ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 181/CA/2009-P.I.

din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele

Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006, invocată de reclamanta T.I.C., în dosarul nr. 652/83/2009 al

Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de judecată a reținut, în

esență, că definiția pe care actul administrativ normativ

atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu

dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia

a fost emis și creează o discriminare între persoane aflate în

situații identice, fără să existe o justificare de ordin

obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu

Mare și Guvernul României, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursurilor, se arată,

în esență, că hotărârea atacată este nelegală,

instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului

atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”,

întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu

reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.

Recurenții au învederat, de

asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute

de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate

de prevederile actului administrativ atacat urmăresc

îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu

reprezintă măsuri de protecție a copilului.

De asemenea, recurenții au reiterat,

în cadrul cererilor de recurs, excepția inadmisibilității excepției

de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act

administrativ cu caracter individual iar nu normativ.

I. Recursul declarat de pârâta Agenția

Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare este tardiv.

Astfel, conform art. 4 alin. (3) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s

oluția

instanței de contencios administrativ asupra excepției

de nelegalitate este supusă recursului, care se declară în termen

de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și

cu precădere

.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată

a fost comunicată pârâtei la data de 28 octombrie 2009 și că

aceasta a declarat recurs la data de 13 noiembrie 2009, așa cum

rezultă din mențiunea efectuată pe cererea de recurs cu ocazia

înregistrării acesteia la instanța de fond (fila 8 – dosar recurs),

depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile.

Conform art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.,

neexercitarea oricărei căi de atac în

termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că recursul nu a

fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 și că recurenta nu a pretins și nu a dovedit

că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac,

printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să

facă aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus

invocate și să decidă în sensul respingerii recursului ca tardiv

formulat.

II. Recursul pârâtului Guvernul

României este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce

vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a

actelor administrative normative, se va reține că aceasta este

neîntemeiată.

Astfel, așa cum rezultă

din prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative

unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de

legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate dar chiar și

pe calea acțiunii directe.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1)

din legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ

unilateral

cu caracter individual

poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din

oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text

trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași

articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele

administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter

normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2)

al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „

În cazul în care

excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis

anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate

urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ

”.

Rezultă, așadar, din

coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a

unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport

cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Cu privire la excepția de

nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele

recurentului nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru

fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei

copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la

art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a

încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și

persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005

și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de

urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare

a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005

se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din

același act normativ iar prin modul în care a fost definită

nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de

urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii

născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în

cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în

ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți

în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că

prevederile normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1

și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este

legală și temeinică, recursul declarat de pârâtul Guvernul

României împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare

împotriva sentinței nr. 181/CA/2009-P.I. din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de pârâtul

Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2010.