ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 181/CA/2009-P.I. din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamanta T.I.C., în dosarul nr. 652/83/2009 al Tribunalului Satu Mare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că definiția pe care actul administrativ normativ atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și creează o discriminare între persoane aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare și Guvernul României, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursurilor, se arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare. Recurenții au învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. De asemenea, recurenții au reiterat, în cadrul cererilor de recurs, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar nu normativ. I. Recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare este tardiv.

Astfel, conform art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s oluția instanței de contencios administrativ asupra excepției de nelegalitate este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere . Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată pârâtei la data de 28 octombrie 2009 și că aceasta a declarat recurs la data de 13 noiembrie 2009, așa cum rezultă din mențiunea efectuată pe cererea de recurs cu ocazia înregistrării acesteia la instanța de fond (fila 8 – dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile. Conform art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și că recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate și să decidă în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat. II. Recursul pârâtului Guvernul României este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, așa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate dar chiar și pe calea acțiunii directe. De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „ În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ ”. Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurentului nu sunt întemeiate. Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare împotriva sentinței nr. 181/CA/2009-P.I. din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.