ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2009

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 108 din 10 iunie 2009,

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele

Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006, invocată de reclamanta P.A., în dosarul nr. 4447/83/2008 al

Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

judecată a reținut, în esență, că definiția pe care actul administrativ normativ

atacat o dă noțiunii de „naștere" este în contradicție cu dispozițiile

ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și creează o discriminare

între persoane aflate în situații identice, fără să existe o justificare de

ordin obiectiv în acest sens.

De asemenea, instanța de judecată a apreciat că

excepția inadmisibilității, invocată de către pârâți, nu este întemeiată,

reținând că excepția de nelegalitate poate fi invocată, potrivit Legii nr. 554/2004,

cu privire la actele administrative, atât cele individuale cât și cele

normative.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o

netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Direcția

de Muncă și Protecție Socială Județeană Satu Mare și Agenția Socială Județeană

Satu Mare.

În motivarea recursurilor, se arată, în

esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit

că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului

de „naștere", întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin.

(1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare

naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o

problemă de

nelegalitate sau de discriminare.

Recurenții

au învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială

prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și

reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătățirea

echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea

creșterii copilului așa cum eronat a reținut prima instanță.

De asemenea, recurenții au invocat, pe cale de

excepție,

inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un

act administrativ cu

caracter individual iar nu normativ.

În plus, recurenta Direcția de Muncă și

Protecție Socială Județeană Satu Mare a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, prezentând în susținerea acesteia argumente referitoare la

fondul cauzei.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse

ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că

aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actele administrative unilaterale cu

caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe

calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe,

conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea

susmenționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", însă acest text

trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în

care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter

individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr,

potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în

care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral

emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate

urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la

momentul emiterii actului administrativ".

Rezultă, așadar, din coroborarea

textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ

normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției

Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Nici susținerile recurentei Direcția de

Muncă și Protecție Socială Județeană Satu Mare referitoare la lipsa calității

sale procesuale pasive nu pot fi reținute, întrucât judecarea excepției de

nelegalitate se face, potrivit art. 4

alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, ,,cu citarea părților și a emitentului".

Pe fondul cauzei, se va reține, de

asemenea, că argumentele recurenților nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în

vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai

persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

(persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a

încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în

plasament în regim

de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea într-o manieră contrară

literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor

prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în

considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la

indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri

sau pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una din situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2) din același

act normativ iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele

metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați,

în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație

pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru

gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că în mod

corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ

normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1)

din O.U.G.

nr. 148/2005, sentința atacată

este legală și temeinică, recursurile

declarate împotriva acesteia

urmând a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursurile declarate de Guvernul

României, Direcția de Muncă și Protecție Socială Județeană Satu Mare și Agenția

Socială Județeană

Satu Mare împotriva

sentinței civile nr. 108 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel

Oradea, aecția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 august 2009.