ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Iași, reclamantul D.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații

Sociale Iași, anularea deciziei nr. 19567 din 17 februarie 2009, prin care

i s-a stabilit calitatea de titular al drepturilor prevăzute de O.U.G. nr.

148/2005, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru

creșterea copilului, în sumă de 1532 lei, începând cu data de 26

octombrie 2008 ,pentru fiecare dintre cei doi copii născuți la 26 octombrie

2008.

Pe timpul

derulării procesului, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate

a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, în raport cu

dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005.

Tribunalul Iași

a dispus, prin încheiere, sesizarea Curții de Apel Iași cu

excepția de nelegalitate invocată.

În cauză, a

formulat cerere de intervenție Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Prin

întâmpinările depuse, pârâta și intervenientul, precum și Guvernul

României, au invocat excepția inadmisibilitătii excepției de

nelegalitate cu privire la acte administrative cu caracter normativ și au

solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată.

Curtea de Apel

Iași, prin sentința nr. 11/CA din 18 ianuarie 2010, a respins

excepția inadmisibilitătii ridicării excepției de

nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter

normativ, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul D.S.,

în contradictoriu cu Guvernul României și a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a

O.U.G. nr. 148/2005,aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006 emisă de

Guvernul României, în partea referitoare la definiția dată nașterii.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut

următoarele:

Cu privire la

excepția inadmisibilitătii.

S-a avut în vedere

soluția de principiu, adoptată în ședința de la 29

septembrie 2008 de plenul judecătorilor Secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, referitoare la admisibilitatea ridicării excepției de

nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter

normativ.

Pe fondul cauzei.

S-a reținut

că H.G. nr. 1025/2006 a fost emisă în vederea aplicării O.U.G.

nr. 148/2005, prin care se prevede acordarea concediului pentru creșterea

copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și a

indemnizației lunare aferente. S-a avut în vedere că

indemnizația luară menționată nu se raportează la

actul biologic al nașterii sau la numărul de persoane născute,

în cazul unei sarcini gemelare sau de tripleți ori multipleți fiecare

făt având propriul proces de evoluție și de naștere.

S-a mai apreciat

că , în cazul unei sarcini multiple, fiecare făt devine, prin

naștere, titular de drepturi proprii, distincte de ale celorlalți

feți.

Curtea de Apel

Iași a considerat că art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 vine în

contradicție nu numai cu actul normativ cu forță juridică

superioară a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar și cu

prevederile constituționale, care consacră principiul

egalității cetățenilor în fața legii și a

autorităților publice.

La adoptarea

soluției au fost avute în vedere și soluțiile de speță

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

care, cu valoare de precedent judiciar, s-a stabilit că definiția

dată nașterii prin H.G. nr. 1025/2006 încalcă principiul

egalității de tratament, instituind discriminări între persoane

aflate în situații identice, respectiv între copiii dintr-o sarcină

gemelară și cei proveniți dintr-o sarcină simplă,

fără a exista vreo justificare de ordin obiectiv pentru instituirea

acestei diferențieri.

Totodată, s-a

reținut că însuși legiuitorul, prin Legea nr. 239/2009 a

modificat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, stabilit că

indemnizația se acordă fiecărui copil născut dintr-o

sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași au declarat recurs

pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale.

În recursul declarat

de pârâtul Guvernul României este invocată excepția

inadmisibilității în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, considerându-se că excepția e nelegalitate poate

avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu

și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă

procedură.

Pe fondul cauzei,

H.G. nr. 1025/2006 este considerată temeinică și legală,

fiind adoptată în temeiul dispozițiilor constituționale, precum

și al art. III din O.U.G. nr. 44/2006 pentru modificarea și

completarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea

creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993 privind alocația de

stat pentru copii.

Recurentul

susține că indemnizația în discuție se cuvine pentru

fiecare dintre primele 3 nașteri și nu pentru fiecare copil,

respectându-se dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 cu

modificările și completările ulterioare, iar Normele

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr.

