ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3773/2009

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani

la data de 9 martie 2009, reclamantul R.T.C. a chemat în judecată pe pârâta A.J.P.S.

a județului Botoșani, pentru anularea deciziilor 19 decembrie 2008 și 29

ianuarie 2009 emise de pârâtă și obligarea acesteia la plata indemnizației

lunare pentru creșterea copilului, în sumă de 1.200 lei lunar (600 x 2),

începând cu data de 1 decembrie 2008 și până la împlinirea copiilor a vârstei

de doi ani (24 septembrie 2010), actualizată în funcție de indicele de

inflație.

De asemenea, a

invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

raportat la art. 1 și

art.

6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005,

reglementări care constituie temeiul de drept al deciziei din 2009 emisă de pârâta

A.J.P.S. a județului Botoșani.

A motivat, în

esență, că definiția dată noțiunii de „naștere" prin dispozițiile art. 3 alin.

(1) din H.G. 1025/2006 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005, încălcând și prevederile art. 16 alin. (1), art. 49

alin. (1) și (2) din Constituția României, instituind o discriminare între

persoanele aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți

dintr-o naștere multiplă (gemeni) și cei rezultați dintr-o naștere simplă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta A.J.P.S. Botoșani, a invocat lipsa calității sale

procesuale pasive, motivat de faptul că actul administrativ atacat este emis de

Guvernul României și pe fond, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate

ca neîntemeiată.

Guvernul României,

prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu

privire la solicitarea reclamantului de anulare a deciziei din 19 decembrie 2008

emisă de pârâtă și, pe cale de excepție, a solicitat respingerea excepției de

nelegalitate ca inadmisibilă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, doar actele

administrative unilaterale cu caracter individual pot fi atacate cu excepție de

nelegalitate nu și actele administrative unilaterale cu caracter normativ, cum

este și cazul în speță.

Pe fond, a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Cererea

reclamantului privind excepția de nelegalitate a fost înaintată Curții de Apel

Suceava spre competentă soluționare, în conformitate cu art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 115 din 29 mai 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Guvernului României în ce privește anularea deciziei din 19 decembrie 2008 a A.J.P.S.

Botoșani, ca fiind fără obiect.

A respins excepția

inadmisibilității cererii reclamantului privind excepția nelegalității actului

administrativ normativ, invocată de intimatul Guvernul României, ca nefondată.

A admis cererea

reclamantului R.T.C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

Secretariatul General al Guvernului.

A constatat că

dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale în raport de

prevederile art. 1 și

art.

6 alin. (1) din

O.U.G.

nr. 148/2005.

În motivarea

hotărârii s-au reținut următoarele:

Cu privire la

excepțiile invocate:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului României privind solicitarea

reclamantului de anulare a deciziei din 19 decembrie 2008, ține de fondul

cauzei și nu formează obiectul dosarului de față.

Referitor la

excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României, instanța a

constatat-o neîntemeiată.

Pe fond, instanța

a constatat că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din

H.G. nr. 1025/2006 în raport cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 este întemeiată.

Dispozițiile art. 3

alin. (1) din H.G nr. 1025/2006 care definesc nașterea ca fiind „aducerea pe

lume a unuia sau mai multor copii vii" creează posibilitatea interpretării

dreptului de acordare a indemnizației pentru „naștere" și nu pentru toți

copiii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.

Prin art. 1 din

O.U.G. nr. 148/2005 s-a statuat că pentru un copil născut părintele poate

beneficia de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani,

precum și de o indemnizație lunară de 800 lei, așa încât, se poate interpreta

că legiuitorul a dorit ca în situația unei nașteri multiple, fiecare dintre

acești copii să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o

naștere simplă.

De asemenea și în

cuprinsul art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 se prevede că acordarea indemnizației

lunare se raportează la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor.

Prin urmare, prima

instanță a apreciat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea femeilor în vederea creșterii copilului sunt

nelegale în raport de dispozițiile art. 1 și

art.

6

alin. (1) din această ordonanță.

De altfel, aceste

dispoziții a căror nelegalitate o solicită reclamantul a se constata, contravin

și dispozițiile art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

în conformitate cu care, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror

discriminări, iar potrivit art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și

libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite

prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului

drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste

ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate

democratică.

Împotriva acestei

hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., a formulat

recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o nelegală. În motivarea recursului,

s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond

apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința

definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute

de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu

pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de

discriminare.

Recurentul a

învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de

dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile

actului administrativ atacat urmăresc îmbunătățirea echilibrului

social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii

copilului, și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum eronat a

reținut prima instanță.

De asemenea,

recurentul a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter

individual iar nu normativ.

Recursul este

nefondat și va fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce

privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor

administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată, fiind în

mod corect respinsă de instanța de fond.

Astfel, actele

administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând

controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar

chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea,

conform art. 4 alin. (1) din legea sus menționată „Legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2)

al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele

administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter

normativ.

Într-adevăr,

potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția

de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării

în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate

prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ”.

Rezultă, așadar,

din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act

administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data

apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Cu privire la

excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele

recurentului nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care

au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau

care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și

persoana care a fost numită tutore).

Or, definind

nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului

O.U.G.

nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța

de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului

copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate

în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ

iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de

aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între

copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar

primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi

gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Față de cele

arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile

din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică,

recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 115 din 29 mai

2009 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 august 2009.