ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2500/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 47 din 25

februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006,

invocată de reclamanta D.A.M., în dosarul nr. 2261/120/2009 al

Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de judecată a reținut, în esență, că

definiția pe care actul administrativ atacat o dă noțiunii de

„naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței

de urgență în aplicarea căreia a fost emis și creează

o discriminare între persoane aflate în situații identice, fără

să existe o justificare de ordin obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs Guvernul

României, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată,

în esență, că hotărârea atacată este nelegală,

instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului

atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”,

întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu

reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.

Recurentul a învederat, de asemenea,

că măsurile de protecție socială prevăzute de

dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de

prevederile actului administrativ atacat urmăresc

îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu

reprezintă măsuri de protecție a copilului.

Recursul este nefondat și va fi

respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului

prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai

persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin.

(2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat

copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în

plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Or, definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005

și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de

urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare

a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005

se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în

una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act

normativ iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin

normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei,

de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi

o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi

gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda

o singură indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că

prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006

nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru aplicarea cărora au fost emise, se constată

că sentința atacată este legală și temeinică,

recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței nr. 47 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.