ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2009,

Tribunalul Iași a sesizat Curtea de Apel Oradea cu soluționarea excepției de

nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat

la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, excepție

invocată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană

Pentru Prestații Sociale Iași.

În motivarea

excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că dispozițiile art. 3 alin. (1)

din H.G. nr. 1025/2006 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6

din O.U.G. nr. 148/2005 și instituie discriminări între persoanele aflate în

situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă

(gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă, dând posibilitatea

interpretării privind dreptul de acordare a indemnizației pentru naștere și nu

pentru toți copii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.

Prin Sentința nr.

195/CA - PI din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate și constatând

nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că aceste Norme metodologice sunt în

contradicție cu dispozițiile legale și creează o discriminare între persoanele

aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

H.G. nr. 1025/2006,

prin art. 3, adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat

(O.U.G. nr. 145/2005), încălcând principiul egalității de tratament prevăzut de

art. 16 din Constituția României, instituind discriminări între copiii

preveniți dintr-o naștere simplă și o alta multiplă.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Iași și Guvernul

României au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Agenția Județeană

pentru Prestații Sociale Iași în motivarea recursului, a arătat că solicitarea

reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004

deoarece acesta se referă la legalitatea unui act administrativ individual în categoria

cărora nu intră nicidecum normele de aplicare ale O.U.G. nr. 148/2005 emise de

către Guvernul României prin H.G. nr. 1025/2006, așa cum în mod nelegal a

statuat Curtea de Apel Oradea.

Conform prevederilor

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară

pentru creșterea copilului, ca și stimulentul lunar, se cuvin pentru fiecare

dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați, luați

în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea

adopției.

Textul menționat

prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil

rezultat în urma unei nașteri.

Așadar, rațiunea

acordării indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani

are la bază prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, care la alin. (4), fără

a face distincție între nașterea simplă și nașterea multiplă, precizează în mod

expres că se acordă o singură indemnizație în cazul suprapunerii a două sau

trei situații de natură a genera acest drept.

Se mai arată că, în

accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului

constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate. Prin

urmare, fiind strâns legată de concediul pentru creșterea copilului, nu poate

fi acordată decât o singură indemnizație.

II. Guvernul României

arată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la

prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind

„aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".

Concediul și

indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul

copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările

și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor

art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația

lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3

nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una

dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre

persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea

adopției, sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.

Așadar, indemnizația

se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii

adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori

încredințați în vederea adopției.

Textul menționat,

cuprins în O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere,

iar nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Acordarea

indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii,

o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea

O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din

naștere.

De asemenea, se poate

reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere

situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din

sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii

anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a

fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act

normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru

acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost

prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice

prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca

element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare

între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de

ordin obiectiv.

Definind nașterea ca

reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din

H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță

superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității

de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului

prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una

dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat

copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au

copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana

care a fost numită tutore).

Definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia a fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate

în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ,

iar la modul cum s-a definit nașterea prin Normele metodologice de aplicare a

ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și

cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o

indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar

pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Nici referirile la

decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta cauză

deoarece nu a fost invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1)

din H.G. nr. 1025/2006

De altfel, este de

menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile

art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul

indemnizației se majorează cu 600 RON pentru fiecare copil născut dintr-o

sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil

provenit dintr-o astfel de naștere.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Iași și Guvernul

României împotriva Sentinței civile nr. 195 din 9 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2010.