1025/2006, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai

multor copii vii.

Se

concluzionează că, indiferent de numărul copiilor

născuți printr-o singură naștere se acordă o

singură indemnizație, Normele metodologice menționate fiind în

deplină concordanță cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 cu

modificările și completările ulterioare, fără a se

putea reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți

dintr-o sarcina simplă și una gemelară. Se susține că

măsura reglementată prin actul contestat are caracterul unui

substitut al salariului și nu o componentă a alocației destinate

copiilor.

Este invocată

Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curții Constituționale.

Recurentul

solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Iași, casarea acestei sentințe

și respingerea excepției de nelegalitate invocată ca fiind

neîntemeiată.

În recursul declarat

de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se apreciază

că instanța fondului a pronunțat o sentință cu

aplicarea greșită a legii, deoarece H.G. nr. 1025/2006 nu este un act

administrativ unilateral cu caracter individual, față de care să

poată fi invocată excepția de nelegalitate, în conformitate cu

prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.

De asemenea, se mai

arată că, potrivit O.U.G. nr. 148/2005 cu modificările și

completările ulterioare, acordarea indemnizației pentru naștere

nu se face pentru fiecare copil rezultat în urma unei singure nașteri, în

scopul ca, pe perioada creșterii copilului, indemnizația

acordată să înlocuiască venitul salarial al părintelui care

îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru

această formă de sprijin.

Se

solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței

atacate, iar pe fond respingerea excepției de nelegalitate, ca

inadmisibilă.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ. în raport cu normele legale incidente și probatoriul

administrat, Înalta Curte constată că nu sunt motive de casare sau

modificare a hotărârii atacate, din următoarele considerente:

1.

Cu privire la excepția invocată:

Excepția

inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate în

cazul unui act administrativ normativ, invocată de emitentul actului, este

neîntemeiată, din economia Legii contenciosului administrativ astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 262/2007 cu trimitere la dispozițiile

art. 11 alin. (4), rezultând că „actele administrative cu caracter

normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând".

La nivelul Înaltei

Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat

în mod constant că excepțiile de nelegalitate privind actele

administrative normative invocate și după intrarea în vigoare a Legii

nr. 262/2007 se soluționează pe fond, nefiind acceptată teza

potrivit căreia aceste excepții ar fi inadmisibile.

2.

Pe fondul cauzei.

Nu se va primi

critica celor doi recurenți, în sensul că intenția legiuitorului

a fost aceea de a asimila indemnizația prevăzută de

ordonanță ca un substitut al salariului.

Instanța

fondului a reținut în mod corect că prevederile art. 3 alin. (1) din

Normele metodologice menționate mai sus sunt în contradicție cu

dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise , din

moment ce definiția dată „nașterii", ca element de

referință în acordarea indemnizației lunare, creează o

discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără

să existe o justificare de ordin obiectiv.

Astfel, în

timp ce acordarea indemnizației lunare a fost raportată la

numărul copiilor născuți (art. 6 din O.UG. nr. 148/2005), iar

„nașterea" a fost definită ca reprezentând „aducerea pe lume a

unuia sau a mai multor copii vii", evident că prin art. 3 alin. (1)

din Normele metodologice, ce face obiectul excepției de nelegalitate se

adaugă/completează în mod nelegal la actul normativ cu

forță superioară în aplicarea căruia au fost adoptate

normele și se încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcina simplă și cei

proveniți dintr-o sarcină multiplă.

Un argument în

plus pentru menținerea soluției pronunțate de Curtea de Apel

Iași este și acela că, în preambulul O.U.G. nr. 148/2008, se

subliniază, între altele, că la adoptarea acestui act normativ s-a

avut în vedere și „necesitatea îmbunătățirii echilibrului

social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea

creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii

natalității și diminuării fenomenului de abandon al

copiilor".

Ca urmare,

pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 din Legea contenciosului administrativ, ambele recursuri vor fi respinse.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de

Guvernul României împotriva sentinței nr. 11l/CA din 18

ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.