ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1128/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

nr. 122 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureș a respins excepția de

inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Guvernul

României, a admis excepția de nelegalitate invocată de

reclamanta N.D., și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin.

(1)

din H.G. nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor Metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în

vederea creșterii copilului.

În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de pârâtul Guvernul

României, Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004

modificată, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter

individual, însă, alin. (2) al aceluiași articol se referă la actul

administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter

normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte

ale aceluiași articol este necesar a fi interpretate conform principiului de

drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a

produce efecte juridice.

Pe

fondul cauzei, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut,

în esență, că definiția pe care actele administrative normative atacate o dau

noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de

urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o

creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna actul

normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a

fost adoptat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.N.P.S. și Guvernul

României.

Recurentul Guvernul României, consideră că excepția de nelegalitate a

prevederilor H.G. nr. 1025/2006 este inadmisibilă, solicitând respingerea

acesteia în consecință.

Se apreciază că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează

cercetarea legalității actelor administrative cu caracter individual astfel că

este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006 prin formularea unei excepții

de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat.

Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, se arată că

H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată de Executiv prin

însușirea Proiectului inițiat la acea dată, de Ministerul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei, ca organ de specialitate al administrației publice

centrale. De asemenea se menționează că proiectul a fost avizat favorabil de

Ministerul Justiției, dar și de Consiliul Legislativ.

A arătat recurentul Guvernul României, prin motivele

de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond

apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința

definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute

de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu

pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu ridică

aspecte de neconstituționalitate.

În acest context, s-a învederat că măsurile de

protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

și reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea

echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea

creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum

eronat a reținut prima instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac

obiectul excepției de nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile

legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său,

intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și

pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act

normativ, că prima instanță nu avea competența de a crea, de a abroga sau de a

modifica dispozițiile unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că

nu era permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să

adauge consecințe contrare legii.

Recurenta A.N.P.S.

consideră că excepția de nelegalitate a prevederilor H.G.

nr. 1025/2006 este inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia în consecință.

Se apreciază că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează

cercetarea legalității actelor administrative cu caracter individual astfel că

este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006 prin formularea unei excepții

de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat.

Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, se arată că

H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108

din Constituția României republicată, art. 111 din O.U.G. nr. 44/2006, a Legii

nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.

24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată, existând avizul favorabil al Consiliului Economic și

Social și Consiliului Legislativ.

Având în vedere excepția tardivității declarării recursului de către A.N.P.S.,

invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., se va pronunța cu prioritate, asupra acesteia.

Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentința nr. 122 din

15 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtei A.N.P.S. la data de 9

decembrie 2009, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de

predare a hotărârii (fila 25 din dosarul Curții de Apel Târgu - Mureș).

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „soluția

instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară

în termen de 5 zile de la comunicare”.

Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de 16 decembrie 2009, (fila 2 din prezentul dosar), rezultă că declararea

acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării

hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul A.N.P.S., ca tardiv formulat.

Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul declarat de Guvernul României este nefondat.

Excepția inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul

României nu poate fi reținută.

Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr.

1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ ce conține reguli

generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr

nelimitat de subiecți.

Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu

caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea

invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu

caracter individual.

Este de observat însă că

în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ

unilateral”fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea principiului

de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte

iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și în actuala reglementare

actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de

legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea

contenciosului administrativ.

Excepția de nelegalitate

a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi

invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și întâmplat în

cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei,

criticile aduse de pârâtul Guvernul României sunt neîntemeiate, prevederile

art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate

prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale.

Potrivit art. 108 din

Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit

pentru organizarea executării legilor.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația

lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz,

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li

s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament

ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită

tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și

spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de

ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a

numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

și art. 2 și art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice

de aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în

aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la

indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit

nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

În aceste condiții, apreciind că în mod corect, în

exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că

prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu

dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se

privește ca legală și temeinică iar recursul declarat de

Guvernul României ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.P.S.

împotriva sentinței nr. 122 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal, ca

tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de Guvernul

României împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

martie 2010.