ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 236 din 15 iunie 2009,
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (l) din Normele
Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G.
nr. 1025/2006, invocată de reclamanta C.A.E., în dosarul nr. 104/63/2009 al
Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de judecată a reținut, în esență, că definiția pe care actul administrativ
normativ atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile
ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și creează o discriminare
între persoane aflate în situații identice, tară să existe o justificare de
ordin obiectiv în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o
netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții G.R. și A.J.P.S. Dolj,
invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea recursurilor, se arată, în
esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit
că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului
de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (l)
din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu
reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.
Recurenții au învederat, de asemenea, că
măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (l) din
O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat
urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin
susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de
protecție a copilului.
De asemenea, recurenții au reiterat, în
cadrul cererilor de recurs, excepția inadmisibilității excepției de
nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter
individual iar nu normativ.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse
ca atare, pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce privește excepția
inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,
se va reține că aceasta este neîntemeiată, așa cum corect a reținut și prima
instanță de judecată, în considerentele sentinței atacate.
Astfel, actele administrative unilaterale cu
caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe
calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe,
conform art. ll alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform art. 4 alin. (l) din
legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter
individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie
interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care
legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual
și actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din
Legea nr. 554/2004, „în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act
administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,
cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile
legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.
Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de
lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ,
indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr.
554/2004, este admisibilă.
Cu privire la excepția de nelegalitate, în
sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților nu sunt
întemeiate.
Astfel, art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr.
148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că
indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,
după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre
situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,
cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în
plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost
numită tutore).
Or, definind nașterea într-o manieră contrară
literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor
prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în
considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3
alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului
normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la
indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau
pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute
la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul în care a fost
definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de
urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de
exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație
pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru
gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.
Față de cele arătate, apreciind că în mod
corect instanța de fond a reținut că prevederile normative atacate nu sunt
conforme cu dispozițiile art. 1 și 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005,
sentința atacată este legală și temeinică, recursurile declarate împotriva
acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâții
A.J.P.S. Dolj și G.R. împotriva sentinței nr. 236 din 15 iunie 2009 a Curții de
Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
decembrie 2009.