ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2764/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA CRAIOVA, solicitând în principal, anularea hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. adoptate la data de 15 aprilie 2008 și în subsidiar, anularea hotărârilor adoptate la pct. IX și respectiv X.2 de pe ordinea de zi a A.G.E. Prin sentința nr. 17 din 8 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dol, secția comercială, s-a respins cererea reclamantei, cu motivarea că la cele două adunări generale, au fost reprezentați atât reclamanta, cât și pârâta, iar reprezentantul reclamantei a votat pentru aprobarea tuturor chestiunilor aflate pe ordinea de zi a ședinței A.G.O.A.

și a celor aflate pe ordinea de zi a ședinței A.G.E.A., mai puțin pct. IX și X. În ceea ce privește reprezentarea acționarilor în cadrul adunărilor generale, având în vedere că legea nu cere autentificarea procurii pentru valabilitatea hotărârilor adoptate, instanța a constatat că acționarul F. a fost legal reprezentat, prin întocmirea unei procuri speciale, potrivit dispozițiilor art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. A mai reținut instanța că prin hotărârile a căror anulare se solicită, A.G.E.A. a aprobat lista candidaților la funcția de administrator a D. și împuternicirea directorului general al A.C.S.A. sau a altei persoane, să propună și să voteze aceste candidaturi în A.G.A.

a D. (pct. IX), iar la pct. X.2, a împuternicit consiliul de administrație să încheie orice contract cu F. sau afiliații săi, inclusiv contracte de împrumut fără limită de sumă și fără a fi necesară o aprobare prealabilă a adunării acționarilor, sens în care reclamanta nu a motivat de ce anume ar fi prejudiciată, prin faptul că nu are un reprezentant în acest consiliu de administrație. Referitor la împuternicirea consiliului de administrație de a încheia orice fel de contracte cu F. sau cu reprezentanții acestuia, instanța a constatat că nici în această situație nu se precizează în concret prejudiciul, iar reclamanta nu a făcut dovada că hotărârile au fost adoptate cu intenția clară a prejudicierii acționarilor minoritari.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin decizia nr. 308 din 11 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei S.I.F. O. SA. Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs reclamanta S.I.F. O. SA, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., art. 150 din Legea nr. 31/1990, art. 209 și art. 241 din Legea nr. 297/2004. În argumentarea motivului invocat, recurenta a susținut, în esență, că reprezentarea acționarilor nu se putea realiza decât în baza unei procuri autentice, potrivit dispozițiilor art. 139 din regulament și a condițiilor impuse în convocatorul de ședință, iar față de neîndeplinirea acestor condiții, hotărârile adoptate sunt nelegale.

A mai susținut recurenta că hotărârea A.G.E.A. adoptată la pct. IX este nelegală, deoarece a fost încălcat dreptul la informare al acționarilor, prin nepublicarea în convocatorul de ședință a propunerilor privind alegerea Consiliului de Administrație al SC F. SA. În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii A.G.E.A.

adoptată la pct. X.2, recurenta a susținut că acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de Administrație de a încheia acte de împrumut fără limită de valoare, este contrară dispozițiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004, fiind pe de o parte, contrară convocatorului de ședință, iar pe de altă parte, fiind adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale privind plenitudinea de competență a adunării generale a acționarilor, în ceea ce privește operațiuni de natură patrimonială, având în vedere că acționarul majoritar și-a aprobat o operațiune în care are un interes direct, precum și posibilitatea ca respectivele împrumuturi să poată fi convertite în aport de capital, ceea ce ar conduce la o evidentă inechitate față de ceilalți acționari.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 243 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., se constată a fi nefondată, având în vedere că dispozițiile legale sus menționate nu prevăd obligativitatea dovedirii calității de reprezentant pe baza unei împuterniciri autentificate, ci a unei procuri speciale, în sensul de a avea forma scrisă și din cuprinsul său, să rezulte punctele de pe ordinea de zi a adunării pentru care s-a acordat.

