ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2009

HOTĂRÂRE
11.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 236 din 15 iunie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (l) din Normele

Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006, invocată de reclamanta C.A.E., în dosarul nr. 104/63/2009 al

Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de judecată a reținut, în esență, că definiția pe care actul administrativ

normativ atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile

ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și creează o discriminare

între persoane aflate în situații identice, tară să existe o justificare de

ordin obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o

netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții G.R. și A.J.P.S. Dolj,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

În motivarea recursurilor, se arată, în

esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit

că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului

de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (l)

din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu

reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.

Recurenții au învederat, de asemenea, că

măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (l) din

O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat

urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de

protecție a copilului.

De asemenea, recurenții au reiterat, în

cadrul cererilor de recurs, excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter

individual iar nu normativ.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse

ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,

se va reține că aceasta este neîntemeiată, așa cum corect a reținut și prima

instanță de judecată, în considerentele sentinței atacate.

Astfel, actele administrative unilaterale cu

caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe

calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe,

conform art. ll alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (l) din

legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie

interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care

legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual

și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din

Legea nr. 554/2004, „în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act

administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,

cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile

legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de

lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ,

indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr.

554/2004, este admisibilă.

Cu privire la excepția de nelegalitate, în

sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților nu sunt

întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Or, definind nașterea într-o manieră contrară

literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor

prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în

considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3

alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la

indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul în care a fost

definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de

urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de

exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație

pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru

gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că în mod

corect instanța de fond a reținut că prevederile normative atacate nu sunt

conforme cu dispozițiile art. 1 și 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005,

sentința atacată este legală și temeinică, recursurile declarate împotriva

acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de pârâții

A.J.P.S. Dolj și G.R. împotriva sentinței nr. 236 din 15 iunie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-08-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3776/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 102 din 20 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate
ÎCCJ 2009-08-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3778/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 214 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a
ÎCCJ 2009-08-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 219 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor ar
ÎCCJ 2010-01-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2010
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 181/CA/2009-P.I. din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis exce
ÎCCJ 2010-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2498/2010
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 325 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalita
Sursă