ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, sub nr. 950/30/2009, la data de 12 februarie 2009, reclamanta I.M. a chemat în judecată pârâții D.M.P.S. Timiș și M.M.F.E.Ș. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7200 lei reactualizată în raport de indicele inflației reprezentând indemnizația lunară ce i se cuvenea pe o perioadă de 2 ani pentru nașterea fiicei sale minore, M.E., la data de 12 februarie 2005. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși la data de 12 februarie 2005, a născut două fetițe gemene, M.E.

și, respectiv, M.T.S., a primit indemnizația de naștere prevăzută de O.U.G. nr. 148/2005 numai pentru una din minore, pe considerentul că este vorba de o singură naștere. Totodată, petiționara a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare, potrivit cărora nașterea ar reprezenta aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, apreciind că acestea vin în contradicție cu art. 6 lit. b) din Legea nr. 272/2004, precum și Declarația Drepturilor Copilului adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în anul 1959. Prin întâmpinare, pârâtul M.M.F.E.Ș. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, secția civilă, în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 9 din O.U.G.

nr. 148/2005, ale H.G. nr. 1682/2008 și ale Legii nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007. Prin Sentința civilă nr. 1345 din 13 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 950/30/2009, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, secția civilă invocată de pârâtul M.M.F.E.Ș., a scos cauza de pe rol și a trimis cauza secției de contencios administrativ spre competentă soluționare. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 5165/30/2009 la data de 26 august 2009. Prin încheierea civilă pronunțată în dosarul nr. 5165/30/2009, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.P.S., a respins cererea de sesizare a Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei nr. 6763 din 15 aprilie 2006, invocată de către reclamantă; a admis cererea de sesizare a Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, invocată de către reclamantă; a prorogat pronunțarea asupra excepției tardivității formulării acțiunii și a excepției prescripției dreptului la acțiune și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 5165/30/2009 la data de 23 martie 2010. Pârâta A.J.P.S.J.

Timiș a depus la dosar întâmpinare, atașată la dosar, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate. Pârâtul G.R. a depus întâmpinare la termenul din 3 mai 2010, atașată la dosar, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 238 din 03 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. Împotriva acestei sentințe a formulat reclamanta I.M., recurs care a fost admis la Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3542 din 15 iulie 2010, în sensul că a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut că în speță trebuie aplicat principiul potrivit căreia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale astfel că în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30 noiembrie 2010. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 23 din 20 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 și a fost constatată nelegalitatea acestor dispoziții.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. În motivarea soluției, instanța de fond a constatat că prin H.G. nr. 1825/2005 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului (M. Of., nr. 704/17.08.2006). Curtea reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la H.G. nr. 1825/2005, „potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii”. De asemenea, aceeași reglementare este identificată și în Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006. Astfel, conform art. 3 alin. (1) din Norme Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la H.G. nr. 1025/2006, „potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii”. În analizarea excepției de nelegalitate Curtea a avut în vedere și aspectele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007, prin care s-a reținut nelegalitatea dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1825/2005. Câta vreme prin H.G. nr. 1025/2006 s-a menținut in articolul 3 aceeași dispoziție legală precizată și în art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1825/2005, Curtea apreciază ca sunt valabile considerentele deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sus-menționata în acest sens și în speța de față. Normele metodologice prevăzute în art. 3 alin. (1) din actul normativ menționat sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise deoarece definiția stabilită pentru noțiunea de „naștere”, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv. Prin definiția dată noțiunii de „naștere” din H.G. nr. 1025/2006 se încalcă acte normative cu forță superioară și se instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.

Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singur dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005 trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. În acest sens, este de menționat că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situat cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective. Curtea a constatat că acordarea indemnizației lunare a fost raportată de legiuitor prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la număr nașterilor, situație în care dispozițiile art. 3 alin. (1) din normele metodologice sunt nelegale.

Definind „nașterea” ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 completează mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat, încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă multiplă. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs A.J.P.S. Timiș, G.R. și M.M.F.P.S. I. În recursul declarat de A.J.P.S. Timiș se critică soluția instanței de fond deoarece H.G. nr. 1025/2006 este un act normativ și nu un act administrativ individual și de aceea și excepția de nelegalitate este inadmisibilă. S-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 23 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

II. În recursul M.M.F.P.S., se critică sentința pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică. Se invocă faptul că instanța de fond trebuia să constate că M.M.F.P.S. nu are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 116/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.P.S., iar A.N.P.S. a preluat atribuțiile și responsabilitățile de administrare și gestionare a prestațiilor sociale de la compartimentele de specialitate din M.M.F.P.S. Se apreciază că, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia să constate inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată deoarece H.G. nr. 1025/2006 este un act cu caracter normativ și nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual.