În acest sens, se constată că instanța de control judiciar a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale sus-menționate, reținând că sancțiunea nulității intervine în cazul nerespectării la data emiterii actului, a cerințelor de validitate stabilite de lege și nu de voința părților, în această ultimă ipoteză, fiind posibilă angajarea răspunderii civile, delictuale sau contractuale. Or, în speță, cerințele sancțiunii nulității nu sunt întrunite, având în vedere că legea nu prevede forma autentică pentru validitatea procurii, așa încât, voința părții nu poate suplini sau excede voinței legiutorului. Mai mult decât atât, nu poate opera o eventuală sancțiune a nulității, atâta timp cât nu s-a produs nicio vătămare a vreunui drept al acționarilor, iar reprezentanții acestora au fost admiși să voteze pe baza procurii speciale acordate.

Referitor la critica privind nelegalitatea hotărârilor A.G.E.A. pct. IX și X.2, se constată de asemenea a fi nefondată, având în vedere că dreptul la informare al acționarilor a fost respectat, hotărârile cuprinzând măsuri negociate prin contractul de privatizare. În ceea ce privește abuzul de majoritate, nici această critică nu poate fi reținută, instanța constatând în mod corect că în cauză, convocatorul a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile legate de informarea exactă a acționarilor, potrivit dispozițiilor art. 117, art. 117 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 și Legii nr. 297/2004. În ceea ce privește desemnarea candidaților din partea A.C.S.A., pentru alegerea membrilor Consiliului de Administrație al D., se constată că și pe acest aspect a fost respectat dreptul la informare al acționarilor, având în vedere dispozițiile cuprinse la punctul IX de pe ordinea de zi a A.G.E.A.

Totodată, aceștia aveau dreptul de a propune candidați pentru ocuparea acestor funcții și de a consulta lista completă a candidaturilor, începând cu data de 4 aprilie 2008. Referitor la critica privind abuzul de majoritate, în adoptarea hotărârii cuprinsă la pct. X.2, se constată că nici aceasta nu poate fi reținută, având în vedere atât dispozițiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, cât și cele ale O.G. nr. 25/2002, privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale.

În mod corect a reținut instanța de control judiciar că sancțiunea aplicabilă abuzului de majoritate este fie angajarea răspunderii civile delictuale a acționarului majoritar, fie anularea hotărârii A.G.A., adoptată cu încălcarea acestui principiu, însă în speță, aprobarea listei candidaților nominalizați la funcția de administrator în D., nu este de natură a afecta interesul societar, nefiind o măsură fundamentală pentru societate, prin care să se producă vreun prejudiciu societății. Pe de o parte, deși era atribuția consiliului de administrație a A.C.S.A., lista persoanelor susținute de A.C.S.A. în cadrul adunării generale a D. a fost pusă în discuție în cadrul adunării generale ce face obiectul prezentului litigiu, iar pe de altă parte, reclamanta trebuia să facă dovada că această hotărâre este contrară interesului societar.

Așa fiind, susținerea recurentei potrivit căreia este prezumată vătămarea acționarilor, prin acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de Administrație, rămâne la nivel de simplă afirmație, fără relevanță juridică. Pe de altă parte, nu acționarul majoritar avea obligația dovedirii bunei-credințe în adoptarea hotărârilor atacate, ci recurentei îi revenea obligația dovedirii relei-credințe a acționarului, altfel spus, nerespectarea de către acesta a interesului legitim al societății, prin promovarea interesului personal, mai presus de cel societar. În ceea ce privește referirea recurentei la decizia Comisiei Europene nr. 46/2008, prin care se pretinde că ar face dovada caracterului abuziv al votului acționarului majoritar, se constată că decizia sus menționată nu poartă asupra acestui aspect, ci doar asupra cuantumului prețului de vânzare a A.C.S.A., impunând în sarcina cumpărătorului, obligația de plată a unei sume de 27.000.000 Euro către G.R.

Pentru considerentele ce preced, constatând că nu sunt motive de nelegalitate ce ar putea conduce la modificarea deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. O. SA CRAIOVA, împotriva deciziei nr. 308 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 noiembrie 2009.