ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1025/2006, art. 3 alin. (1) și a O.U.G. nr. 148/2005 – art. 1 și art. 6 alin. (1), invocată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta D.M.P.S. Botoșani. În susținerea excepției de nelegalitate, reclamanta P.D. a arătat că dispozițiile legale contestate vin în contradicție flagrantă cu normele constituționale, în sensul că generează tratamente discriminatorii pentru persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25 din 6 februarie 2009, a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, în raport cu O.U.G. nr. 148/2005. Instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere că normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, în raport cu O.U.G. nr. 148/2005. Instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere că normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință pentru acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără o justificare obiectivă.

Împotriva sentinței nr. 25 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal atât A.J.P.S. Botoșani cât și D.M.P.S. a județului Botoșani, prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate ca fiind netemeinică și pe fond admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.J.P.S. Botoșani și respingerea excepției de nelegalitate, și, de către recurenta D.M.P.S. a județului Botoșani, admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată. A învederat recurenta A.J.P.S. Botoșani, prin motivele de recurs, în primul rând, că față de obiectul acțiunii – constatarea nelegalității unor dispoziții dintr-o hotărâre de guvern – nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, recurenta a considerat că excepția de nelegalitate invocată de reclamantă este neîntemeiată, întrucât din coroborarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 cu prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ rezultă indubitabil că în intenția legiuitorului a fost stabilirea indemnizației lunare în funcție de numărul de nașteri și nu după numărul de copii rezultați din fiecare naștere. S-a mai arătat că, practic, indemnizația este un substitut al salariului iar faptul că în discuție sunt gemeni nu conduce la ideea că titularul dreptului ar fi beneficiat de două salarii, respectiv două indemnizații de înlocuire a salariilor. Recurenta D.M.P.S. a județului Botoșani a arătat de asemenea, că prin raportare la obiectul acțiunii, nu are calitatea procesuală pasivă în cauză și că, în situația în care se va aprecia că această calitate subzistă, ea aparține începând cu data de 1 noiembrie 2008 A.J.P.S.

Botoșani. Pe fondul excepției de nelegalitate recurenta a precizat că aceasta este neîntemeiată, cu același argument rezultând din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005: intenția legiuitorului a fost aceea de stabilire a indemnizației lunare în funcție de numărul de nașteri și nu după numărul de copii rezultați din fiecare naștere. La termenul de judecată de azi, instanța de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu motivul de ordine publică referitor la necitarea în cursul judecății în primă instanță a emitentului actului administrativ unilateral cu caracter normativ cu privire la care s-a ridicat excepția de nelegalitate, și a pus acest motiv în dezbaterea părților.

Examinând cu prioritate, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., motivul de ordine publică invocat de instanța de recurs din oficiu, se constată că acesta este întemeiat, astfel că se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) – alin. (3) și art. 313 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Instanța de contencios administrativ se pronunță asupra excepției de nelegalitate, cum dispune expres art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului actului administrativ la care se referă excepția de nelegalitate. Astfel, instanța de fond investită cu soluționarea excepției de nelegalitate este obligată să dea eficiență dispozițiilor art. 85 și următoarele C. proc.

civ., în sensul citării emitentului actului administrativ atacat prin intermediul acestei excepții, în această modalitate dându-se eficiență imperativului respectării a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil, anume cel al contradictorialității și cel al dreptului la apărare. Or, în cauză, soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamanta P.D., s-a făcut fără ca prima instanța, pe parcursul judecății excepției, să procedeze la citarea emitentului actului administrativ unilateral cu caracter normativ atacat pe această cale, anume a Guvernului României. În aceste condiții, fiind necesar ca hotărârea pronunțată în cauză să fie opozabilă autorității publice emitente a actului administrativ atacat pe cale excepției de nelegalitate, se va dispune - în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 5, art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc.

civ., precum și a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, admiterea recursurilor declarate de pârâtele A.J.P.S. Botoșani și D.M.P.S. Botoșani, casarea sentinței civile nr. 25 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele A.J.P.S. Botoșani și D.M.P.S. Botoșani împotriva sentinței civile nr. 25 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.