ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5677/2009

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul U.I. a chemat în judecată pârâții

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Agenția Județeană de Prestații

Sociale Vaslui, și Guvernul României, contestând decizia nr. 2764 din 06 ianuarie

2009 a Agenției Județene de Prestații Sociale Vaslui și răspunsul cu din 06 ianuarie

2009, emis de aceeași instituție.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia sus-menționată a fost stabilită o indemnizație

de 600 RON lunar, pentru creșterea a doi gemeni, făcându-se discriminare între copiii

proveniți dintr-o naștere concomitentă și ceilalți copii.

La termenul de judecată

din data de 16 aprilie 2009, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, norme aprobate

prin H.G. nr. 1025/2006.

În motivarea excepției,

s-a arătat că art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005, norme aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, nu sunt în concordanță

cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, potrivit cărora

concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri

sau, după caz, pentru primii trei copii.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 175/CA din 12 octombrie

2009 a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei

în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, constatând nelegalitatea

acestor dispoziții legale.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut, în esență, că definiția pe care actul administrativ

normativ atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile

ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și creează o discriminare

între persoane aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin

obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o neîntemeiată și nelegală, au declarat recurs Agenția Județeană de

Prestații Sociale Vaslui și Guvernul României, invocând prevederile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursurilor,

se arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind

greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului

de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă

o problemă de nelegalitate sau de discriminare.

Recurenții au învederat,

de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ

atacat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea

acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de protecție a

copilului.

De asemenea, recurentul

Guvernul României a invocat, în cadrul cererii de recurs, inadmisibilitatea excepției

de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter

individual, iar nu normativ.

Recursurile sunt nefondate

și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,

se va reține că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actele administrative

unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate,

nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe,

conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform

art. 4 alin. (1) din legea sus-menționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale

de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie

interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul

nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative

cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit

alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de nelegalitate

vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei

legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile

legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din coroborarea

textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ,

indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004,

este admisibilă.

Cu privire la excepția

de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților

nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului

prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri

sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a

încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în

plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea

în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare

a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea

căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul

în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței

de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare

copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul

unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ

normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursurile declarate

împotriva acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Agenția Județeană de Prestații Sociale Vaslui și de Guvernul României împotriva

sentinței civile nr. 175/CA din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.