ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3592/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul lași sub nr. 2462/99/2009 reclamantul P.G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.M.P.S. a Județului Iași, A.J.P.S. Iași și Guvernul României, anularea deciziei nr. 13125 din 15 august 2007, precum și obligarea pârâtelor la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în sumă de 800 lei lunar, și pentru cel de al doilea copil, născut la data de 20 aprilie 2007. Instanța a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, pe motiv că definiția dată noțiunii de naștere încalcă acte normative cu forță superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin. (1) și art. 49 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Prin încheierea din 25 martie 2010, Tribunalul Iași a sesizat Curtea de Apel Iași, în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, cererea fiind înregistrată sub nr. 231/45/2010. Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității ridicării excepției de nelegalitate privitor la actele administrative cu caracter normativ, solicitând respingerea acesteia, pe motiv că prevederile criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, definiția dată de art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 fiind preluată din Dicționarul explicativ al limbii române, și că indemnizația pentru creșterea copilului a fost instituită ca măsură de sprijin pentru familie și nu ca o măsură directă de protecție a copilului.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține că reclamantul este tatăl a doi gemeni, născuți la data de 20 aprilie 2007, E. și A. și că, întrucât indemnizația prevăzută de O.U.G. nr. 148/2005 i-a fost acordată pentru un singur copil, a promovat o acțiune în anulare a actelor emise de D.M. Iași, în care s-a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, care definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii". Curtea reține că H.G. nr. 1025/2006 a fost emisă în aplicarea O.U.G. nr. 148/2005 act normativ care, prin art. 1, stabilește că persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și o indemnizație lunară.

Din nicio dispoziție inserată în cuprinsul O.U.G. nr. 148/2005 nu rezultă însă că indemnizația se raportează la actul nașterii, în sens generic, și nu la cei rezultați din acest proces biologic, în condițiile în care procesul biologic menționat și-a găsit și alte definiții decât cea evocată de Guvernul României, printre care poate fi amintită și cea dată de Dicționarul limbii române moderne, care definește verbul „naște" ca fiind acțiunea de a naște și rezultatul ei. Ori este necontestat faptul că, în cazul unei sarcini gemelare, de tripleți sau multipleți fiecare făt are propriul său proces de dezvoltare și de naștere, că acesta din urmă nu este instantaneu pentru toți feții și că fiecare rezultat al procesului biologic devine, prin faptul nașterii, titular de drepturi și obligații distincte, opinia Guvernului României privind sensul și semnificația juridică a nașterii venind în contradicție cu însăși scopul declarat al adoptării O.U.G.

nr. 148/2005, care vizează „îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor". Art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 vine în contradicție nu numai cu actul normativ cu forță superioară, a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar și cu dispozițiile art. 16 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție reținând, prin mai multe decizii de speță, cu valoare de precedent judiciar, că definiția dată nașterii, prin art. 3 din H.G. nr. 1025/2006, încalcă principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o sarcină gemelară și cei proveniți dintr-o naștere simplă, fără ca să existe o justificare de ordin obiectiv.

Faptul că, din motive ce nu interesează cauza, Guvernul a urmărit ca, prin definit nașterii, să restrângă sfera beneficiarilor indemnizației prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 și că prin această conduită se completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, o dovedește și împrejurarea că însăși legiuitorul a considerat necesar să intervină și să modifice art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, stabilind, prin Legea nr. 239 din 10 iunie 2009, că indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, înlăturându-se astfel discriminarea rezultată din definiția dată nașterii, prin actul administrativ contestat.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 134/CA din 31 mai 2010 a admis excepția de nelegalitate invocată din oficiu de către instanța de fond – Tribunalul Iași – privind acțiunea formulată de reclamantul P.G.G în contradictoriu cu D.M.P.S., Guvernul României și A.J.P.S. A constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 1482005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului referitoare la definiția nașterii. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României și D.M.S.S.F. Maramureș, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. și respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate. Recurenții au susținut că dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1825/2005 sunt conforme O.U.G. nr. 148/2005, care a prevăzut acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, astfel cum s-a constatat în decizia nr. 937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională. Guvernul României a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că măsurile de protecție socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului, cum sunt cele privind alocația de stat pentru copii.

Recurentul a precizat că norma legală a recunoscut dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, chiar dacă aceasta are doi copii gemeni și că aceeași reglementare a fost menținută de noile norme de aplicare a ordonanței de urgență, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente: H.G. nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv. Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din H.G.

nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Recurenții au criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât intimatul-reclamant nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidentă. De asemenea, sunt fără relevanță în prezentul litigiu susținerile privind reglementarea cuprinsă în H.G.

nr. 1025/2006, avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului pricinii, având ca obiect alte forme de protecție socială acordate familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, cu începere de la 1 ianuarie 2007. Față de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială. În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 134 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 august 2010.