ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3778/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 214 din 4 iunie 2009, Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006,

invocată de reclamanta I.L., în dosarul nr. 18493/63/2008 al Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că definiția pe care actul

administrativ normativ atacat o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție

cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emis și

creează o discriminare între persoane aflate în situații identice, fără să

existe o justificare de ordin obiectiv în acest sens.

De asemenea, instanța de

judecată a apreciat că excepția inadmisibilității, invocată de M.M.F.P.S., nu

este întemeiată, reținând că excepția de nelegalitate poate fi ridicată,

potrivit Legii nr. 554/2004, cu privire la actele administrative, atât cele individuale

cât și cele normative.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs Guvernul României,

A.J.P.S.

Dolj și M.M.F.P.S.

În motivarea recursurilor,

se arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond

apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința

definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute

de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu

pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de

discriminare.

Recurenții au învederat, de

asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat

urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de

protecție a copilului așa cum eronat a reținut prima instanță.

De asemenea, recurenții au

invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, pe

motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar

nu normativ.

Recursurile sunt nefondate

și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,

se va reține că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actele

administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând

controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar

chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin.

(1) din legea sus menționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale

de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text

trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în

care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter

individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2)

al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de nelegalitate

vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a

prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare

la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din

coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act

administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data

apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Pe fondul cauzei, se va

reține, de asemenea, că argumentele recurenților nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului

prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una

dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat

copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au

copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana

care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin

prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005

se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele

trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar prin

modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a

ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți

și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o

indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar

pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul

administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică,

recursurile declarate împotriva acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României, A.J.P.S. Dolj și M.M.F.P.S. împotriva sentinței

civile nr. 214 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2009.