ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3398/2010

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

202 din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3

alin. (1) din Normele

metodologice

de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în

vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006. excepție invocată de reclamanta G.L.L., în dosarul nr. 9970/63/2009

al Tribunalului Dolj - având ca obiect

cererea

reclamantei în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații

Sociale Dolj

privind constatarea

nelegalității deciziei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului

în vârstă de până la 2 ani, și obligarea pârâtei să-i plătească o indemnizație

pentru creșterea

copilului în sumă de

600 de lei /lună și pentru cel de al doilea copil de la data de 13 septembrie 2007

și

până la data de 12 septembrie 2009.

În consecință, Curtea de Apel Craiova

a constatat nelegalitatea dispozițiilor referitoare la definiția nașterii din

cuprinsul art. 3

alin. (1)

din Normele

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că

definiția

pe care actul

administrativ normativ atacat o dă noțiunii de „naștere'' este în contradicție

cu

dispozițiile ordonanței de urgență în

aplicarea căreia a fost emis și creează o discriminare între

persoane

aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv în

acest sens.

De asemenea,

instanța de judecată a apreciat că excepția inadmisibilității. invocată de

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dolj, nu este întemeiată, reținând

că excepția de

nelegalitate

poate fi ridicată, potrivit Legii nr. 554/2004, cu privire la actele

administrative, atât cele individuale cât și cele normative.

Împotriva

acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

Guvernul României și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dolj.

În motivarea recursurilor, se arată,

în esență, că hotărârea atacată este nelegală,

instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt

nelegale în privința definirii

termenului de „naștere", întrucât

recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o

problemă de nelegalitate sau de discriminare.

Recurenții au

învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de

dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc

îmbunătățirea echilibrului social-economic

al

familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu

reprezintă măsuri de

protecție a copilului așa cum eronat a reținut

prima instanță.

De asemenea,

recurenții au invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate, pe

motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar

nu

normativ.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,

se va reține că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actele

administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând

controlului de legalitate, nu numai pe

calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe,

conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea,

conform art. 4 alin. (1) din legea susmenționată „Legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces,

pe

cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", însă acest

text trebuie

interpretat în corelare

directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază

între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu

caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al

art. 4 din Legea nr. 554/2004, „în cazul în care excepția de nelegalitate

vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a

prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare

la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ".

Rezultă, așadar, din coroborarea

textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a

unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia

în raport cu data apariției

Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Pe fondul cauzei, se va reține, de

asemenea, că argumentele recurenților nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine

pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau, după caz. pentru primii trei copii ai

persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

(persoanele care au adoptat copilul. cărora li s-a încredințat copilul în

vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de

urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea într-o manieră

contrară literei și spiritului O.U.G.

nr.

148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență

la numărul nașterilor, prin neluarea în

considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art.

3

alin. (1)

din H.G. nr. 1025/2006 de

aprobare a Normelor

metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ

în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr. O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai

persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar

prin modul în care a fost definită nașterea, prin

normele metodologice de aplicare a ordonanței

de urgență, s-a creat o

discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul

că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil. în ipoteza

în care

se adoptă doi gemeni, iar pentru

gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că în

mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ

normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6

alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005, sentința

atacată este legală și temeinică, recursurile declarate împotriva acesteia

urmând a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Guvernul României și de Agenția Națională de

Prestații

Sociale Dolj împotriva sentinței nr. 202 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel

Craiova, se

cția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.