imobilelor.
Deoarece L.A. a formulat cererea pentru moștenitorii foștilor
proprietari și nu în nume propriu, mențiunea din dispoziția contestată, în
sensul respingerii notificării pentru că L.A. nu a făcut dovada calității de
persoană îndreptățită, este greșită.
Reține tribunalul, că soluționarea notificării este greșită și în
privința calității de procurator a lui L.A. La data formulării notificării
acesta beneficia de o procură generală, iar ulterior, în anul 2002,
contestatoarele i-au dat procuri speciale, pentru încasarea diferențelor de
despăgubiri cuvenite potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Efectul acestor procuri speciale a fost de confirmare a împuternicirii
dată procuratorului L.A. cu ocazia notificării.
Greșit primăria, la emiterea dispoziției contestate, nu a ținut seama de
procurile speciale acordate de către succesoarele defunctei P.M., proprietara
imobilelor.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 719 din 5 octombrie
2006, a respins apelul declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și
Primarul municipiului Craiova împotriva acestei sentințe, reținând că în mod
corect s-a constatat prin sentința apelată că L.A. a formulat notificarea în
numele moștenitorilor fostei proprietare P.M.
Reține instanța de apel, că procuratorul a fost mandatat anterior, prin
procura generală dată de P.M., pentru încasarea despăgubirilor prevăzute de
Legea nr. 112/1995, iar după decesul acesteia a fost mandatat de moștenitoare
pentru continuarea demersului.
Se mai reține că, față de prevederile art. 1533 C. civ., consimțământul
părților din contractul de mandat este consensual și poate fi exprimat expres
sau tacit. El poate să rezulte din împrejurări care fac neîndoielnică intenția
părților. În plus, prin procurile încheiate în luna aprilie 2002 mandatul a
devenit retroactiv valabil, căci, potrivit art. 1546 C. civ., ratificarea
valorează mandat.
Susținerea apelanților că procurile speciale din luna aprilie 2002 nu
conferă reprezentantului calitatea de a solicita restituirea imobilelor prin
notificare nu este întemeiată, pentru că prin notificare s-au cerut măsuri
reparatorii în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [art. 20
alin. (2) din Legea modificată] și nu restituirea bunurilor.
Reclamantele au calitate procesuală activă în formularea acestei
contestații, deoarece, prin formularea notificării în numele lor, s-a creat un
raport juridic între ele și unitatea investită cu soluționarea cererii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primăria
municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova care, invocând art. 304
pct. 9 C. proc. civ., au susținut că sunt nelegale ambele hotărâri pronunțate
în cauză, deoarece contestatoarele nu au calitate procesuală activă.
Neformulând notificare, dispoziția nu le este opozabilă.
Arată recurenții că, față de prevederile Legii nr. 10/2001, dispoziția
poate fi contestată numai de persoanele care au formulat notificare. De aceea,
în cauză, „calitate procesuală pasivă are L.A., care a formulat notificarea
fără să fi fost împuternicit în condițiile legii”. Se mai arată, că L.A. a
formulat notificarea în calitate de procurator al moștenitorilor proprietarilor
imobilelor fără să le indice numele și nu a atașat mandatul prin care era
împuternicit să formuleze notificarea, iar procurile invocate sunt emise după
formularea notificării.
Recurenții susțin că, față de textul contestației, la data formulării
notificării exista doar o „împuternicire verbală”. Neexistând un mandat din
partea moștenitorilor, nu se poate invoca art. 1546 C. civ., iar acte
doveditoare sunt cele pentru dovedirea dreptului de proprietate și a calității
de persoană îndreptățită, nu și împuternicirile speciale pentru formularea unei
cereri. L.A. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, iar
procurile speciale nu îi conferă calitatea de a solicita imobilele înscrise în
notificare, deoarece a fost împuternicit să încaseze despăgubiri, fără să fie
împuternicit să ceară măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
Deși, corect s-a reținut că L.A. nu a fost împuternicit să solicite
drepturi pentru moștenitorii foștilor proprietari, greșit s-a interpretat
„termenul de completare a dosarelor cu actele doveditoare, precum și art. 3 și art.
4 din Legea nr. 10/2001”.
