ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3231/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 56 din 18 martie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Guvernul României, a admis

excepția de nelegalitate invocată de reclamanta P.E., a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor

Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

În ceea ce

privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1.025/2005,

Curtea a reținut că este adevărat că alin. (1) al art. 4 din Legea nr. 554/2004

se referă la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, alin.

(2) al aceluiași articol se referă la actul administrativ, fără a mai face vreo

distincție între caracterul său de act normativ sau individual. S-a mai reținut

că cele două texte ale aceluiași articol trebuiesc interpretate conform

principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în

sensul de a-și produce efecte juridice.

Pe fondul

cauzei, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

esență, că definiția pe care actele administrative normative atacate o dau

noțiunii de „naștere" este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de

urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o

creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna actul

normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a

fost adoptat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Guvernul României.

Referitor la

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de reclamanta P.E.,

se arată de către recurent, că, după cum rezultă din economia dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate avea ca

obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu

caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură. Față de

obiectul de reglementare al H.G. nr. 1.025/2006, este evident că aceste

dispoziții au caracter normativ, având rolul de a detalia legea și de a asigura

o interpretare și aplicare unitară a acesteia.

Pe fondul

cauzei, Guvernul României, prin motivele de recurs, a arătat că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind greșit că

dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de

„naștere", întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu

reprezintă o problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de

neconstituționalitate.

În acest

context, s-a învederat că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile hotărârilor

de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al

familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu

reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum eronat a reținut prima

instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac obiectul excepției de

nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile legii în vigoare în

domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai

precizat că, în realitate, prin demersul său, intimata-reclamantă a urmărit

extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele

avute în vedere prin dispozițiile acestui act normativ, că prima instanță nu

avea competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi

și de a deveni astfel legislator pozitiv și că nu era permis instanței de fond

nici ca prin interpretarea normelor juridice să adauge consecințe contrare

legii.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Excepția

inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul României nu poate fi

reținută.

Intimata-reclamantă

a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1.025/2006 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act

administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită,

impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat

că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în

privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual

ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării

excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter

individual.

Este de

observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act

administrativ unilateral" fără a se mai face distincție între cel normativ

și cel individual.

În virtutea

principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a

produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate

prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Excepția de

nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare

poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum sa și

întâmplat în cauza dedusă judecății.

Pe fondul

cauzei, criticile aduse de recurent sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit.

e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G.

nr. 1.025/2006 sunt nelegale.

Art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care

au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau

care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și

persoana care a fost numită tutore).

Definind

nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și

limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul

nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din

fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 2.825/2005 de aprobare a Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și 3 din

H.G. nr. 1.025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași

act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au

fost adoptate.

Într-adevăr,

O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru

fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act

normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de

aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii

născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi

o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni,

iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

În aceste

condiții, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor

jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din actele

administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se privește ca legală și temeinică,

iar recursul declarat de Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinței nr. 56 din 18

martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 iunie 2010.