ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3592/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul lași sub nr.

2462/99/2009 reclamantul P.G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.M.P.S.

a Județului Iași, A.J.P.S. Iași și Guvernul României, anularea deciziei nr.

13125 din 15 august 2007, precum și obligarea pârâtelor la plata indemnizației

lunare pentru creșterea copilului, în sumă de 800 lei lunar, și pentru cel de

al doilea copil, născut la data de 20 aprilie 2007.

Instanța a invocat excepția de

nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, pe motiv

că definiția dată noțiunii de naștere încalcă acte normative cu forță

superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin. (1) și art. 49 alin. (1) și (2)

din Constituția României.

Prin încheierea din 25 martie 2010,

Tribunalul Iași a sesizat Curtea de Apel Iași, în condițiile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a

prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, cererea fiind

înregistrată sub nr. 231/45/2010.

Guvernul României, prin întâmpinare,

a invocat excepția inadmisibilității ridicării excepției de nelegalitate

privitor la actele administrative cu caracter normativ, solicitând respingerea

acesteia, pe motiv că prevederile criticate sunt în concordanță cu dispozițiile

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, definiția dată de art. 3 din H.G. nr.

1025/2006 fiind preluată din Dicționarul explicativ al limbii române, și că

indemnizația pentru creșterea copilului a fost instituită ca măsură de sprijin

pentru familie și nu ca o măsură directă de protecție a copilului.

Curtea, examinând actele și

lucrările dosarului, reține că reclamantul este tatăl a doi gemeni, născuți la

data de 20 aprilie 2007, E. și A. și că, întrucât indemnizația prevăzută de

O.U.G. nr. 148/2005 i-a fost acordată pentru un singur copil, a promovat o

acțiune în anulare a actelor emise de D.M. Iași, în care s-a invocat excepția

de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, care

definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor

copii".

Curtea reține că H.G. nr. 1025/2006

a fost emisă în aplicarea O.U.G. nr. 148/2005 act normativ care, prin art. 1,

stabilește că persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului,

au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de

concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și o

indemnizație lunară.

Din nicio dispoziție inserată în

cuprinsul O.U.G. nr. 148/2005 nu rezultă însă că indemnizația se raportează la

actul nașterii, în sens generic, și nu la cei rezultați din acest proces

biologic, în condițiile în care procesul biologic menționat și-a găsit și alte

definiții decât cea evocată de Guvernul României, printre care poate fi

amintită și cea dată de Dicționarul limbii române moderne, care definește

verbul „naște" ca fiind acțiunea de a naște și rezultatul ei.

Ori este necontestat faptul că, în

cazul unei sarcini gemelare, de tripleți sau multipleți fiecare făt are

propriul său proces de dezvoltare și de naștere, că acesta din urmă nu este

instantaneu pentru toți feții și că fiecare rezultat al procesului biologic

devine, prin faptul nașterii, titular de drepturi și obligații distincte,

opinia Guvernului României privind sensul și semnificația juridică a nașterii

venind în contradicție cu însăși scopul declarat al adoptării O.U.G. nr.

148/2005, care vizează „îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei,

prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării

creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor".

Art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 vine

în contradicție nu numai cu actul normativ cu forță superioară, a cărui

aplicare trebuia să o asigure, dar și cu dispozițiile art. 16 din Constituția

României, Înalta Curte de Casație și Justiție reținând, prin mai multe decizii

de speță, cu valoare de precedent judiciar, că definiția dată nașterii, prin

art. 3 din H.G. nr. 1025/2006, încalcă principiul egalității de tratament,

instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv

între copiii proveniți dintr-o sarcină gemelară și cei proveniți dintr-o

naștere simplă, fără ca să existe o justificare de ordin obiectiv.

Faptul că, din motive ce nu

interesează cauza, Guvernul a urmărit ca, prin definit nașterii, să restrângă

sfera beneficiarilor indemnizației prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005

și că prin această conduită se completează în mod nelegal actul normativ cu

forță superioară, o dovedește și împrejurarea că însăși legiuitorul a

considerat necesar să intervină și să modifice art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005,

stabilind, prin Legea nr. 239 din 10 iunie 2009, că indemnizația prevăzută la

art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de

tripleți sau multipleți, înlăturându-se astfel discriminarea rezultată din

definiția dată nașterii, prin actul administrativ contestat.

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 134/CA din 31 mai 2010 a

admis excepția de nelegalitate invocată din oficiu de către instanța de fond –

Tribunalul Iași – privind acțiunea formulată de reclamantul P.G.G în

contradictoriu cu D.M.P.S., Guvernul României și A.J.P.S.

A constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor

Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 1482005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului referitoare la definiția nașterii.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs pârâții Guvernul României și D.M.S.S.F. Maramureș, solicitând

casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

și respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate.

Recurenții au susținut că

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1825/2005 sunt conforme O.U.G. nr. 148/2005,

care a prevăzut acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de

numărul de copii rezultați în urma nașterii, astfel cum s-a constatat în

decizia nr. 937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională.

Guvernul României a arătat că

instanța de fond nu a avut în vedere că măsurile de protecție socială prevăzute

de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc

îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri

de protecție a copilului, cum sunt cele privind alocația de stat pentru copii.

Recurentul a precizat că norma

legală a recunoscut dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru

familie, chiar dacă aceasta are doi copii gemeni și că aceeași reglementare a

fost menținută de noile norme de aplicare a ordonanței de urgență, aprobate

prin H.G. nr. 1025/2006.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursurile ca

nefondate pentru următoarele considerente:

H.G. nr. 1825/2005 a fost adoptată

pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act normativ au fost

definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului

de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și

procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice prevăzute în

art. 2 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora

au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de

referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între

persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin

obiectiv.

Instanța de fond a apreciat corect

că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr.

148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în

care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind

nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii,

art. 2 din H.G. nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu

forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul

egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și

multiplă.

Recurenții au criticat neîntemeiat

soluția instanței de fond, iar referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie

2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză,

întrucât intimatul-reclamant nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate

prin actul administrativ contestat pe cale incidentă.

De asemenea, sunt fără relevanță în

prezentul litigiu susținerile privind reglementarea cuprinsă în H.G. nr. 1025/2006,

avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului pricinii,

având ca obiect alte forme de protecție socială acordate familiilor cu copii în

vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, cu

începere de la 1 ianuarie 2007.

Față de titlul și obiectul de

reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susținerea

recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a

copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma

legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin

trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.

În consecință, nefiind motive de

casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta

Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 134 din 31 mai 2010 a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.