ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3185/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta B.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea, în

parte, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148 din

2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G.

nr. 1825/2005, având în vedere că prevederile art. 2 alin. (3) al acestor Norme

metodologice sunt nelegale.

În motivare, reclamanta arată că

prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, anexată în copie, a solicitat Tribunalului Arad să constatate nelegalitatea

deciziei nr. 5858 din 01 iulie 2006 a Direcției Județene de Muncă,

Solidaritate Socială și Familie Arad prin care

s-a stabilit ca reclamanta să beneficieze

de o singură indemnizație lunară

pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, în loc de două

indemnizații lunare, câte una pentru fiecare copil.

Prin întâmpinare Guvernul României a

invocat excepția inadmisibilității susținând că potrivit dispozițiilor art. 4

alin. (I) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "legalitatea

unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data

emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate (...)". După cum

reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect

numai actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter

normativ, pentru care legea instituie o alta procedură.

Pe fondul cauzei, a învederat că

actul administrativ este temeinic și legal, solicitând respingerea cererii ca

nefondată.

Prin sentința civilă nr. 378 din 23

noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul

Guvernul României, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I. în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a anulat art. 2 alin. (3) din

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr.

1825/2005.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut că

reclamanta nu a invocat excepția de

nelegalitate a art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.

148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1825/2005, ci a solicitat anularea acestei

reglementări.

În consecință, instanța a reținut că

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu este incident în

prezenta cauză, nefiind vorba despre o excepție de nelegalitate ci despre o

acțiune în anularea unui act administrativ normativ.

În aceste împrejurări, instanța de

fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind aplicabile

dispozițiile invocate de pârât în susținerea acestei excepții.

Pe fond s-a

reținut că definiția dată noțiunii de naștere prin art. 3 din H.G. nr.

1025/2006 încalcă

fără

putere de tăgadă Constituția României, art. 16 și art. 43, principiul

egalității de tratament, instituind discriminări între persoanele aflate în

situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă

(gemeni, tripleți) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

Aceste norme metodologice sunt în

contradicție cu dispozițiile legale

pentru

aplicarea cărora au fost emise și pentru faptul că definiția stabilită pentru

naștere,

ca element de acordare a îndemnizației lunare, creează o discriminare între

persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin

obiectiv.

Desigur că acordarea acestei

îndemnizații a fost raportată prin art.6 al

O.U.G.

nr. 148/2005, la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor, motiv

pentru

care dispozițiile art. 3 din Normele metodologice sunt nelegale.

H.G. nr.

1025/2005 prin art. 3 adaugă la actul normativ în

aplicarea

căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între

copiii proveniți dintr-o naștere

simplă și alta multiplă.

Împotriva hotărârii instanței de

fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul a arătat că dispozițiile

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia

sau mai mulți copii vii".

Concediul și indemnizația de

creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu

handicap, se acordă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și

completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 6 alin.

(1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și

stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după

caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat

copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are

copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.

Așadar, indemnizația se cuvine

pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați,

luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în

vederea adopției.

Textul menționat, cuprins în O.U.G. nr.

148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, iar nu pentru fiecare

copil rezultat în urma unei nașteri.

Recurentul mai arată că, însăși

Curtea Constituțională, examinând excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, a reținut că „actul normativ

instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă

de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din

necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării

creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor".

Ținând cont de cele menționate,

indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere, se acordă o

singură indemnizație.

Indemnizația pentru creșterea

copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau

mai mulți copii.

Astfel, această prestație

înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul salarial

al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru

această formă de sprijin.

Prin urmare, nu se poate reține

pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau

una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată prin actul contestat

are caracterul unui substitut al salariatului, și, în nici un caz, o componentă

a alocației destinate copiilor.

Examinând cauza și sentința recurată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Acordarea indemnizației pentru

creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată,

confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr.

148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De

asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a

avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu

poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la

beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări

obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată

pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act normativ au fost

definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului

de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și

procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice prevăzute în

art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora

au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de

referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între

persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin

obiectiv.

Definind nașterea ca reprezentând

aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr.

1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră

contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin

neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere,

art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în

aplicarea căruia a fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se

referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul

cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a O.U.G. s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Nici referirile la decizia

pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta cauză deoarece

nu a invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006

De altfel, este de menționat și

faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se

majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de

tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de

naștere.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României,

împotriva sentinței civile nr. 378 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.