ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamantul D.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Iași, anularea deciziei nr. 19567 din 17 februarie 2009, prin care i s-a stabilit calitatea de titular al drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 148/2005, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului, în sumă de 1532 lei, începând cu data de 26 octombrie 2008 ,pentru fiecare dintre cei doi copii născuți la 26 octombrie 2008. Pe timpul derulării procesului, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005. Tribunalul Iași a dispus, prin încheiere, sesizarea Curții de Apel Iași cu excepția de nelegalitate invocată. În cauză, a formulat cerere de intervenție Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Prin întâmpinările depuse, pârâta și intervenientul, precum și Guvernul României, au invocat excepția inadmisibilitătii excepției de nelegalitate cu privire la acte administrative cu caracter normativ și au solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 11/CA din 18 ianuarie 2010, a respins excepția inadmisibilitătii ridicării excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu Guvernul României și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005,aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006 emisă de Guvernul României, în partea referitoare la definiția dată nașterii. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilitătii.

S-a avut în vedere soluția de principiu, adoptată în ședința de la 29 septembrie 2008 de plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la admisibilitatea ridicării excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ. Pe fondul cauzei. S-a reținut că H.G. nr. 1025/2006 a fost emisă în vederea aplicării O.U.G. nr. 148/2005, prin care se prevede acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și a indemnizației lunare aferente. S-a avut în vedere că indemnizația luară menționată nu se raportează la actul biologic al nașterii sau la numărul de persoane născute, în cazul unei sarcini gemelare sau de tripleți ori multipleți fiecare făt având propriul proces de evoluție și de naștere.

S-a mai apreciat că , în cazul unei sarcini multiple, fiecare făt devine, prin naștere, titular de drepturi proprii, distincte de ale celorlalți feți. Curtea de Apel Iași a considerat că art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 vine în contradicție nu numai cu actul normativ cu forță juridică superioară a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar și cu prevederile constituționale, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. La adoptarea soluției au fost avute în vedere și soluțiile de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care, cu valoare de precedent judiciar, s-a stabilit că definiția dată nașterii prin H.G.

nr. 1025/2006 încalcă principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii dintr-o sarcină gemelară și cei proveniți dintr-o sarcină simplă, fără a exista vreo justificare de ordin obiectiv pentru instituirea acestei diferențieri. Totodată, s-a reținut că însuși legiuitorul, prin Legea nr. 239/2009 a modificat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, stabilit că indemnizația se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În recursul declarat de pârâtul Guvernul României este invocată excepția inadmisibilității în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerându-se că excepția e nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură. Pe fondul cauzei, H.G. nr. 1025/2006 este considerată temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul dispozițiilor constituționale, precum și al art. III din O.U.G. nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii.

Recurentul susține că indemnizația în discuție se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri și nu pentru fiecare copil, respectându-se dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, iar Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii. Se concluzionează că, indiferent de numărul copiilor născuți printr-o singură naștere se acordă o singură indemnizație, Normele metodologice menționate fiind în deplină concordanță cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, fără a se putea reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcina simplă și una gemelară.

Se susține că măsura reglementată prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariului și nu o componentă a alocației destinate copiilor. Este invocată Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curții Constituționale. Recurentul solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași, casarea acestei sentințe și respingerea excepției de nelegalitate invocată ca fiind neîntemeiată. În recursul declarat de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se apreciază că instanța fondului a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii, deoarece H.G. nr. 1025/2006 nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, față de care să poată fi invocată excepția de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004. De asemenea, se mai arată că, potrivit O.U.G.

nr. 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, acordarea indemnizației pentru naștere nu se face pentru fiecare copil rezultat în urma unei singure nașteri, în scopul ca, pe perioada creșterii copilului, indemnizația acordată să înlocuiască venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin. Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ.

în raport cu normele legale incidente și probatoriul administrat, Înalta Curte constată că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, din următoarele considerente: 1. Cu privire la excepția invocată: Excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate în cazul unui act administrativ normativ, invocată de emitentul actului, este neîntemeiată, din economia Legii contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 cu trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (4), rezultând că „actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând". La nivelul Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat în mod constant că excepțiile de nelegalitate privind actele administrative normative invocate și după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 se soluționează pe fond, nefiind acceptată teza potrivit căreia aceste excepții ar fi inadmisibile.

2. Pe fondul cauzei. Nu se va primi critica celor doi recurenți, în sensul că intenția legiuitorului a fost aceea de a asimila indemnizația prevăzută de ordonanță ca un substitut al salariului. Instanța fondului a reținut în mod corect că prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice menționate mai sus sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise , din moment ce definiția dată „nașterii", ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv. Astfel, în timp ce acordarea indemnizației lunare a fost raportată la numărul copiilor născuți (art. 6 din O.UG.

nr. 148/2005), iar „nașterea" a fost definită ca reprezentând „aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii", evident că prin art. 3 alin. (1) din Normele metodologice, ce face obiectul excepției de nelegalitate se adaugă/completează în mod nelegal la actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia au fost adoptate normele și se încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcina simplă și cei proveniți dintr-o sarcină multiplă. Un argument în plus pentru menținerea soluției pronunțate de Curtea de Apel Iași este și acela că, în preambulul O.U.G.

nr. 148/2008, se subliniază, între altele, că la adoptarea acestui act normativ s-a avut în vedere și „necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor". Ca urmare, pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ, ambele recursuri vor fi respinse. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Guvernul României împotriva sentinței nr. 11l/CA din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.