ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3448/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată, la data

de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. 4810/99/2009, Tribunalul Iași a sesizat

Curtea de Apel Iași cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 și art. 3

alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006, invocată din oficiu, la data de 29 septembrie

2009, cu aprecierea că aceasta completează nelegal actul juridic de forță

superioară și încalcă principiul

egalității

de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și cei proveniți

dintr-o sarcină

multiplă.

Curtea, examinând actele și

lucrările cauzei, reține că reclamanta Ț.C.D.

a

dat naștere, la data de 8 octombrie 2008, la doi copii gemeni, Ț.D.M. și Ț.

C.G.

Prin decizia nr.

1241513131080 din 5 mai 2009, A.P.S. i-a acordat o

singură indemnizație lunară pentru

creșterea copilului Ț.D.M., în cuantum de 600 lei, începând cu data de 31

martie 2009.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 70/ CA din 15 martie 2010, a

admis excepția de nelegalitate ridicată de către instanța de judecată în

dosarul nr. 4810/99/2009 al Tribunalului Iași și, a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006 emisă de G.R., în partea

referitoare la definiția nașterii.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 vine în

contradicție nu doar cu actul normativ cu forță juridică superioară, a cărei

aplicare trebuia să o asigure, dar și cu dispozițiile art. 16 din Constituția

României, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a

autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

De altfel, faptul ca, prin definiția

dată noțiunii de „naștere”, s-a ajuns la o restrângere forțată a sferei

persoanelor beneficiare, prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, și s-a

completat în mod nepermis un act normativ cu forță juridică superioară, o

dovedește însăși

intervenția legiuitorului,

care, prin Legea nr. 239/2009, a modificat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005,

stabilind în mod expres și imperativ că indemnizația prevăzută la art. 1

alin.

(1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau

multipleți modificare prin care se înlătură definitiv discriminarea ce s-a

instituit de către G.R., prin definiția dată noțiunii de „naștere”, prin actul

administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul G.R.

În motivarea recursului, se arată,

în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind

greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii

termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare

copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.

Recurentul a învederat, de asemenea,

că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat

urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de

protecție a copilului.

De asemenea, recurentul a reiterat,

în cadrul cererii de recurs, excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter

individual iar nu normativ.

Recursul este nefondat și va fi

respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează;

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,

se va reține că aceasta este neîntemeiată, așa cum corect a reținut și prima

instanță de judecată, în considerentele sentinței atacate.

Astfel, actele administrative

unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de

legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea

acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1)

din legea susmenționată, „Legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual

poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2)

al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele

administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter

normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art.

4 din Legea nr. 554/2004, „

În cazul în care excepția

de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării

în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate

prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ

”.

Rezultă, așadar, din coroborarea

textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ

normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției

Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Cu privire la excepția de

nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților

nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Or, definind nașterea într-o manieră

contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin

neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere,

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se

referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul în care

a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de

urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de

exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație

pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru

gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că

în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile art. 3 alin. (1) din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 nu sunt conforme cu

dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru

aplicarea cărora au fost emise, se constată că sentința atacată este legală și

temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.R.

împotriva sentinței civile nr. 70/ CA din 15 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2010.