ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3587/2010

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 583 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 389/102/2009, s-a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a cererii formulate de petenta B.Z. în contradictoriu cu pârâta A.J.P.P.S. Mureș. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 61 din 24 martie 2010 a respins excepția invocată ca inadmisibilă, reținând în esență că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, are în vedere actele administrative cu caracter individual, ori hotărârea a cărei nelegalitate se invocă prin prezenta, are caracter normativ.

Împotriva sentinței civile nr. 61 din 24 martie 2010 a declarat recurs B.Z. criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență următoarele: 1. Referitor la inadmisibilitatea excepție recurenta a arătat că deși dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la actul administrativ cu caracter individual, alin. (2) al aceluiași articol se referă la actul administrativ în general, fără a se face distincție între caracterul său de act normativ sau individual. 2. Pe fondul excepției, recurenta a susținut că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt contradictorii cu dispozițiile și scopul O.U.G. nr. 148/2005. A mai arătat recurenta că O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară care se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate într-una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul de definire a nașterii prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că recursul reclamantei este fondat, pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006: Actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând”. De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ. Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia, în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. 2. Pe fondul excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006: H.G. nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, crează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv. Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. Pentru considerente mai susmenționate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii cererii și constatării nelegalității prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.Z. împotriva sentinței civile nr. 61 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea și constată nelegalitatea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 august 2010.