ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2764/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA

CRAIOVA, solicitând în principal, anularea hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A.

adoptate la data de 15 aprilie 2008 și în subsidiar, anularea hotărârilor

adoptate la pct. IX și respectiv X.2 de pe ordinea de zi a A.G.E.

Prin sentința nr. 17 din 8

iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dol, secția comercială, s-a respins

cererea reclamantei, cu motivarea că la cele două adunări generale, au fost

reprezentați atât reclamanta, cât și pârâta, iar reprezentantul reclamantei a

votat pentru aprobarea tuturor chestiunilor aflate pe ordinea de zi a ședinței

A.G.O.A. și a celor aflate pe ordinea de zi a ședinței A.G.E.A., mai puțin pct.

IX și X.

În ceea ce privește

reprezentarea acționarilor în cadrul adunărilor generale, având în vedere că

legea nu cere autentificarea procurii pentru valabilitatea hotărârilor

adoptate, instanța a constatat că acționarul F. a fost legal reprezentat, prin

întocmirea unei procuri speciale, potrivit dispozițiilor art. 139 din

Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.

A mai reținut instanța că

prin hotărârile a căror anulare se solicită, A.G.E.A. a aprobat lista

candidaților la funcția de administrator a D. și împuternicirea directorului

general al A.C.S.A. sau a altei persoane, să propună și să voteze aceste

candidaturi în A.G.A. a D. (pct. IX), iar la pct. X.2, a împuternicit consiliul

de administrație să încheie orice contract cu F. sau afiliații săi, inclusiv

contracte de împrumut fără limită de sumă și fără a fi necesară o aprobare

prealabilă a adunării acționarilor, sens în care reclamanta nu a motivat de ce

anume ar fi prejudiciată, prin faptul că nu are un reprezentant în acest

consiliu de administrație.

Referitor la împuternicirea

consiliului de administrație de a încheia orice fel de contracte cu F. sau cu

reprezentanții acestuia, instanța a constatat că nici în această situație nu se

precizează în concret prejudiciul, iar reclamanta nu a făcut dovada că

hotărârile au fost adoptate cu intenția clară a prejudicierii acționarilor

minoritari.

Soluția instanței de fond a

fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin decizia

nr. 308 din 11 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei S.I.F.

O. SA.

Împotriva deciziei sus-menționate,

a declarat recurs reclamanta S.I.F. O. SA, invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 139 din Regulamentul

nr. 1/2006 al C.N.V.M., art. 150 din Legea nr. 31/1990, art. 209 și art. 241

din Legea nr. 297/2004.

În argumentarea motivului

invocat, recurenta a susținut, în esență, că reprezentarea acționarilor nu se

putea realiza decât în baza unei procuri autentice, potrivit dispozițiilor art.

139 din regulament și a condițiilor impuse în convocatorul de ședință, iar față

de neîndeplinirea acestor condiții, hotărârile adoptate sunt nelegale.

A mai susținut recurenta că

hotărârea A.G.E.A. adoptată la pct. IX este nelegală, deoarece a fost încălcat

dreptul la informare al acționarilor, prin nepublicarea în convocatorul de

ședință a propunerilor privind alegerea Consiliului de Administrație al SC F.

SA.

În ceea ce privește

nelegalitatea hotărârii A.G.E.A. adoptată la pct. X.2, recurenta a susținut că

acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de Administrație de a încheia

acte de împrumut fără limită de valoare, este contrară dispozițiilor art. 150

din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004, fiind pe de o parte,

contrară convocatorului de ședință, iar pe de altă parte, fiind adoptată cu

încălcarea dispozițiilor legale privind plenitudinea de competență a adunării

generale a acționarilor, în ceea ce privește operațiuni de natură patrimonială,

având în vedere că acționarul majoritar și-a aprobat o operațiune în care are

un interes direct, precum și posibilitatea ca respectivele împrumuturi să poată

fi convertite în aport de capital, ceea ce ar conduce la o evidentă inechitate

față de ceilalți acționari.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Critica privind aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 243

alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.,

se constată a fi nefondată, având în vedere că dispozițiile legale sus

menționate nu prevăd obligativitatea dovedirii calității de reprezentant pe

baza unei împuterniciri autentificate, ci a unei procuri speciale, în sensul de

a avea forma scrisă și din cuprinsul său, să rezulte punctele de pe ordinea de

zi a adunării pentru care s-a acordat.

