ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3773/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani la data de 9 martie 2009, reclamantul R.T.C. a chemat în judecată pe pârâta A.J.P.S. a județului Botoșani, pentru anularea deciziilor 19 decembrie 2008 și 29 ianuarie 2009 emise de pârâtă și obligarea acesteia la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în sumă de 1.200 lei lunar (600 x 2), începând cu data de 1 decembrie 2008 și până la împlinirea copiilor a vârstei de doi ani (24 septembrie 2010), actualizată în funcție de indicele de inflație. De asemenea, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, reglementări care constituie temeiul de drept al deciziei din 2009 emisă de pârâta A.J.P.S. a județului Botoșani. A motivat, în esență, că definiția dată noțiunii de „naștere" prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. 1025/2006 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, încălcând și prevederile art. 16 alin. (1), art. 49 alin. (1) și (2) din Constituția României, instituind o discriminare între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere multiplă (gemeni) și cei rezultați dintr-o naștere simplă. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A.J.P.S. Botoșani, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că actul administrativ atacat este emis de Guvernul României și pe fond, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

Guvernul României, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a deciziei din 19 decembrie 2008 emisă de pârâtă și, pe cale de excepție, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual pot fi atacate cu excepție de nelegalitate nu și actele administrative unilaterale cu caracter normativ, cum este și cazul în speță. Pe fond, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamant, ca neîntemeiată. Cererea reclamantului privind excepția de nelegalitate a fost înaintată Curții de Apel Suceava spre competentă soluționare, în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 115 din 29 mai 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României în ce privește anularea deciziei din 19 decembrie 2008 a A.J.P.S. Botoșani, ca fiind fără obiect. A respins excepția inadmisibilității cererii reclamantului privind excepția nelegalității actului administrativ normativ, invocată de intimatul Guvernul României, ca nefondată. A admis cererea reclamantului R.T.C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului. A constatat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale în raport de prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005. În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele: Cu privire la excepțiile invocate: Excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României privind solicitarea reclamantului de anulare a deciziei din 19 decembrie 2008, ține de fondul cauzei și nu formează obiectul dosarului de față. Referitor la excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României, instanța a constatat-o neîntemeiată. Pe fond, instanța a constatat că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 în raport cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 este întemeiată. Dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G nr. 1025/2006 care definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii" creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru „naștere" și nu pentru toți copiii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 s-a statuat că pentru un copil născut părintele poate beneficia de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară de 800 lei, așa încât, se poate interpreta că legiuitorul a dorit ca în situația unei nașteri multiple, fiecare dintre acești copii să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o naștere simplă. De asemenea și în cuprinsul art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 se prevede că acordarea indemnizației lunare se raportează la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor. Prin urmare, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea femeilor în vederea creșterii copilului sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din această ordonanță. De altfel, aceste dispoziții a căror nelegalitate o solicită reclamantul a se constata, contravin și dispozițiile art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar potrivit art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o nelegală. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare. Recurentul a învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum eronat a reținut prima instanță.

De asemenea, recurentul a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar nu normativ. Recursul este nefondat și va fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează. În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată, fiind în mod corect respinsă de instanța de fond. Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea sus menționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ. Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurentului nu sunt întemeiate. Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 115 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.