ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 219 din 18 mai 2009, Curtea

de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, a admis excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, invocată de

reclamanta V.D.C., în dosarul nr. 621/117/2009 al Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că definiția pe care actul

administrativ normativ atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție

cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și, prin

discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situații identice,

poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși

scopul pentru care a fost adoptat.

Împotriva acestei hotărâri,

în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., a formulat recurs

pârâtul Guvernul României, considerând-o nelegală.

În motivarea recursului,

Guvernul României arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală,

instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale

în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea

drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru

fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de

nelegalitate sau de discriminare, iar prima instanță nu avea competența de a da

o definiție proprie anumitor termeni.

Recurentul a învederat, de

asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 din

O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ normativ

atacat trebuie interpretate prin prisma echilibrului dintre principiul

protecției familiei, pe de o parte, și cel al protecției interesului public în

administrarea fondurilor publice, pe de altă parte.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede

că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri

sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Or, definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 2 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005

se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele

trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar la modul

cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de

urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de

exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație

pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru

gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale,

instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ normativ

atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005,

sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia

urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 219 din 18 mai 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2009.