Termenul pentru formularea notificării nu a fost prelungit, procurile
trebuiau întocmite anterior formulării notificării, iar prin procurile depuse
la dosar L.A. a fost împuternicit să încaseze sumele de bani pentru imobilele
situate în str. A. și I.C.F.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă
încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Susținerea recurenților că reclamantele nu au calitate procesuală activă
nu este întemeiată. Intimatele-reclamante au calitate procesuală, față de
prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Textul consacră dreptul persoanelor care se pretind îndreptățite la
măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 să atace decizia sau, după
caz, dispoziția motivată de respingere a notificării, iar în prezenta cauză,
prin dispoziția contestată, a fost respinsă notificarea formulată de L.A.,
procurator al moștenitorilor proprietarilor imobilelor situate în Craiova,
imobile care au aparținut autoarei reclamantelor.
Deși în notificare se arată în mod expres că L.A. a formulat cererea, în
calitate de procurator al moștenitorilor proprietarilor imobilelor, greșit s-a
respins „cererea formulată de L.A.”, ca și cum acesta ar fi formulat
notificarea în calitate de persoană îndreptățită.
De aceea, susținerea recurenților că numai L.A. avea calitate procesuală
să atace dispoziția nu este întemeiată.
L.A., prin notificare, nu a susținut că se pretinde îndreptățit să
obțină măsuri reparatorii și, pentru că intimatele-reclamante sunt persoanele
care se pretind îndreptățite, în calitatea lor de moștenitoare ale fostului
proprietar, iar notificarea a fost făcută pentru reclamante, acestea au
calitatea să atace dispoziția contestată.
Notificarea a fost formulată de L.A. ca mandatar al reclamantelor
(moștenitoare ale foștilor proprietari) și, față de prevederile art. 1532 și
urm. C. civ., corect s-a reținut prin hotărârea atacată că actul este legal
întocmit.
L.A. a susținut că a fost împuternicit de autoarea reclamantelor, P.M.,
încă din anul 1991 să îndeplinească toate formalitățile pentru retrocedarea
bunurilor, iar la dosar a fost depusă procura autentificată sub nr. 3332, din 7
martie 1991, prin care P.M. a consimțit ca acesta să o reprezinte „la
retrocedarea terenurilor și construcțiilor situate în municipiul Craiova”.
La data de 26 august 1997, prin procura autentificată sub nr. 13362,
reclamantele V.C. și C.D.L. l-au împuternicit pe L.A. să încaseze despăgubirile
acordate conform Legea nr. 112/1995.
Ulterior, L.M.N. (soția procuratorului), prin procura autentificată sub
nr. 3451 din 13 octombrie 1999 și V.C. și C.D.L., prin procura autentificată
sub nr. 6671 din 22 iulie 1999, l-au împuternicit pe L.A. să revendice pentru
acestea imobilul situat în Craiova.
Chiar dacă L.A., care fusese împuternicit de reclamante prin mai multe
procuri să îndeplinească anumite acte, a formulat notificarea în afara
limitelor puterilor sale stabilite prin procurile încheiate anterior datei de
17 aprilie 2001, actul întocmit de acesta este valabil, deoarece a fost
ratificat de intimatele-reclamante, iar ratificarea este posibilă, în raport de
prevederile art. 1546 C. civ.
Din conținutul procurilor speciale, întocmite la 11 aprilie 2002 și 15
aprilie 2002, rezultă că reclamantele l-au împuternicit pe acesta să le
reprezinte în fața autorităților, pentru obținerea de măsuri reparatorii în
baza Legii nr. 10/2001, pentru mai multe imobile, inclusiv cele care fac
obiectul prezentei cauze, iar în contestație se precizează că „mandatul a fost
confirmat prin procurile autentice” și se invocă prevederile art. 1546 C. civ.
Aceste procuri au fost întocmite anterior emiterii dispoziției
contestate și au fost prezentate unității notificate, care le menționează în
dispoziție.
De aceea, corect s-a reținut prin sentința tribunalului, păstrată prin
decizia atacată, că dispoziția contestată, prin care s-a respins cererea
formulată de L.A., este nelegală. Acesta formulase notificarea pentru
moștenitorii proprietarilor imobilelor, iar numele moștenitorilor care au
ratificat actul erau cunoscute la data emiterii dispoziției din procurile
speciale menționate în dispoziția nr. 17146 din 25 noiembrie 2005.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Primăria municipiului
Craiova și Primarul municipiului Craiova va fi respins și, conform art. 274 C.
proc. civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatelor cheltuielile de
judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primăria
municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova
împotriva deciziei civile nr. 719
din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova.
Obligă pe recurenți la plata sumei
de 650 lei, cheltuieli de judecată, către intimații V.C., C.D.L., L.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.