Pe fond, se consideră că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. S-a făcut o prezentare a legislației în materia indemnizațiilor pentru creșterea copilului, începând cu O.U.G. nr. 148/2005 aprobată prin Legea nr. 7/2007 și se arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 148/2005 nu s-a creat o discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000 republicată, ci s-au eliminat diferențele și discriminările anterioare existente între categorii profesionale care realizează același venit, dar care beneficiau de indemnizații în cuantumuri diferite și nemaifiind plătită din bugetul asigurărilor sociale de stat, în care se ține seama de principiul contributivității, prin acest act normativ s-a creat o situație egală pentru toți beneficiarii.

Au fost invocate prevederile Legii nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din O.U.G.

nr. 148/2005 care prevăd că „începând cu data de 1 ianuarie 2009 persoanele care în ultimul an anterior datei nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap de până la 3 ani, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85 % din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei”; dar și de art. 2 din Legea nr. 239/2009 care prevede „Cuantumul indemnizațiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o asemenea naștere”, dar că acest text a intrat în vigoare la 18 iunie 2009. III.

G.R., în recursul declarat, a criticat soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii”, dar această indemnizație reprezintă un substitut al salariului deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. S-au făcut referiri la Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 și s-a arătat că măsurile de ocrotire a copilului fac obiect de reglementare al altor acte normative. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe cale de consecință, respingerea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: Pentru că unele critici sunt comune, motivele de recurs vor fi analizate în funcție de acest criteriu. În recursul A.J.P.S. Timiș și în recursul M.M.F.P.S., este invocată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate pentru că nu suntem în prezența unui act administrativ individual ci a unui act administrativ cu caracter normativ.

Referitor la aceste critici, se constată că ele sunt nefondate deoarece problema inadmisibilității excepției de nelegalitate pentru acest considerent a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 3542 din 15 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și prin care excepția de nelegalitate a fost respinsă pentru că actul atacat ar fi un act administrativ cu caracter normativ și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se analiza fondul excepției de nelegalitate invocată. Pentru art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin urmare, fiind dezlegată problema de drept, cea a inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată, aceasta nu mai poate fi analizată într-un alt ciclu procesual.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P. se constată că această excepție nu a fost invocată în cadrul litigiului referitor la excepția de nelegalitate invocată ci numai în cadrul litigiului de fond (dosar nr. 5165/30/2009 al Tribunalului Timiș, secția comercială și contencios administrativ). În fața instanței de contencios administrativ ce soluționează o excepție de nelegalitate și potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este obligatorie citarea părților și a emitentului actului. Pentru că M.M.F.P.S. a figurat ca parte în litigiul de fond (dosar aflat pe rolul Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ, dosar nr. 5165/30/2009) a fost citat și în cadrul litigiului ce are ca obiect excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.

Problema calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. va fi soluționată irevocabil în cadrul dosarului de fond, astfel că excepția invocată este nefondată. În privința fondului excepției de nelegalitate, criticile din recursurile G.R. și M.M.F.P.S. sunt nefondate. Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.

Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 adaugă la legea în aplicarea căruia a fost adoptat. Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. De altfel, este de menționat și faptul că Legea nr. 239/2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere. Aceste modificări confirmă faptul că interpretarea dată în Normele metodologice era contrară dispozițiilor legale în baza cărora au fost emise. Referitor la invocarea Deciziei nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curții Constituționale, se constată că acestea se referă la neconstituționalitatea art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/ 2005, dar în prezenta cauză se pune în discuție legalitatea modului în care a fost pus în aplicare prin Normele metodologice. De altfel, practica Înaltei Curți este constantă în a constata nelegalitatea art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006, iar principiul dreptului la un proces echitabil presupune și pronunțarea unor soluții unitare de către instanță, mai ales în cazul jurisdicției supreme. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.M.F.P.S., A.J.P.S. Timiș și G.R. împotriva Sentinței nr. 23 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.