ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2011

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 196/2007 a

Judecătoriei Marghita, pârâta A.V. SA, sucursala Bihor a fost obligată în

solidar cu inculpatul G.G. să-i plătească suma de 13.693,25 lei despăgubiri

civile, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului, avariat

într-un accident.

Prin decizia penală nr. 175 din 9

iunie 2008 a Tribunalului Bihor, cuantumul despăgubirilor a fost redus de la

suma de 13.693 lei la suma de 12.131 lei, decizie menținută prin decizia penală

nr. 504 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea.

Ulterior, pe calea contestației la

executare, pârâta a solicitat anularea, în parte, a formelor de executare

silită pentru suma de 8.259,31 lei, din suma de 12.131 lei, întrucât s-a

depășit plafonul maxim al despăgubirii stabilit de Ordinul nr. 3.108/2004 emis

de CSA Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 7359 din 20 noiembrie 2009

a respins contestația.

Tribunalul Bihor, prin decizia nr. 165

din 7 iunie 2010 a admis recursul formulat de A.V. SA, Sucursala Bihor și, în

fond, a admis contestația la executare, reducând despăgubirile civile de la

12.131 lei la suma de 3.872 lei, anulând formele de executare silită pentru

suma de 8.259,31 lei.

Prin decizia nr. 43 din 31 ianuarie

2011, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de revizuire formulată de D.A.V.,

în contradictoriu cu intimatele-pârâte A.V. SA, Sucursala Bihor Oradea și D.L.,

împotriva deciziei nr. 165 din 7 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

judecată a reținut, în esență, că nu există contrarietate de hotărâri, în

sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuientă,

având în vedere că, prin decizia nr. 165 din 7 iunie 2010, a cărei revizuire

s-a cerut, Tribunalul Bihor a soluționat recursul declarat împotriva

contestației la executare silită, constând în anularea formelor de executare

silită pentru suma de 8.259,31 lei și restituirea acestei sume contestatoarei,

întrucât s-a executat mai mult decât s-a prevăzut în titlul executor - decizia

penală nr. 175 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bihor -, respectiv, cu depășirea

plafonului maxim de 3.993 lei, stabilit prin Ordinul nr. 3.108 din 10 decembrie

2004 emis de CSA și conform raportului de expertiză tehnică efectuat în dosarul

penal nr. 564/255/2006.

Prin decizia dată în contestația la

executare nu s-a re judecat cuantumul despăgubirii stabilit prin titlul

executor, ci doar s-a anulat executarea silită pentru suma ce excede titlului

executor, așadar, nefiind identitate de obiect, nu există autoritate de lucru

judecat în ce privește această ultimă decizie.

Împotriva deciziei nr. 43 din 31

ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs

revizuienții D.A.V. și D.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenții au arătat că instanța de

revizuire a apreciat, în mod greșit, că obiectul cauzelor ar fi diferit, pe de

o parte și, pe de altă parte, că a omis să se pronunțe cu privire la existența

autorității lucrului judecat.

Recurenții au solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire

și anularea deciziei Tribunalului Bihor nr. 165 din 7 iunie 2010.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar, instanța de revizuire, în

raport cu menționatul text legal, în mod corect, a reținut că, pentru a fi

aplicabile evocatele prevederi, este necesar ca hotărârile să conțină elemente

caracteristice pentru existența lucrului judecat, respectiv tripla identitate

de părți, obiect și cauză, în caz contrar, neexistând contrarietate de

hotărâri, respectiv, în situația în care acestea nu conțin elementele

caracteristice pentru existența lucrului judecat, or, în pricina de față

obiectul litigiilor se constată a fi diferit și anume:

- prin decizia nr. 165 din 7 iunie

2010, Tribunalul Bihor a soluționat recursul formulat împotriva contestației la

executare silită, constând în anularea formelor de executare silită pentru suma

de 8.259,31 lei și restituirea acestei sume contestatoarei, reținându-se că s-a

executat mai mult decât s-a prevăzut în titlul executor, anume, decizia penală nr.

175 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bihor, peste plafonul maxim de 3.993 lei,

stabilit prin Ordinul nr. 3.108 din 10 decembrie 2004 emis de CSA și raportul

de expertiză tehnică efectuat în dosarul penal nr. 564/255/2006;

- prin decizia dată în contestația la

executare nu s-a rejudecat cuantumul despăgubirii stabilit prin titlul

executor, ci doar s-a anulat executarea silită pentru suma ce excede titlului

executor, așa încât, nefiind identitate de obiect, nu există autoritate de lucru

judecat în ce privește această ultimă decizie.

Deopotrivă, instanța de revizuire, cu

justețe, a mai reținut că revizuirea poate fi solicitată pentru contrarietate

de hotărâri, dacă în cadrul celui de-al doilea proces nu s-a invocat prima

hotărâre, sau chiar dacă a fost invocată, instanța a omis să se pronunțe asupra

obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi

soluționat excepția puterii lucrului judecat, în speța de față prima hotărâre

constituind titlul executor a cărei executare a fost contestată și soluționată

prin cea de-a doua decizie, instanța analizând obiecțiile în legătură cu

existența hotărârii penale ce a fost executată.

În concluzie, având în vedere

considerentele expuse, se constată că motivele de nelegalitate invocate nu pot

conduce la admiterea recursului, instanța de revizuire apreciind, în mod corect

și motivat, că, în speță, nu

există

contrarietate de hotărâri, obiectul cauzelor nefiind identic și neexistând

autoritate de lucru judecat.

În consecință, înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ,

urmează

să respingă recursul formulat în cauză, ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

revizuienții D.A.

V. și D.L., împotriva

deciziei Curții de Apel Oradea

nr. 43 din 31 ianuarie 2011, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 8 iunie 2011.