ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4721/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 286 din 31 mai 2010, Curtea de Apel

Craiova a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta M.F., și a

constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006,

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de

pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Olt (înființată prin

reorganizarea Direcției de Muncă și Protecției Sociale Olt) și Guvernul

României,prin respingerea ei, Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (1) teza

I

din Legea nr. 554/2004 modificată, face referire doar

la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, alin. (2) al

aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face

distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual,

astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol este necesar a fi

interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie

interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte juridice.

Pe fondul cauzei, pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că definiția pe care actele

administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere" este în

contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost

emise și, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în

situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost

emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Agenția

Județeană pentru Prestații Sociale Olt și Guvernul României.

Se apreciază că art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 reglementează cercetarea legalității actelor administrative cu

caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006

prin formularea unei excepții de nelegalitate, având în vedere caracterul

normativ al actului contestat.

Cu privire la legalitatea actului administrativ

contestat, se arată că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind

adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României republicată, art. 111 din

O.U.G. nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al

Consiliului Economic și Social și Consiliului Legislativ.

A arătat recurentul Guvernul României, prin motivele

de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond

apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința

definirii termenului de „naștere", întrucât recunoașterea drepturilor

prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere

și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu

ridică aspecte de neconstituționalitate.

In acest context, s-a învederat că măsurile de

protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

și reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea

echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea

creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum

eronat a reținut prima instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac

obiectul excepției de nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile

legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său,

intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și

pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act

normativ, că prima instanță nu avea competența de a crea, de a abroga sau de a

modifica dispozițiile unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că

nu era permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să

adauge consecințe contrare legii.

Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs

invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul declarat de Agenția Județeană pentru

Prestații Sociale Olt este nefondat.

In ceea ce privește recursul declarat de Guvernul

României, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat peste termenul legal.

Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că

sentința nr. 286 din 31 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtului Guvernul României la data

de 26 iulie 2010 astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de

predare a hotărârii (fila 52 din dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal).

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 „soluția instanței de contencios administrativ este supusă

recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare".

Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 3 august 2010

(fila 6 din prezentul dosar), rezultă că declararea acestuia a fost făcută

peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor

art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâta Agenția

Județeană pentru Prestații Sociale Olt sunt neîntemeiate, prevederile art. 21

lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 sunt nelegale.

În motivele de recurs, se fac trimiteri la alte

aspecte decât cele reținute de instanța de fond în privința excepției de

nelegalitate a dispozițiilor din norme care adaugă la lege.

Potrivit art. 108 din Constituția României, Guvernul

adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit pentru organizarea executării

legilor.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația

lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz,

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li

s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament

ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită

tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și

spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de

ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a

numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

și art. 2 și art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în

aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la

indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit

nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Recurenta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale

Olt a criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la decizia

nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are

relevanță în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005,

motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe

cale incidență.

In aceste condiții, apreciind că în mod corect, în

exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că

prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu

dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se

privește ca legală și temeinică iar recursul declarat de Agenția Județeană

pentru Prestații Sociale Olt ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României

împotriva sentinței nr. 286 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de Agenția Județeană

pentru Prestații Sociale Olt împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2010.