ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6243/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 11571 din 18

iulie 2005, Primarul Municipiului Craiova, a admis notificarea formulată, în

baza Legii nr. 10/2001 de F.C. și a dispus acordarea în favoarea acesteia a

măsurilor reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, în cuantum de

536.339.000 lei, pentru imobilul, imposibil de restituit în natură, situat în

Craiova.

La 17 august 2005, persoana

îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței, în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova și Ministerul Finanțelor

Publice, D.G.F.P. Dolj, să dispună obligarea pârâtelor la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent, pentru întregul imobil, iar nu numai pentru cota

de 5/8 așa cum greșit s-a procedat, în condițiile în care ceilalți moștenitori

nu au formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 62 din 31 ianuarie 2006, a

respins acțiunea, reținând că procedura administrativă reglementată prin

Capitolul V Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu a fost finalizată prin decizia

Comisiei Centrale, situație în care acțiunea apare ca fiind prematur introdusă.

Apelul reclamantei a fost admis de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 667 din 14

septembrie 2006 a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

Tribunalului Dolj, pe considerentul că în mod greșit instanța fondului a

cenzurat legalitatea dispoziției prin prisma legii noi și nu în raport de

reglementările în vigoare la data emiterii acesteia.

Tot astfel, s-a mai reținut,

instanța a omis a se pronunța asupra cotei succesorale în raport de care

trebuie stabilite despăgubirile cuvenite reclamantei, cotă ce trebuia

modificată în raport de conduita pasivă a celorlalți moștenitori care nu au

uzat de procedura prealabilă obligatorie instituită de lege.

În rejudecare, Tribunalul Dolj,

secția civilă, prin sentința nr. 683 din 9 noiembrie 2007, a admis contestația

și a anulat în parte dispoziția, în sensul că a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 134.431 lei (RON).

A menținut celelalte dispoziții ale

actului atacat.

A respins contestația față de

pârâții Statul Român și D.G.F.P. Dolj.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că reclamanta nu se putea prevala de calitatea sa

de moștenitoare legală a defunctului F.E., decedat în anul 1974, întrucât nu

acesta a fost proprietarul deposedat de imobilul în litigiu, în anul 1984.

Or, se arată, imobilul a fost

expropriat de la cele trei proprietare menționate în procesul verbal de preluare

din 9 octombrie 1984, printre care și reclamanta, care nu este îndreptățită să

încaseze despăgubiri mai mari decât cota sa de proprietate.

În esență cu aceeași motivare,

apelul reclamantei a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 52 din 6 februarie 2008.

În cauză a declarat recurs în termen

legal reclamanta F.C. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., reiterează criticile formulate în apel susținând că, potrivit

legii, i se cuveneau despăgubiri pentru întregul imobil, iar nu numai pentru

cota succesorală de 5/8, în condițiile în care ceilalți moștenitori nu au

formulat notificare.

Tot astfel, se mai arată, în

rejudecare nu au fost respectate îndrumările instanței de casare care, potrivit

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului asupra problemelor de drept dezlegate.

Recursul se privește ca nefondat

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Instanțele au reținut corect că

datele cauzei nu se regăsesc în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, text potrivit căruia de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege, profită ceilalți

moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de

restituire.

Astfel, imobilul în legătură cu care

s-a formulat notificarea, construcție și teren în suprafață de 500 mp, a făcut

obiectul exproprierii în baza Decretului nr. 38/1984, în procesul verbal de

preluare, întocmit la 9 octombrie 1984, fiind menționate ca proprietare

contestatoarea F.C. și fiicele acesteia T.S.G. și M.M.L., care ulterior au

încasat despăgubirile aferente cotei ideale aparținând fiecăreia.

Ca atare, aplicabile în cauză sunt

dispozițiile art. 4 alin. (1) din lege, potrivit căruia în cazul în care

restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale

bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se stabilește în cote părți

ideale, potrivit dreptului comun.

În consecință, în mod corect s-a

reținut, prin decizia atacată, că în lipsa unor notificări formulate de către

celelalte două coproprietare ale imobilului, contestatoarei nu-i pot profita

cotele acestora.

Nefondată este și critica

referitoare la nerespectarea de către instanța de rejudecare a dispozițiilor

art. 315 C. proc. civ., recurenta făcând o vădită confuzie între situația

casării cu trimitere dispusă de către o instanță de recurs și desființarea în

apel, a hotărârii primei instanțe, în situația în care se constată că aceasta a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Este cazul în speță, întrucât Curtea

de Apel Craiova, prin decizia nr. 667 din 14 septembrie 2006, a desființat

prima sentință dată de tribunal pe considerentul că în mod greșit a soluționat

cauza pe excepție, reținând prematuritatea cererii.

În consecință, nici chiar în

virtutea efectului devolutiv al apelului, instanța de control judiciar nu putea

examina ceea ce prima instanță nu a cercetat, respectiv fondul cauzei.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta F.C. împotriva deciziei nr. 52 din 6

februarie 2008 a Curții de Apel Caraiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie

2008.