ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3448/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată, la data de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. 4810/99/2009, Tribunalul Iași a sesizat Curtea de Apel Iași cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 și art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006, invocată din oficiu, la data de 29 septembrie 2009, cu aprecierea că aceasta completează nelegal actul juridic de forță superioară și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și cei proveniți dintr-o sarcină multiplă. Curtea, examinând actele și lucrările cauzei, reține că reclamanta Ț.C.D. a dat naștere, la data de 8 octombrie 2008, la doi copii gemeni, Ț.D.M.

și Ț. C.G. Prin decizia nr. 1241513131080 din 5 mai 2009, A.P.S. i-a acordat o singură indemnizație lunară pentru creșterea copilului Ț.D.M., în cuantum de 600 lei, începând cu data de 31 martie 2009. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 70/ CA din 15 martie 2010, a admis excepția de nelegalitate ridicată de către instanța de judecată în dosarul nr. 4810/99/2009 al Tribunalului Iași și, a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006 emisă de G.R., în partea referitoare la definiția nașterii. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 vine în contradicție nu doar cu actul normativ cu forță juridică superioară, a cărei aplicare trebuia să o asigure, dar și cu dispozițiile art. 16 din Constituția României, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. De altfel, faptul ca, prin definiția dată noțiunii de „naștere”, s-a ajuns la o restrângere forțată a sferei persoanelor beneficiare, prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, și s-a completat în mod nepermis un act normativ cu forță juridică superioară, o dovedește însăși intervenția legiuitorului, care, prin Legea nr. 239/2009, a modificat prevederile art. 2 din O.U.G.

nr. 148/2005, stabilind în mod expres și imperativ că indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți modificare prin care se înlătură definitiv discriminarea ce s-a instituit de către G.R., prin definiția dată noțiunii de „naștere”, prin actul administrativ contestat. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul G.R. În motivarea recursului, se arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare. Recurentul a învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. De asemenea, recurentul a reiterat, în cadrul cererii de recurs, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar nu normativ.

Recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează; În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată, așa cum corect a reținut și prima instanță de judecată, în considerentele sentinței atacate. Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenționată, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „ În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ ”. Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților nu sunt întemeiate. Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru aplicarea cărora au fost emise, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.R. împotriva sentinței civile nr. 70/ CA din 15 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.