ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2159/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 19/CA din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a a dmis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, excepție invocată din oficiu de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 4149/99/2009, având ca obiect cererea reclamantei C.C., în contradictoriu cu pârâții A.J.P.S. Iași și Guvernul României, privind constatarea nelegalității Deciziei nr. 15.501 din 18 februarie 2008 emise de D.M.P.S.

Iași și recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului la suma de 600 lei pentru fiecare din minorii gemeni începând cu data de 11 ianuarie 2008. În consecință, Curtea de Apel Iași a constatat nelegalitatea dispozițiilor referitoare la definiția nașterii din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: H.G. nr. 1025/2006 a fost emisă în aplicarea O.U.G. nr. 148/2005, care, prin art. 1, stabilește că persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară.

Din nicio dispoziție a O.U.G. nr. 148/2005 nu rezultă însă că indemnizația se raportează la actul nașterii, în sens generic, și nu la copiii rezultați din acest proces biologic, în condițiile în care procesul biologic menționat și-a găsit și alte definiții decât cea evocată de Guvernul României, printre care poate fi amintită și cea dată de Dicționarul limbii române modeme, care definește verbul „a naște" ca fiind acțiunea de a naște și rezultatul ei. Ori este necontestat faptul că, în cazul unei sarcini gemelare, de tripleți sau multipleți, fiecare făt are propriul său proces de dezvoltare și de naștere, că acesta din urmă nu este instantaneu pentru toți feții și că fiecare rezultat al procesului biologic devine, prin faptul nașterii, titular de drepturi și obligații distincte, opinia Guvernului României privind sensul și semnificația juridică a nașterii venind în contradicție cu însăși scopul declarat al adoptării O.U.G.

nr. 148/2005, și anume „îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor". Astfel, art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 vine în contradicție nu numai cu actul normativ cu forță superioară, a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar și cu dispozițiile art. 16 din Constituție. A mai reținut instanța că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu valoare de precedent judiciar, s-a reținut că definiția dată nașterii, prin art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, încalcă principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o sarcină gemelară și cei proveniți dintr-o naștere simplă, fără a exista o justificare de ordin obiectiv.

Faptul că, din motive ce nu interesează cauza, Guvernul a urmărit ca, prin definiția dată nașterii, să restrângă sfera beneficiarilor indemnizației prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 și că prin această conduită se completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, o dovedește și împrejurarea că însăși legiuitorul a considerat necesar să intervină și să modifice art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, prin Legea nr. 239/2009, în sensul că indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, înlăturându-se astfel discriminarea rezultată din definiția dată nașterii, prin actul administrativ contestat.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 19/CA din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Printr-un prim motiv de recurs, recurentul-pârât susține că, raportat la prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, cum este și H.G. nr. 1025/2006, pentru care legea instituie o altă procedură, astfel că excepția de nelegalitate invocată în cauză este inadmisibilă.

Printr-un al doilea motiv de recurs, referitor la fondul excepției de nelegalitate, recurentul-pârât susține că H.G. nr. 1025/2006 este un act administrativ temeinic și legal, adoptat în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituție, republicată, ale art. III din O.U.G. nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, ale Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cu cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 50/2005, abrogat prin H.G. nr. 1226/2007 . Mai susține recurentul-pârât că art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri, iar Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, conform definiției date de Dicționarul explicativ al limbii române. Astfel fiind, recurentul-pârât susține că, indiferent de numărul copiilor rezultați într-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație, dispozițiile Normelor metodologice fiind în deplină concordanță cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 și nediscriminatorii. În concluzie, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea excepției de nelegalitate invocate ca inadmisibilă, pe cale de excepție, și ca neîntemeiată, pe fond.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile invocate ale art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și în raport cu jurisprudența Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Excepția de nelegalitate invocată vizează prevederile referitoare la definiția dată nașterii prin prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, dispoziții conform cărora: „prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.” 3.1.

În ceea ce privește admisibilitatea excepției de nelegalitate În jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut în mod constant că, în raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ cu caracter normativ , întrucât: - în virtutea principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, prevederile menționate din Legea nr. 554/2004, se interpretează în sensul că actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi contestate în procedura excepției de nelegalitate; - din Expunerea de motive la proiectul Legii nr. 262/2007 rezultă că modificarea textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 viza includerea ambelor categorii de acte (cu caracter normativ și cu caracter individual) în sfera de cuprindere a excepției de nelegalitate.

Modificarea textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 a urmărit includerea expresă în sfera actelor supuse controlului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate și a actelor cu caracter individual, iar nu excluderea actelor cu caracter normativ; - principiului coerenței legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate atât pentru actele individuale, cât și pentru cele normative, pentru ca acest mijloc de apărare să nu își piardă funcția pentru care a fost creat. Dacă legiuitorul a înțeles să pună la îndemâna justițiabililor un mijloc de apărare pe cale de excepție pentru acte individuale, pe baza argumentului de logică juridică a fortiori, un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor și în privința actelor normative a căror adresabilitate este generală și ale căror efecte se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci și mult ulterior acestui moment.

Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi primită critica din recurs referitoare la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, având în vedere și jurisprudența sa anterioară reprezentată, spre exemplu, de deciziile nr. 2917 din 17 septembrie 2008 și nr. 3009 din 23 septembrie 2008 (publicate în Excepția de nelegalitate. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 2007-2008, Ed. Hamangiu, București, 2009). 3.2. În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate Art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, însă prin modul în care prevederile contestate din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 se creează, așa cum corect a reținut și instanța de fond, o discriminare nepermisă între persoane aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv, spre exemplu între copii născuți și copii adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

În concluzie, instanța de fond întemeiat a apreciat că, în raport cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Curtea mai reține că, față de aspectele deja reținute, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la faptul că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituție, republicată, și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cu cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 50/2005, abrogat prin H.G. nr. 1226/2007, întrucât din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale în practică și în doctrină s-a apreciat în mod unanim că actele administrative, cum este cazul Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, se emit în executarea și pentru organizarea executării dispozițiilor cu forță juridică superioară, cum sunt cele ale O.UG. nr. 148/2005, în temeiul cărora sunt emise. Or, atâta timp cât s-a reținut că dispozițiile din Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 contravin prevederilor art. 6 din O.U.G.

nr. 148/2005 nu se poate considera că au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, conform cărora „ Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă ”. În sensul celor arătate, Curtea are în vedere practica sa anterioară reprezentată, spre exemplu, de deciziile nr. 1130 din 22 februarie 2007 și nr. 1947 din 4 aprilie 2007 (publicate în Excepția de nelegalitate. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 2007-2008, Ed. Hamangiu, București, 2009). În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 19/CA din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.