În acest sens, se constată

că instanța de control judiciar a făcut o corectă interpretare și aplicare a

dispozițiilor legale sus-menționate, reținând că sancțiunea nulității intervine

în cazul nerespectării la data emiterii actului, a cerințelor de validitate

stabilite de lege și nu de voința părților, în această ultimă ipoteză, fiind

posibilă angajarea răspunderii civile, delictuale sau contractuale. Or, în

speță, cerințele sancțiunii nulității nu sunt întrunite, având în vedere că

legea nu prevede forma autentică pentru validitatea procurii, așa încât, voința

părții nu poate suplini sau excede voinței legiutorului. Mai mult decât atât,

nu poate opera o eventuală sancțiune a nulității, atâta timp cât nu s-a produs

nicio vătămare a vreunui drept al acționarilor, iar reprezentanții acestora au

fost admiși să voteze pe baza procurii speciale acordate.

Referitor la critica privind

nelegalitatea hotărârilor A.G.E.A. pct. IX și X.2, se constată de asemenea a fi

nefondată, având în vedere că dreptul la informare al acționarilor a fost

respectat, hotărârile cuprinzând măsuri negociate prin contractul de

privatizare.

În ceea ce privește abuzul

de majoritate, nici această critică nu poate fi reținută, instanța constatând

în mod corect că în cauză, convocatorul a fost legal întocmit, cuprinzând toate

mențiunile legate de informarea exactă a acționarilor, potrivit dispozițiilor

art. 117, art. 117

1

și 2

din Legea nr. 31/1990 și Legii

nr. 297/2004.

În ceea ce privește

desemnarea candidaților din partea A.C.S.A., pentru alegerea membrilor

Consiliului de Administrație al D., se constată că și pe acest aspect a fost

respectat dreptul la informare al acționarilor, având în vedere dispozițiile

cuprinse la punctul IX de pe ordinea de zi a A.G.E.A. Totodată, aceștia aveau

dreptul de a propune candidați pentru ocuparea acestor funcții și de a consulta

lista completă a candidaturilor, începând cu data de 4 aprilie 2008.

Referitor la critica privind

abuzul de majoritate, în adoptarea hotărârii cuprinsă la pct. X.2, se constată

că nici aceasta nu poate fi reținută, având în vedere atât dispozițiile art.

210 din Legea nr. 297/2004, cât și cele ale O.G. nr. 25/2002, privind unele

măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare

de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale.

În mod corect a reținut

instanța de control judiciar că sancțiunea aplicabilă abuzului de majoritate

este fie angajarea răspunderii civile delictuale a acționarului majoritar, fie

anularea hotărârii A.G.A., adoptată cu încălcarea acestui principiu, însă în

speță, aprobarea listei candidaților nominalizați la funcția de administrator

în D., nu este de natură a afecta interesul societar, nefiind o măsură

fundamentală pentru societate, prin care să se producă vreun prejudiciu

societății. Pe de o parte, deși era atribuția consiliului de administrație a A.C.S.A.,

lista persoanelor susținute de A.C.S.A. în cadrul adunării generale a D. a fost

pusă în discuție în cadrul adunării generale ce face obiectul prezentului

litigiu, iar pe de altă parte, reclamanta trebuia să facă dovada că această

hotărâre este contrară interesului societar. Așa fiind, susținerea recurentei

potrivit căreia este prezumată vătămarea acționarilor, prin acordarea unei

împuterniciri generale Consiliului de Administrație, rămâne la nivel de simplă

afirmație, fără relevanță juridică. Pe de altă parte, nu acționarul majoritar

avea obligația dovedirii bunei-credințe în adoptarea hotărârilor atacate, ci

recurentei îi revenea obligația dovedirii relei-credințe a acționarului, altfel

spus, nerespectarea de către acesta a interesului legitim al societății, prin

promovarea interesului personal, mai presus de cel societar.

În ceea ce privește

referirea recurentei la decizia Comisiei Europene nr. 46/2008, prin care se

pretinde că ar face dovada caracterului abuziv al votului acționarului

majoritar, se constată că decizia sus menționată nu poartă asupra acestui

aspect, ci doar asupra cuantumului prețului de vânzare a A.C.S.A., impunând în

sarcina cumpărătorului, obligația de plată a unei sume de 27.000.000 Euro către

G.R.

Pentru considerentele ce

preced, constatând că nu sunt motive de nelegalitate ce ar putea conduce la

modificarea deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.F. O. SA CRAIOVA, împotriva deciziei nr. 308 din 11 noiembrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 5 noiembrie 2009.