ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2011

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 196/2007 a Judecătoriei Marghita, pârâta A.V. SA, sucursala Bihor a fost obligată în solidar cu inculpatul G.G. să-i plătească suma de 13.693,25 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului, avariat într-un accident. Prin decizia penală nr. 175 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bihor, cuantumul despăgubirilor a fost redus de la suma de 13.693 lei la suma de 12.131 lei, decizie menținută prin decizia penală nr. 504 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea. Ulterior, pe calea contestației la executare, pârâta a solicitat anularea, în parte, a formelor de executare silită pentru suma de 8.259,31 lei, din suma de 12.131 lei, întrucât s-a depășit plafonul maxim al despăgubirii stabilit de Ordinul nr. 3.108/2004 emis de CSA Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 7359 din 20 noiembrie 2009 a respins contestația.

Tribunalul Bihor, prin decizia nr. 165 din 7 iunie 2010 a admis recursul formulat de A.V. SA, Sucursala Bihor și, în fond, a admis contestația la executare, reducând despăgubirile civile de la 12.131 lei la suma de 3.872 lei, anulând formele de executare silită pentru suma de 8.259,31 lei. Prin decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de revizuire formulată de D.A.V., în contradictoriu cu intimatele-pârâte A.V. SA, Sucursala Bihor Oradea și D.L., împotriva deciziei nr. 165 din 7 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor. Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut, în esență, că nu există contrarietate de hotărâri, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., invocate de revizuientă, având în vedere că, prin decizia nr. 165 din 7 iunie 2010, a cărei revizuire s-a cerut, Tribunalul Bihor a soluționat recursul declarat împotriva contestației la executare silită, constând în anularea formelor de executare silită pentru suma de 8.259,31 lei și restituirea acestei sume contestatoarei, întrucât s-a executat mai mult decât s-a prevăzut în titlul executor - decizia penală nr. 175 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bihor -, respectiv, cu depășirea plafonului maxim de 3.993 lei, stabilit prin Ordinul nr. 3.108 din 10 decembrie 2004 emis de CSA și conform raportului de expertiză tehnică efectuat în dosarul penal nr. 564/255/2006.

Prin decizia dată în contestația la executare nu s-a re judecat cuantumul despăgubirii stabilit prin titlul executor, ci doar s-a anulat executarea silită pentru suma ce excede titlului executor, așadar, nefiind identitate de obiect, nu există autoritate de lucru judecat în ce privește această ultimă decizie. Împotriva deciziei nr. 43 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs revizuienții D.A.V. și D.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenții au arătat că instanța de revizuire a apreciat, în mod greșit, că obiectul cauzelor ar fi diferit, pe de o parte și, pe de altă parte, că a omis să se pronunțe cu privire la existența autorității lucrului judecat.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire și anularea deciziei Tribunalului Bihor nr. 165 din 7 iunie 2010. Recursul este nefondat. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar, instanța de revizuire, în raport cu menționatul text legal, în mod corect, a reținut că, pentru a fi aplicabile evocatele prevederi, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, în caz contrar, neexistând contrarietate de hotărâri, respectiv, în situația în care acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, or, în pricina de față obiectul litigiilor se constată a fi diferit și anume: - prin decizia nr. 165 din 7 iunie 2010, Tribunalul Bihor a soluționat recursul formulat împotriva contestației la executare silită, constând în anularea formelor de executare silită pentru suma de 8.259,31 lei și restituirea acestei sume contestatoarei, reținându-se că s-a executat mai mult decât s-a prevăzut în titlul executor, anume, decizia penală nr. 175 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bihor, peste plafonul maxim de 3.993 lei, stabilit prin Ordinul nr. 3.108 din 10 decembrie 2004 emis de CSA și raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul penal nr. 564/255/2006; - prin decizia dată în contestația la executare nu s-a rejudecat cuantumul despăgubirii stabilit prin titlul executor, ci doar s-a anulat executarea silită pentru suma ce excede titlului executor, așa încât, nefiind identitate de obiect,

nu există autoritate de lucru judecat în ce privește această ultimă decizie. Deopotrivă, instanța de revizuire, cu justețe, a mai reținut că revizuirea poate fi solicitată pentru contrarietate de hotărâri, dacă în cadrul celui de-al doilea proces nu s-a invocat prima hotărâre, sau chiar dacă a fost invocată, instanța a omis să se pronunțe asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii lucrului judecat, în speța de față prima hotărâre constituind titlul executor a cărei executare a fost contestată și soluționată prin cea de-a doua decizie, instanța analizând obiecțiile în legătură cu existența hotărârii penale ce a fost executată.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, se constată că motivele de nelegalitate invocate nu pot conduce la admiterea recursului, instanța de revizuire apreciind, în mod corect și motivat, că, în speță, nu există contrarietate de hotărâri, obiectul cauzelor nefiind identic și neexistând autoritate de lucru judecat. În consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, urmează să respingă recursul formulat în cauză, ca nefondat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de revizuienții D.A. V. și D.L., împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr. 43 din 31 ianuarie 2011, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2011.